Blog – Prof. Gheorghe Manolea

            Personalități din știință și tehnică

Șerban Țițeica,  fondatorul școlii românești  de  fizică teoretică și fizică cuantică.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre fizicianul Șerban Țițeica, fondatorul școlii românești de fizică teoetică, de fizică cuantică.

Citim sau urmărim știri despre lansarea sateliților pentru telecomunicații, a navelor cosmice care duc și aduc  oameni din spațiul extraterestru. Urmărim la televizor imagini din momentul lansării unei nave cosmice. Sunt impresionante instalațiile care transportă nava spre rampa de lansare. Este impresionant jetul de flăcări care țâșnesc în momentul lansării rachetei. Toate acestea ne pot face să credem că  sunt rezultate ale ingineriei, ale tehnologiei. Și totuși fără  fizica teoretică nu ar fi posibile  realizările  din tehnologie, din inginerie. Unul dintre reprezentanții de seamă ai fizicii teoretice  din țara noastră este Șerban Țițeica.

            Șerban Țițeica a fost unul dintre cei trei copii ai matematicianului Gheorghe Țițieca, creatorul școlii românești de  geometrie. Gheorghe Țițeica s-a născut la  Turnu Severin, iar fiul său, Șerban Țițeica s-a născut la București  în data de 27 martie 1908.

            A urmat Școala generală în București, apoi Liceul „Mihai Viteazul”  din capitală pe care l-a absolvit în anul 1926. Iată cum descria Șerban Țițeica, mai târziu, perioada liceului: „În penultima clasă am avut un profesor de fizică  excepțional, profesorul Roman. Lui îi datorez orientarea  spre fizică, el mi-a trezit în mare măsură interesul  pentru această știință și i-am rămas recunoscător toată viața. Profesorul Roman  discuta cu noi, ne stimula gândirea. Noi învățam mult mai puțin la fizică decât elevii de azi”.

            În 1926 s-a înscris la Universitatea din București, Facultatea de științe, obținând, în 1929, când avea 21 de ani, o dublă licență,  în științe fizico-chimice și în științe matematice.

            A fost pasionat de muzică și, încă de mic, a învățat să cânte la pian, iar în vremea studenției a  urmat și Conservatorul.În familia Țițeica se susțineau   adevărate concerte de muzică de cameră.

            Un an mai târziu, în 1930, a început studiile doctorale la Universitatea din Leipzig, sub îndrumarea profesorului  Werner Heienberg, unul dintre fondatorii mecanicii cuantice,care a obținut Premiul Nobel în 1932, adică în perioada în care  care Șerban Țițeica  era doctorand.  A elaborat Teza de doctorat cu  titlul „ Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic” pe care a susținut-o în 1934.  Contribuția lui Șerban Țițeica s-a concretizat într-o ecuație  care  descrie modul în care se modifică rezistența electrică a unui conductor metalic în funcție de intensitatea câmpului magnetic, ecuație care îi poartă numele în literatura din fizica cuantică.O lucrare  de cercetare fundamentală care a deschis drum altor cercetări fundamentale sau aplicative, concretizate prin „Teoria  transportului în salturi”. De altfel, ca o dovadă a recunoașterii valorii acestui rezultat științific, în 1985, anul în care a decedat marele fizician, s-a organizat  în Italia, la Trieste, un simpozion științific inititulat „Șerban Țițeica.Teoria transportului în salturi” .

  Iată ce spunea Șerban Țițeica, în 1969, într-un interviu acordat televiziunii române, despre cercetările în fizica teoretică: „Fizica teoretică se face într-un cabinet. Stai la masa de lucru cu cărți, cu reviste, cu hârtii și un mare coș în care arunci  foile pe care ai scris. Dar fără fizica teoretică aselenizarea navei cosmice Apollo 11 din 21 iulie 1969 n-ar fi fost posibilă . Fără  fizica teoretică n-ar fi fost posbil un calcul prealabil foarte exact al traiectoriei navei cosmice, al locului și al momentului aselenizarii”

            A revenit în țară și, din 1935, a ocupat un post de asistent la Facultatea de Științe care funcționa în cadrul  Școalii Politehnice din București, actuala Universitatea Politehnică. În vremea aceea  era rector craioveanul Nicolae Vasilescu Karpen care avea și el studii în domeniul fizicii. În 1941 era deja conferențiar la catedra de Analiză matematică.

