Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Dimitrie Leonida, fondatorul Muzeului Tehnic din București.

Azi  la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc  despre Dimitrie

 Leonida, fondatorul Muzeului Tehnic din București.

            Vă mai amintiți de fabrica „Fructul românesc” din Craiova? A funcționat pe Calea București, peste drum de Spitalul „Theodor Preda”, Spitalul nr.2, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie, cum se numește acum. A funcționat până prin 1965 când s-a prăbușit plafonul etajului unu. Nu se mai știe nimic despre „Fructul românesc”.

            Vă mai amintiți de Școala Normală de Băieți din Craiova? Chiar dacă nu vă mai amintiți, clădirea  construită între 1898 și 1901 stă  mărturie. Acum este sediul Facultății de Mecanică.

            Vă mai amintiți de Moara Barbu Drugă, construită prin 1912? Era la fel de celebră ca Moara Assan din București. Cilindrul de la Moara Assan există și acum la Muzeul Tehnic din București, fondat de profesorul inginer Dimitrie Leonida.

            Dimitrie Leonida s-a născut la Fălticeni, în data de 23 mai 1883, fiind primul băiat al familiei Anastasie și Matilda Leonida.  Tatăl său, Anastasie Leonida, a fost ofițer de cavalerie în oștirea română. Mama sa, Matilda Leonida, fiica inginerului Constantin Gill, a fost casnică  dar avea o educație aleasă. Familia s-a mutat de la Fălticeni la Galați, apoi la Buzău, iar de aici la București. A început școala primară la Galați, în  1890. Anul 1897 îl găsește la Constanța.

            În aceste peregrinări, impuse de profesia tatălui, a întâlnit oameni care, într-un fel sau altul, i-au influențat educația. La București a locuit în aceeași curte cu George Coșbuc având ocazia să-i citească poeziile încă înainte de a fi publicate. La Constanța, șeful marinei militare îl face să descopere frumusețea  muzicii interpretată la vioară și îl învață cum să organizeze un concert, un spectacol, învățătură care îi  va folosi, peste câțiva ani, când era elev la Liceul Mihai Viteazul din București.

            În 1903, după absolvirea Liceului și după un stagiu militar voluntar, se înscrie  la Școala de ingineri din Charlotenburg, Germania. Ca student, urmărind cu atenție cursurile predate, i-a venit ideea construirii unor hidrocentrale pe râurile din România. A studiat hărțile disponibile la vremea aceea. S-a documentat, în vacanțe,  pe teren, făcând excursii în munții  de acasă. S-a documentat  vizitând mai multe hidrocentrale din Germania. Preocupat de această idee,  își alege pentru lucrarea de absolvire tema „Complexul hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz”. Era anul 1908, iar Dimitrie Leonida avea 25 ani. S-a documentat serios și s-a implicat în elaborarea acestei lucrări pe care o putem numi, acum, „vis de student”. Viața l-a răsplătit pentru că Dimitrie Leonida, după 52 de ani, și-a văzut visul cu ochii. Era  perioada  anilor 1950-1960, perioadă în care  s-a construit hidrocentrala Bicaz-Stejaru. În 1960, Dimitrie Leonida avea 77 de ani și trecuseră 52 de ani de când,  cu ochii minții, văzuse această construcție magnifică.

            După absolvirea facultății, deși i s-a propus să ocupe un post de asistent la  Școala de ingineri din Charlottenburg,  a preferat să revină în țară pentru a ocupa  postul de inginer  electrician  scos la concurs de către Primăria din București.

            Sarcina lui de început a fost  să verifice documentațiile și instalațiile electrice  noi, pregătite deja pentru conectarea la rețeaua  orașului.

 A constatat multe  deficiențe dar, mai important, și-a dat seama că   neregulile constatate în rețelele executate  erau rezultatul  slabei calificări a  personalului de specialitate din țara  noastră. Iată ce spunea, mai târziu, Dimitrie Leonida: „Revenit în țară, am găsit foarte puțini lucrători-electricieni români, și aceia  foarte  slab pregătiți, căci electricitatea cere cunoștințe teoretice   destul de numeroase, pe care lucrătorii  români nu le puteau dobândi nici din școli și nici din cărți, care lipseau cu totul”.

            Așa s-a  decis să se implice, inclusiv financiar, pentru înființarea „Școlii Comunale de Electricieni și Mecanici”.  Școala   a fost asimilată  ca o școală medie. Matematica era obligatorie,  iar celelalte  discipline erau alese elevi   astfel încât să le fie de folos pentru nivelul de calificare  urmărit de fiecare elev.

            Menționez, stimați ascultători, că asta se întâmpla în 1908, adică acum mai bine de 100  de ani. Așadar, inițiativele din zilele noastre legate de manuale alternative, discipline la  alegerea școlii, discipline opționale etc., au fost experimentate cu succes aici, la noi,  cu zeci de ani în urmă.

Este încă un argument privind necesitatea cunoașterii istoriei învățământului, fie că vorbim de învățământ mediu, fie că vorbim de învățământ superior.

