Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Carol Davila, organizatorul sistemului medical din Țara Românească.

Azi  la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, mi-am propus să punctez câteva repere din viața doctorului Carol Davila, organizatorul sistemului medical din Țara Românească.

            Avem în Craiova o Universitate de Medicină cu patru Facultăți: Facultatea de Medicină, Facultatea d Medicină Dentară, Facultatea de Farmacie, Facultatea de Asistență Medicală.

            Avem în Craiova câteva spitale: Spitalul județean sau Spitalul nr.1,  Spitalul municipal Filantropia, Spitalul  Clinic de Boli Infecțioase Victor Babeș, Spitalul CFR, Spitalul Clinic de Urgență Militar „Ștefan Odobleja”, Spitalul clinic de Neuropsihiatrie. Se pot menționa și alte spitale private.

            Avem, în Craiova, un elicopter care transportă pacienții care au nevoie urgentă de asistență medicală.

            N-a fost așa dintotdeauna! Mulți oameni s-au implicat în organizarea sistemului medical din țara noastră până să se ajungă aici. Unul dintre pionierii organizării învățământului medical și sistemului medical din țara noastră a  fost doctorul Carol Davila.

Carol Davila s-a născut în Italia, în anul 1832, iar venirea lui pe lume este învăluită în mister. Povestea spune a fost rodul iubirii vremelnice  dintre pianistul Franz Liszt și scriitoarea franceză Daniel Stern. A fost adus pe lume, în mare taină, în satul Avila din apropierea orașului Parma, trecut în registrul bisericii doar cu prenumele Carol. Apoi, în timp, s-a transformat, în  Carol Davila și se scrie așa cum se citește: Carol Davila.

A absolvit liceul din localitatea Limoges, din Franța, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din  Angers, un centru universitar cunoscut, situat pe un afluent al râului Loarei . A fost un student de excepție lucrând, ca medic intern, și la Spitalul din Angers. În ianuarie 1853 și-a susținut Teza de doctorat cu titlul „ Prevenirea apariției și răspândirii sifilisului”. Avea 21 de ani și devenise doctor în medicină, chirurgie și farmacie.

Cu un an înainte,  în 1852,  domnitorul Barbu Știrbei, i-a trimis o scrisoare  decanului Facultății de medicină din Paris  prin care îi cerea să-i recomande un doctor iscusit care să se ocupe de organizarea serviciul  sanitar  din Țara Românească.

Așa a ajuns Carol Davila la București în data de 13 martie 1853.

Mai întâi s-a documentat. A inspectat sistemul de alimentare cu apă a Bucureștiului. A constatat că nu exista un serviciu de salubritate, gunoaiele fiind aruncate pa malul Dâmboviței. A inspectat modul în care era făcut controlul igienic al fabricării alimentelor. S-a documentat asupra modului în care era asigurată asistența bolnavilor și care era pregătirea corpului medical. A constatat  că medici erau străini. Unii dintre aceștia susțineau  că „mintea și capul de valah nu poate asimila greaua învățătură medicală”.  A inspectat  spitalul militar și a constatat că, de fapt, asistența medicală era asigurată de un felcer. Învățământul medical era ca și inexistent.

Multe nu erau cum trebuie dar a mai constatat ceva, pe care spus convingător: „Românul este capabil de a fi un bun doctor, inginer sau chimist, la fel cum e capabil francezul, rusul, grecul sau germanul, numai bună voință și încredere să ai într-însul”.

După această documentare  a elaborat un Raport, un plan, pe care l-a prezentat domnitorului Barbu Știrbei. Acesta  l-a numit medic șef al Spitalului militar și i-a dat mână liberă  pentru organizarea  sistemului sanitar din Țara Românească.

 Cred că este locul, stimați ascultători, să spun că  domnitorul Barbu Știrbei s-a născut la Craiova, iar pentru faptele bune făcute în timpul celor două domnii, 1849-1853 și 1854-1856,  capete luminate au numit un bulevard din Craiova Știrbei Vodă. Într-o vreme se întindea de la Poștă până la Luncă. Acum se oprește la… Ciupercă.

Dar să revenim la Carol Davila.

Pentru a-și duce planurile la bun sfârșit avea nevoie de  cadre medicale, avea nevoie de oameni de-ai locului cu  știință medicală. A început cu organizarea școlilor medicale. N-a fost simplu. La sfârșitului anului 1853  pregătise Regulamentul pentru înființarea Școlii de Mică  Chirurgie și proiectul  pentru înființarea  Serviciului sanitar al oștirii.

Spitalul militar  este împărțit pe secții,  ordinea și curățenia   a fost introdusă peste tot, iar nivelul actului medical  a crescut. Se menționează că în 1855   doctorul Carol Davila a făcut prima transfuzie de sânge din Țara Românească. Școala de Mică Chirurgie  s-a deschis  în 4 decembrie  1855 unde au început să învețe tineri soldați selecționați personal de către Carol Davila. Iată cum suna invitația: „Hotărându-se deschiderea învățăturii meșteșuglui felceresc la spitalul ostășesc,  să se prezinte dar tinerii care, cu învoirea părinților, doresc a se înrola în acea școală. Mai întâi vor fi văzuți și aleși  de Medicul șef Davila”.  Carol Davila i-a trimis pe elevii la colegiul Sfântul Sava pentru audierea cursurilor  de cultură generală: limba franceză, latina, greaca clasică, istorie și altele. A înființat o bibliotecă de specialitate. Fără cultură generală nu se poate construi o școală de medicină.