            A funcționat la Școala Politehnică din București până în 1941 când s-a transferat la Universitatea din Iași unde a funcționat ca profesor de fuzică până în 1948.

            În 1948 revine în București dar la Universitatea din București, ca șef al Catedrei de fizică teoretică, unde va funcționa până în 1977 când se pensionează dar rămâne încadrat ca profesor consultant, așa cum se practica în acea perioadă.

Este momentul, stimați ascultători, să fac o paranteză în expunerea mea pentru a explica în ce context a revenit Șerban Țițeica la București.

            În 1948 Academicianul Horia Hulubei a  inițiat înființarea unui institut de fizică dedicat exclusiv  cercetării științifice. El propunea, în felul acesta, separarea de activitatea didactică, urmând ca aceasta să se desfășoare, în continuare, la Universitatea din București și la Institutul Politehnic din București.  A obținut repartizarea unui conac boieresc  din  comuna Măgurele, situată la 12 km sud de București. Aici și-a început activitatea, în 1949, Institutul  de Fizică Atomică, subordonat Academiei Române. Din prima echipă de cercetători a făcut parte și Șerban Țițeica. Așadar, acesta este contextul în care Șerban Țițeica a revenit la București. Am considerat că este un detaliu important pentru că poate fi un model de   creare a unei entități  de cercetare: mai întâi se formează echipa.Horia Hulubei, Șerban Țițeica împreună cu puțini alți fizicieni au deschis  drumul cercetărilor din România în domeniul nuclear .

            Pentru ca imaginea  despre importanța  unui institut de cercetări să fie completă menționeză că aici, la Institutul de Fizică Atomică s-a realizat, în 1957, primul calculator numeric din țara noastră, CIFA, de către  echipa condusă  de cercetătorul Victor Toma, iar în 1962 s-a construit  primul laser din România, de către echipa condusă de Ion Agârbceanu.

            Dar să revenim la Șerban Țițeica.

            În 1951   este numit șeful secției de Fizică teoretică din cadrul Academiei, iar din1955 ocupă postul de Director adjunct al Institutului de Fizică Atomică  din Măgurele, despre care v-am povesit mai înainte. De altfel, la vremea aceea, având în Vedere valoarea lucrărilor elaborate, Șerban Țițeica era considerat, de către comunitatea științifică, al doilea specialist din România în domeniul nuclear

            Mulți ingineri și fizicieni  din România au lucrat la Institutul  Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, URSS. Printre ei s-a numărat și Șerban Țițeica care, în perioada 1956- 1981 a fost reprezentatul permanent al Românei în Consiliul științific. Se poate menționa că, pentru doi ani, între 1962 și 1964 a fost directorul  adjunct al Institutului de cercetări  nucleare de la Dubna.    

A scris mai multe cărți, printre care „Elemente de mecanică statistică” , Editura Academiei 1956,  „Termodinamoica”, Editura Academeiei 1982. A  scris, de asemenea, cursuri universitare pentru studenți. Amintesc „Elemente de mecanică teoretică”, în patru volume, tipărite la Unversitatea din București, Facultatea de Fizică.

În 1955 a fost  ales membru al Academiei Române, iar în perioada 1963-1985 a ocupat funcția de vicepreședinte al Academiei.

În 1965  a fost ales membru al Academiei de Științe din URSS, iar din 1967  a fost  ales membru al Academiei Saxone de Științe din  Leipzig.

            S-a stins din viață pe 28 mai 1985 la București.

În anul 2008, anul în care s-au aniversat 100 de ani de la nașterea academicianului Șerban Țițeica, s-a organizat, sub egida UNESCO, Simpozionul Național „Șerban Țițeica- Profesorul”.

La finalul acestui episod, stimați ascultători, o să vă redau un fragment din articolul „Șerban Țițieca, așa cum l-am cunoscut” publicat  în revista „Curierul de fizică” nr. 61 din august 2008, scris de către Oliviu Gherman, multă vreme profesor la Universitatea din Craiova :  Șerban Țițieca a fost un model pentru fizica româneascã, un criteriu de profesionalism, o persoanã generoasã, un factor de înserare a cercetãrilor de fizicã teoreticã,  și nu numai, în contextul cercetãrii mondiale, el a fost un reper. El este prezent în fiecare din noi. Mai mult decât atât, el este prezent în tot ce s-a realizat de valoare în fizica româneascã din ultimele șase decenii”

            Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.