24 May
22.05.2025.Traian Vuia, pionier în aviația mondială.
Posted in Personalități din știință și tehnică din România, Uncategorized on 24.05.25
Personalități din știință și tehnică
Traian Vuia, pionier în aviația mondială
Azi la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, mi-am propus să vă reamintesc contribuțiile lui Traian Vuia în aviația mondială
Pe deasupra Craiovei zboară, din când în când, un avion cu elice pentru dezinsecția orașului. Zboară la înălțime mică și, uneori, parcă îl ghicești pe pilot.
În partea de sud a Craiovei, zboară un avion cu elice, care tractează un aeroplan. Îl duce la înălțimea potrivită, apoi îl lasă să planeze singur.
Destul de des, câte un monoplan cu puțini oameni la bord, zboară la 2-3 km înălțime.
Aproape zilnic vedem elicopterul SMURD brăzdând cerul Craiovei.
Ei bine, unul dintre conaționalii noștrii a avut contribuții-pionier în zborul cu avionul și în zborul cu elicopterul. Este vorba despre Traian Vuia.
Traian Vuia s-a născut la data de 17 august 1872 în satul Surducul Mic din județul Timiș. Acum satul Surducul Mic, împreună cu alte cinci sate formează comuna Traian Vuia, situată la 25 km Nord-este de Lugoj. Părinții săi au fost agricultori.
A urmat școala primară în câteva localități apropiate, iar Liceul la finalizat în 1892 la Lugoj. Documentele consemnează că a absolvit fiecare clasă cu calificative maxime demonstrând, în același timp, aptitudini pentru mecanica aplicată. De aici până la pasiunea pentru construirea unui avion a fost doar un pas. Jocurile din copilărie l-au ajutat să fac acest pas. Iată ce povestea Traian Vuia, peste ani: „La vârsta de zece ani, când frecventam școala elementară din Făget, în anul 1881, învățătorul Malher construise pentru băiatul său un zmeu. Acest zmeu, învelit cu hârtie albastră putea văzut din orice punct al orășelului. Mai târziu , ca elev la liceul din Lugoj, construisem mai multe zmeie și le experimentam pe câmpul de sub poalele viilor”.
Să nu uităm, stimați ascultători: la liceu elevii își însușesc noțiuni de fizică și de mecanică. Învață despre portanță, adică despre forța care ridică avionul în aer. Train Vuia a înțeles lecțiile de fizică.
În 1892 s-a înscris la Școala politehnică din Budapesta, Facultatea de Mecanică. Participarea la cursuri și laboratoare era obligatorie, iar cheltuielile erau peste puterile financiare ale lui Traian Vuia. Se înscrie la Facultatea de Drept pentru că, în această calitate, a putut să lucreze în birourile unor avocați. În 1901 a absolvit Facultatea de Drept și at fi putut să profesez în acest domeniu dar Traian Vuia se gândea mereu la „automobilul cu aripi”.
La data de 27 iunie 1902 pleacă spre Paris, unde ajunge la data de 1 iulie, ducând cu el modelul aeroplanului-automobil și speranța că acolo, la Paris, va găsi atmosfera potrivită pentru finalizarea planurilor sale. Mai întâi s-a documentat. A constat că teoria zborului mecanic era bine conturată. Iată ce spunea Traian Vuia în acea vreme: „Aveam certitudinea zborului cu mijloace mecanice. Și nu puteam să-mi explic de ce mașina de zburat nu s-a inventat, deoarece toate condițiile tehnice erau date și toate principiile teoretice stabilite”.
În 16 februarie 1903 depune, la Academia de Științe din Paris, „Proiectul de aeroplan-automobil”. Lumea științifică nu putea depăși barierele cunoștințelor anterioare și barierele experiențelor contemporane. Nu a avut succes dar a înțeles că aeroplanul avea nevoie un motor care să antreneze elicea. Motorul încă nu exista.
În 15 mai 1903 depune la Oficiul de Brevete din Paris Cererea pentru invenția sa „Aeroplan-Automobil”. În 17 august 1903 obține Brevetul de invenție nr.332.106. Soluția brevetată prevedea trenul de aterizare și triciclul pe care se deplasa aeroplanul.