            „Școala Comunală de Electricieni și Mecanici” din București  a funcționat până în 1954 când este transformată în școală medie tehnică.

Așadar, stimați ascultători, visul tânărului inginer Dimitrie Leonida de  a da  o meserie  temeinică românilor, prin școală,  a fost o realitate timp de 45  de ani. Iată ce spunea  Dimitrie Leonida despre  secretul reușitei lui: „ Orice profesor simte cât  de strânsă este legătura invizibilă dintre el  și elevi…mulțumirea sufletească pe care o capătă se aseamănă cu cea pe care o simte un bun conducător de orchestră când ajunge  să-i electrizeze nu numai pe muzicanți, dar și pe ascultători. Asemenea mulțumire sufletească am avut de la elevii mei. După o muncă istovitoare, ei veneau la școală îmboldiți numai din dorința de a se instrui.”

În tinerețea sa, Dimitrie Leonida, a visat să construiască un Muzeu Tehnic în țara lui. Iată ce spunea în 1964:„ Când eram tânăr student la Școala Politehnică din Charlottenburg, am trăit acolo atmosfera plină de însuflețire și entuziasm, prilejuită de înființarea Muzeului Tehnic de la München, în 1905. În acest muzeu, printre obiectele de cea mai mare valoare istorică și tehnică, era expusă încă de la început și moara românească cu făcaie, străbuna turbinelor de apă Pelton. Eram mândru de recunoașterea în străinătate a geniului creator al poporului român, mai ales că la Muzeul Transporturilor din Berlin, înființat cam în același timp, cel dintâi  exponat de mare însemnătate istorico-tehnică era un vagonet de mină din lemn, cu macaz; se arăta acolo că invenția  acului de cale ferată a fost făcută pe la anul 1600 de muncitorii valahi de la minele de aur din Munții Apuseni. A fost firesc ca  în anul 1908, când am terminat studiile și când am înființat pentru muncitori școala serală  de electricieni și mecanici, să caut și să adun, împreună cu elevii mei, tot ceea ce rămăsese de la vechile instalații tehnice de la noi și care aveau valoare istorică, didactică, în vederea înființării muzeului tehnic”.

            Muzeul Tehnic și-a deschis porțile în 1909. Funcționa, atunci, în clădirea Școlii de Electricieni și Mecanici, situată pe lângă Piața Amzei de azi.

            În 1928 se făceau pregătiri pentru organizarea „Primei expoziții  de Electricitate din România” în Parcul Carol I  din București.  Un bun prilej, pentru Dimitrie Leonida, de a obține un spațiu mai bun, un pavilion generos, pentru Muzeul Tehnic. A fost adus aici  un utilaj din prima moară cu abur din țara noastră, moara lui Assan, construită în 1853. A fost expusă și prima centrală  electrică din București,  după modelul celei realizate de Thomas Alva Edison, montată în anul 1884. Au fost aduse  multe alte exponate.

            În 1935  a apărut o altă oportunitate, tot în zona Parcului Carol I din București.  O clădire nouă, din beton armat, cu o suprafață de 3000 m².

            Deși  de-a lungul timpului, Muzeul a trecut prin multe schimbări, transformări, el și-a păstrat destinația inițială. Chiar și fondatorul Muzeului, Dimitrie Leonida, a fost menținut, cu unele pauze, la conducerea lui.

Acum se numește „Muzeul Național Tehnic Prof.ing. Dimitrie Leonida”.

Muzeul  are peste 5000 de exponate, repere semnificative   din istoria științei și tehnicii.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre  profesorul Dimitrie Leonida, inginerul care și-a transformat idealurile din tinerețe în  realități  folositoare pentru oamenii din țara lui, din țara noastră. A visat o hidrocentrală în Moldova. A construit Hidrocentrala Stejaru de la Bicaz, de lângă Cetatea lui Ștefan cel Mare. A  vrut ca țara lui să aibă electricieni educați și a înființat o școală  tehnică. Și-a dorit să lase urmașilor  din țara sa un muzeu. A înființat și a mărit, cât a putut, Muzeul Tehnic din București.

S-a stins din viață la data de 14 martie 1965. Avea 81 de ani.

Menționez, stimați ascultători că în 1995, cu ocazia Sesiunii naționale de comunicări a muzeelor tehnice, am prezentat la București, la Muzeul Tehnic, comunicarea „Istorie veche, istorie contemporană a invențiilor din Oltenia”. Nutresc speranța că această comunicare, dar și multe altele făptuite de mine pentru istoria științei și tehnicii, să vă convingă că, fiecare dintre noi, are datoria să pună „umărul”, cu vorba sau cu fapta, la edificarea unui Muzeu al Științei și Tehnicii la Craiova.

Un exponat, un document scris, o fotografie, o amintire. Toate sunt bine venite! Vă invit să ne unim în jurul proiectului  legat de un Muzeu al Tehnicii la Craiova.

Vă îndemn să mergeți pe Calea București unde a funcționat cândva, unde rezistă și acum, Moara  Barbu Drugă. Imaginați-vă, stimați ascultători, că această clădire  ar  fi Muzeul Tehnic din Craiova.

Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.