16 May
16.05.2025. Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului.
Posted in Personalități din știință și tehnică din întreaga lume on 16.05.25
Personalități din ștință și tehnică
Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului.
Azi la emisiunea „Personalități din știință și tehnică” aș vrea să vă captez atenția cu povestea lui Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului.
Cu ceva timp în urmă am fost plecat din ţară. Această deplasare era programtă de aprope o jumătate de an. Deşi s-au adunat o mulţime de activităţi cu termene scadente în săptămâna trecută sau în această săptămână nu era posbilă anularea deplăsării aşa că am plecat cu teama că nu voi putea să mă achit la termen de sarcinile asumate.Uitasem că am la dispoziţie un telefon mobil şi că, în zilele noastre, pot comunica cu cei de acasă oriunde m-aş afla. Aşa se face că mi-am amintit că în urmă cu aproape 150 de ani, în primele zile ale lunii martie 1876, s-a inventat un aparat care putea transmite la distanţă, dar prin fir electric, vocea umană. Fraza „Domnule Watson, vino până aici, am nevoie de dumneata” a făcut prima călătorie pe sârmă şi a fost rostită de inventatorul telefonulu, Alexander Graham Bell.
Alexander Graham Bell s-a născut la data 3 martie 1847 în oraşul Edinburgh din Scoţia. Începe şcoala în oraşul natal unde rămâne până la vârsta de 14 ani, după care se mută cu familia la Londra. La 16 ani a abandonat studiile muzicale, pentru care era foarte dotat, şi s-a consacrat foneticii. În felul acesta a continuat preocupările bunicului său, pasionat de tehnica vorbirii şi de găsirea unui alfabet fonetic şi pe ale tatălui său, profesor de dicţie. Până în 1870 ,Graham studiază anatomia şi fiziologia glasului uman. În această perioadă Bell îşi începe, ca medic, cercetările privind realizarea unui mijloc de corectare a vorbirii bolnavilor pe care îi îngrijea. Câţiva ani chiar a predat tehnica vorbirii la University College din Londra. Deoarece doi dintre fraţii săi au murit de tuberculoză, familia hotărăşte să emigreze în Canada. Aici a început prin a preda limbajul semnelor într-o şcoală de surzi. În 1873 a fost numit profesor de fiziologie vocală la Universitatea din Boston, iar în 1874 a construit o ureche artificială. În încercarea de oferi persoanelor cu dificultăţi auditive un aparat care să le permită comunicarea cu persoanele din jurul lor a inventat telefonul. În anul 1876 se căsătoreşte cu fiica surdă a unui partener de afaceri, căsătorie din care va avea două fiice şi doi fii dar care, din nefericire, mor încă din copilărie. În anul 1882 a primit cetăţenia americană.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecţioneze „telegraful harmonic” şi construieşte „phonoautograful” cu care înregistrează sunetul pe un cilindru înnegrit cu funingine. În acest context Bell descoperă, întâmplător, transmiterea sunetului dar nu reuşeşte să-l reproducă, să-l redea.
După multe încercări, la începutul anului 1876 reuşeşte să pună la punct un microfon format dintr-o diafragmă felxibilă, solidară cu un magnet permanent. La emiterea unui sunet, membrana şi diafragma vibrau şi, ca efect al inducţiei electromagnetice, producea într-o bobină un curent variabil. Acesta parcurgea un circuit electric şi bobina unui difuzor, asemănător cu microfonul, care transforma semnalul electric în unde sonore. Deşi semnalul era slab, sunetele erau clare.
Aşa se face că la 7 martie 1876 avea să obţină, la New York, Brevetul 174.465 pentru telefon, primul aparat care putea transmite la distanţă vocea umană. „Domnule Watson, vino până aici, am nevoie de dumneata ”. Acestea au fost cuvintele care au făcut „întâia călătorie pe sârmă din câte se cunosc în lume”. Ele erau rostite la Boston, într-una din zilele lunii martie 1876 de către medicul american Bell pentru a fi auzite de colaboratorul său care îl ajuta la experimentarea unui aparat „pentru dus şi întors vocea prin intermediul unui fir metalic, la distanţe mari”. Bell îşi începuse cercetările cu mulţi ani mai înainte, la Londra, căutând, ca medic, un mijloc de corectare a vorbirii bolnavilor pe care îi îngrijea. Primul lui aparat telefonic semăna mai mult cu o instalaţie de sonerie la care se adăuga o pâlnie. La expoziţia internaţională de la Philadelphia, din vara anului 1876 a prezentat însă un aparat introdus într-o cutie din lemn de cireş care a făcut senzaţie: plimba cuvintele vizitatorilor de la un pavilion la altul pe o distanţă mai mare de 100m.