Existența Brevetului i-a convins pe compatrioți, în special pe lugojeni să strângă banii necesari așa că Aurel Vlaicu începe construirea aeroplanului în toamna anului 1903. Termină partea mecanică în februarie 1905. Între timp, în toamna anului 1904 începe să construiască motorul pe care îl va finaliza abia în decembrie 1905.
Traian Vuia a realizat un aeroplan la care a adus câteva noutăți esențiale: trenul de aterizare, folosirea unei singure elice , adică a construit un monoplan, elicea este plasată în fața aripilor, iar cârmele de profunzime și de direcție sunt montate în partea din spate a aeroplanului.
În decembrie 1905 aeroplanul era pregătit. Prima probă s-a făcut spre sfârșitul lunii decembrie pe un drum comunal care lega localitatea Montesson cu râul Sena Un drum necirculat pentru ca manevrele să poată fi făcute în liniște. La prima probă a participat numai Traian Vuia asistat de mecanicul său. Aeroplanul s-a deplasat pe drum, prin tracțiunea elicei, atingând viteza de 40 km/oră. Era o premieră. Vremea a fost rece, Traian Vuia contractează o răceală care îl va ține departe de aeroplanul-automobil până în februarie 1906.
În 5 februarie 1906, deși condițiile meteorologice erau nefavorabile, în prezența mai multor personalități franceze, cu preocupări în domeniul aeronautic, precum și a jurnaliștilor, Traian Vuia a mai făcut o probă de reluare pe drumul comunal de la Montesson pentru a demonstra că avionul automobil se deplasează tras de elicea avionului. Oamenii nu mai văzuseră încă așa ceva.
În 6 martie s-a făcut o probă de accelerare a aeroplanului-automobil. A parcurs 400 de metri în 30 secunde.
Am insistat asupra acestor detalii, stimați ascultători, pentru că în aplicarea tuturor invențiilor pionier, adică a acelor soluții tehnice nemaiîntâlnite până atunci se procedează la fel: soluția este testată, este încercată pas cu pas, bucată cu bucată.
Așa s-a pregătit și evenimentul epocal din 18 martie 1906.
Train Vuia a rulat de mai multe ori pe drumul comunl de la Montesson.
A observat că arcurile pe care sunt montate roțile se destind. A observat că denivelările drumului nu mai sunt resimțite de aeroplanul-automobil. Erau semne că acesta se ridică de la sol. A mai făcut o încercare. A rulat aproape 50 m, s-a desprins de la sol, s-a ridicat la înălțimea de 1 m, a zburat cca 12 m, apoi s-a așezat ușor pe pământ. Au fost de față mecanicul și doi prieteni. N-a fost și presa, sau o persoană oficială, așa că evenimentul a trecut neobservat și …uitat.
Într-o discuție cu inginerul George Lipovan, care a scris despre contribuțiile lui Traian Vuia în aeronautică, acesta a spus: „Ce importanță are cine a făcut un lucru? Important este că el există. Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă știu că gloria pierde adesea pe om”. Cu altă ocazie a mai spus: Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman”.
A reluat încercările. Cele din 7 și 14 octombrie 1906 le-a făcut pe câmpul de la Issy-les-Moulineaux, omologat de Aero-Clubul Franței. Aceste reușite sunt consemnate în istoria zborului cu un aparat mai greu decât aerul.
Traian Vuia s-a ocupat și de zborul cu ceea ce numim azi elicopter. Prin articolele pe care le-a publicat și prin conferințele pe care le-a susținut i-a convins pe contemporanii săi că aripa rotativă, adică elicea elicopterului, poate să îndeplinească atât rol de sustentator cât și rol de propulsor.
În toamna anului 1946 Traian Vuia s-a îmbolnăvit. Multiplele șicanări l-au obosit. Singura dorință pe care o mai avea era aceea de reveni în țară. A revenit dar a rezistat doar până la 2 septembrie 1950 când s-a stins din viață.
Un liceu din Craiova poartă numele Traian Vuia.
Pentru consolidarea informațiilor despre Traian Vuia, vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică să vizitați Aeroclubul din Craiova, situat pe drumul spre Podari, pe partea dreaptă.
Apoi puteți să vă continuați excursia spre Liceul Traian Vuia. Intrați pe strada General Dragalina și mergeți până la intersecția cu strada Rovinari.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.