Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Lazăr Edeleanu, specialist renumit în rafinarea petrolului.

Bună seara, stimați ascultători!

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Lazăr Edeleanu, specialist renumit în rafinarea petrolului.

Într-unul dintre episoadele acestei emisiuni v-am povestit despre  Alexe Marin, născut în 1814 la Craiova, ajuns apoi profesor de chimie la Universitatea din București. I-a învățat pe studenții lui să distileze păcura folosind un alambic, utilizat și azi pentru a obține țuică. Printre ei s-au numărat și  Marin și Theodor Mehedințeanu care, în 1857, au construit o distilerie în localitatea Rîfov, lângă Ploiești.Aici s-a început fabricarea gazului folosit pentru iluminarea Bucureștiului.Drumul de la distilarea petrolului la rafinarea petrolului a presupus știință de carte, adică școală. Unul dintre cei care, prin învățătură serioasă, au înțeles tainele procesului de rafinare a petrolului, a țițeilului, a fost Lazăr Edeleanu.

Lazăr Edeleanu s-a  născut la data de 1 septembrie 1861 în București într-o familie cu mulți copii, Lazăr fiind mezinul. Tatăl său, Șaie Edeleanu, era muncitor strungar. Câștiga cu greu cele necesare pentru ași întreține familia numeroasă  și de aceea a fost nevoit să încerce să găsească de lucru prin țară. O vreme a lucrat în  Focșani dar a trecut și prin Craiova unde comunitatea evreiască  era bine organizată.

Părinții au remarcat interesul lui Lazăr pentru învățătură, manifestat  la școala comunității evreiești din Craiova, dar și spiritul de observație special demonstrat în activitatea tatălui său Șaie Edeleanu. Din lipsă de fonduri, școala din Craiova se închide iar elevul de 12 ani se mută la Liceul Sfântul Sava din București. Este găzduit  la familie prietenă cu Șaie Edeleau. Casa în care locuia era  peste drum de Palatul Șuțu din București, bine luminat atât în interior cât ți în exterior. Vă reamintesc, stimați ascultători că din 1956 în Palatul Șuțu funcționează Muzeul Municipiului București. Peste ani, Lazăr Edeleanu  povestea că, uneori, când nu avea bani pentru lumânarea la care își pregătea lecțiile, ieșea în stradă unde era lumină din plin.

A absolvit liceul în 1882 apoi a lucrat timp de un an pentru a aduna banii necesari continuării studiile la Universitatea din Berlin unde s-a dedicat studiului chimiei sub îndrumarea  celui mai exigent profesor din universitate, August Wilhelm von Hofmann, al cărui nume  este legat de multe realizări din chimia organică printre care  formaldehida și colorantul roșu de anilină.

Din studiul documentelor din acea vreme rezultă că Lazăr  Edeleanu a fost un student special care dorea să-și asigure o pregătire științifică deosebită. El era apreciat pentru seriozitatea  și perseverența cu care  studia, era admirat  pentru originalitatea și  subtilitatea cercetărilor  sale.

În anul 1887 și-a susținut Teza  de doctorat  cu tema „ Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilic și fenilizobutiric”. Este interesant de menționat că prin cercetarea doctorală făcută, Lazăr Edeleanu a descoperit o substanță uleioasă incloră cu punct de fierbere la 203 ⁰C dar care, aparent, nu avea nici-o utilizare. Abia după patruzeci de ani, în 1933, s-a  descoperit că această substanță  are utilizări importante în medicină, cu proprietăți analeptice. Azi o numim amfetamină.  Istoria cercetării este presărată cu multe exemple de acest tip care confirmă  utilitatea  continuarea unor cercetări, după mai mulți ani, cu noile  metode și cu noile instrumente de cercetare.

După susținerea tezei de doctorat, în 1888, a lucrat, timp  de un an, la un Colegiu din Londra unde, împreună cu alți chimiști englezi,  au studiat și realizat mătasea artificială de tip vâscoză.