Viaţa nu este simplă şi nu a fost simplă nici pentru Bell. A fost nevoit să-şi apere prioritatea într-un proces dificil şi îndelungat deoarece compatriotul său, Elisha Gray, brevetase un aparat asemănător. Până la urmă, Curtea Supremă a SUA, a recunoscut prioritatea lui Graham Bell. Dar disputa asupra priorităţii inventării telefonului nu s-a oprit. Istoria spune că telefonul a fost inventat în 1871, cu cinci ani înaintea lui Bell, de Antonio Meucci, un italian emigrat în Statele Unite ale Americi. Din lipsă de cultură tehnică şi din lipsă de mijloace financiare, Meucci nu a brevetat soluţia. Se pare că de curând, în zilele noastre, mai precis în data 15 iunie 2002, Camera Reprezentanţilor din Statele Unite ale americii i-a atribuit lui Meucci prioritatea inventării telefonului. Dar este doar… o știre!
Geniul inventiv al lui Graham Bell este demonstrat de cele 18 Brevete individuale şi alte 12 în colectiv. Dintre acestea 14 se referă la telefon şi telegraf. La 6 aprile 1875 a brevetat telegraful multiplu cu ajutorul căruia se puteau transmite două semnale în acelaşi timp. Alte 4 invenţii se referă la fotofon şi unul la fonograf, 5 la vehicule aeriene, 4 la hidroplanoare şi 2 la celule cu seleniu. În 1919, construieşte hidroptera, prima navă rapidă pe pernă de aer. A inventat un procedeu electric pentru localizarea obiectelor metalice în corpul uman, procedeu care a fost folosit până la descoperirea razelor X de către Rontgen.
S-a stins din viaţă la 2 august 1922 în Baddek, Noua Scoţie.
La finalul acestui episod, stimați ascultători, o să vă spun povestea primelor telefoae din țara noastră.
In primele zile ale anului 1878, la puţin timp după ce Bell îşi brevetase invenţia, telefonul a apărut şi la noi, în România .Revista „Femeia română” anunţa :“ Telefonul se poate vedea şi în Bucureşti, la domnul Engel, primul constructor român de aparate mecanice- lângă grădina Cişmigiu ,pe intrarea Schlader. Recomandăm cititorilor noştri de a nu pierde din vedere această frumoasă ocaziune de a vedea telefonul”. În iulie 1878 , dirigintele oficiului poştal din Giurgiu, C. Floru, publica o lucrare intitulată „Telefonie electrică” în care spunea între altele că „a văzut şi a vorbit cu telefonul instalat la fabrica de aparate telefonice a d-lui Leopold Teirrich, din Bucureşti”. Prima menţiune oficială despre existenţa telefonului la Bucureşti o găsim în Monitorul oficial din 3 martie 1886 când se anunţa „instalarea unei centrale telefonice cu 5 posturi”.
În 1930 s-a înființat fabrica „Standard Electrica Română”care, din 1962, se va numi Întreprinderea Electromgnetica București, producăoare de telefoane și centrale telefonice. Istoria consemnează, în 1937, existența unei Fabrici de telefoane și la Timișoara.
Eu am cunoscut bine Întreprinderea Electromgnetica București din anii 1973-1978 când m-am ocupat de introducerea în fabricație a unui telefon pentru medii cu pericol de explozie. A fost perioada când fabrica s-a dezvoltat. A ajuns la apogeu prin 1980. Interesant de menționat că omul care s-a implicat în realizarea acestui telefon, din partea uzinei Electromagnetica, inginerul Muscleanu Doru Oprea, și care a proiectat toate modele de telefoane cu disc din anii 1970, nu auzea bine. Când discutam cu domnia sa își activa proteza auditivă apoi o dezativa. I se părea că oamenii fac prea mult zgomot. L-am menționat, stimați ascultători, pe inginerul Musceleanu Doru Oprea pentru că unul dintre obiectivele acestei emisiuni este consolidarea culturii recunoșterii valorilor de lângă noi, a oamenilor de lângă noi. Oamenii sunt importanți. Să nu-i uităm pe oameni.
În 1990 Electromagnetica devine societate pe acțiuni. S-a adaptat mereu și a reușit să rezite pe piața produselor electrotehnice. În prezent fabrică stații de încărcare pentru autovehiculele electrice. Nu și-a vândut terenurile pentru construirea de locuințe.
În urmă cu aproape 150 de ani telefoanele erau conectate între ele, erau legate între ele prin conductoare electrice fizice. Acum telefoanele sunt… mobile!
Poate că, în viitor, vom putea comunica folosind undele electromagnetice emise de creierul omului.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.