În 1857, Școala de Mică Chirurgie este  reorganizată și transformată în Școala  Națională de Medicină și Farmacie. Schimbarea este oficializată prin publicarea în Monitorul Oficial  nr.1092/ 1857. Tot în 1857  s-a înființat  și secția de „veterinărie”, iar biblioteca a fost înzestrată cu 6000 de volume de specialitate  din literatura medicală universală.

Fără bani nu se poate face școală. Carol Davila reușește să obțină aprobarea ca Școala să primească fonduri din bugetul statului pentru  cheltuielile de întreținere.

Un spital  trebuie să funcționeze în spații corespunzătoare. Prin grija lui Carol Davila, în 1858 a început construcția Spitalului Militar din București. În acest timp, Carol Davila elaborează primul regulament de funcționare, separând serviciul medical de serviciul chirurgical.

În 1859 Principatele Române se unesc sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, iar în 1860 Davila este avansat de către domnitor la gradul de General medic și devine  Inspector general al Administrației generale sanitare. În această calitate  va coordona și activitatea spitalelor civile.

Primii medici români au absolvit Școala Națională de Medicină în 1860. Carol Davila a selectat opt  dintre  aceștia. Pe șase  i-a trimis  în Franța, iar pe ceilalți doi i-a trimis în Italia  pentru perfecționare prin doctorat.

Ziua de 4 decembrie, ziua în care se înființase Școala de Mică Chirurgie,  era sărbătorită d elevi în fiecare an.  La festivitatea din 4 decembrie 1862, adică după șapte ani de la înființarea Școlii de Mică Chirurgie,  Carol Davila a ținut un discurs în care a spus: „ Primii elevi ai școlii  care și-au luat diplomele de doctori în străinătate  se vor ăntoarce petru a preda la rândul lor în fosta lor școală. În chipul acesta școala noastră va deveni ceea ce trebuie să fie, o adevărată facultate de medicină !”

La data de 12 noiembrie 1869, din inițiativa lui Carol Davila,  Școala de Medicină devine Facultatea  de Medicină și Farmacie și este inclusă în Universitatea din București. Cursurile au început în 22 noiembrie.

Selecția cadrelor medicale este importantă. Carol Davila a întocmit Regulamentul  pentru  selecționarea prin concurs a cadrelor medicale: extern, intern, secundar și medic primar. Regulamentul a  fost publicat în Monitorul Medical al României nr.9 din 1 aprilie 1862.

În 1864 Adunarea Deputaților a votat  naturalizarea  doctorului Carol Davila. Iată un fragment de Raportul întocmit cu această ocazie: „Doctorul Carol Davila, prin știința, talentul și rara activitate  ce în curs de unsprezece ani a desfășurat pentru dezvoltarea și progresul serviciului  și instituțiunii medicale românești, este un om care merită a i se acorda această recompensă națională”.

Crucea Roșie, ca organizație umanitară, a fost înființată în 1863. Prin strădania și implicarea nemijlocită a doctorului Carol Davila, la data de 4 iulie 1876 s-a înființat Societatea de Cruce Roșie a României. Deși a fost ales ca președinte, a refuzat și a cerut să rămână doar vicepreședinte. O lecție de modestie.

Nu v-am spus nimic, stimați ascultători, despre piedicile peste care a trebuit să treacă Davila: uneltiri, destituiri, acuzații, chiar și o provocare la duel.

Moartea prematură a soției, Ana Racoviță, în 1874 a fost o altă încercare pe care soarta i-a adus-o în cale.

Toate astea i-au zdruncinat sănătatea.

În dimineața zilei de 24 august 1884, la ora 4:30,  Carol Davila a rostit ultimele cuvinte: „Plec pentru marea călătorie”. Nu era singur. Era înconjurat  de mulți oameni apropiați lui.

Bustul său este amplasat în curtea Spitalului Militar Central Militar din București.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre francezul  Carol Davila, chemat în Țara Românească de domnitorul Barbu Știrbei,  naturalizat prin votul Adunării Deputaților din Principatele Unite care, cu dăruire și îndârjire a organizat Învățământul Medical  și a organizat  sistemul medical din țara noastră.

La finalul acestui episod, pentru a vă consolida legătura din Carol Davila și domnitorul Barbu Știrbei, cel care  l-a chemat pe meleagurile noastre și i-a dat mână liberă pentru organizarea sistemului medical, vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică să faceți o plimbare pe bulevardul Știrbei Vodă. Plecați de la clădirea Poștei Române, situată pe Calea Unirii, colț cu bulevardul Știrbei Vodă, treceți de clădirea Spitalului CFR,  treceți de Colegiul Frații Buzești apoi urcați spre Grădina Băniei. Găsiți o bancă la umbră.  Îndreptați-vă gândul spre doctorul Carol Davila.

Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.