Deși se bucura de recunoașterea specialiștilor europeni, în 1898 se întoarce acasă și rămâne aici deoarece, așa cum a recunoscut la vremea aceea „nu mă mai pot despărți de țară”. S-a angajat ca asistent  la Universitatea din Iași, unde chimiști de valoare s-au grupat în jurul profesorului Petru Poni, și la Universitatea din București, unde chimiști cu reputație internațională s-au unit în jurul profesorului și academicianului Constantin Istrati. Pe baza cercetărilor efectuate în laboratoarele de la București publică, în 1891, articolul „Noi metode pentru prepararea acizilor nesaturați din seria aromatică”.

Am făcut această precizare, stimați ascultători, pentru a sublinia că publicarea de articole științifice în revistele de specialitate a fost și este și în zilele noastre o preocupare constantă a cercetătorilor, a oamenilor de știință.

Lazăr Edeleanu a fost preocupat de aspectele  tehnologice, de aspectele aplicative ale cercetărilor sale. Așa se face că Lazăr Edeleanu contribuie la introducerea în România   a procedeelor  de tăbăcire minerală, cu săruri de crom, și cu extracte de scoarță de scoarță de stejar concentrate.

Este locul să vă spun, stimați ascultători, că o zonă și o uliță, care începea mai sus de actuala Piață Chiriac, s-a numit Tabaci.   Pe amplasamentul acesteia este acum strada Gheorghe Chițu, strada Marin Sorescu și, ultima parte până în strada Râului, a păstrat numele vechii străzi, strada  Tabaci. Prin mijlocul acestei ulițe curgea un pârâu alimentat  de multele fântâni din zonă.  În zona unde este acum Biserica Ungureni, iernau turmele de oi ale ungurenilor, ale ciobanilor. Unii dintre locuitorii zonei, așezați de o parte și de alta a pârâului, se ocupau cu tăbăcirea pieilor de oaie. De aici numele Tabaci dat uliței, iar mai târziu străzii.  De altfel, prin anii 1960, locul unde este acum Cercul Militar se numea Tabaci.

Dar să revenim, stimați ascultători, la Lazăr Edeleanu care, din 1897, începe să facă cercetări aplicative în domeniul industriei petroliere. Din 1906 formează o echipă de tineri cercetători cu care lucrează în  secția de chimie a Institutului geologic, proaspăt înființat. Prin cercetările inițiate  a fundamentat științific tehnologia de prelucrare a petrolului. În 1908 inventează „Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid”, reușind  extragerea și rafinarea selectivă  a hidrocarburilor aromatice ( benzen, toluen) din țiței  fără modificarea lor chimică. Procedeul, cunoscut sub numele „procedeul Edeleanu” și instalațiile „Edeleanu” construite pentru aplicarea procedeului s-au aplicat în toată lumea. Documentele consemnează că în 1960, adică la mulți după moartea lui Lazăr Edeleanu, procedeul se aplica în peste 80 de instalații de rafinare a petrolului.

Iată ce spunea, în 1932, un reprezentat al Rafinăriei Vega construită la Ploiești: „ Când l-am întâlnit la București în 1900, dr. Edeleanu era un om devotat științei…Mi-a expus ideile sale asupra dezvoltării chimiei petrolului și, în special, necesitatea de a găsi căi noi de  folosire a uleiurilor minerale, fără a distruge hidrocarburile valoroase pe care le conțineau. Amândoi eram tineri pe atunci și am fost impresionat de perspectivele prezentate de doctor Edeleanu”

Lazăr Edeleanu  s-a ocupat  de valorificarea chimică a gudroanelor rezultate din distilarea  cărbunelui pentru fabricarea gazului de iluminat. Lazăr  Edeleanu  s-a implicat cu  toată energia în obținerea unui lampant de bună calitate din țițeiul românesc care să poată fi vândut pe piața mondială a petrolului. Vorbim despre perioada 1900-1910 când Lazăr Edeleanu  a reprezentat România la Congrese mondiale din domeniul tehnologiei petrolului organizate la Paris, în 1900, la Liege, în 1905, la București, în 1907, la Londra, în 1909.Mai mult, în 1910 a fost ales membru de onoare al Societății de științe naturale de la Moscova. Cu toate acestea nu s-a bucurat și de recunoașterea oamenilor din țară. Este unul dintre motivele pentru care, în 1910, pleacă în Germania.

Stimați ascultători, în acești ani am fost martori la plecarea din țară a   multor oameni valoroși. Unii dintre ei au plecat din același motiv: n-am știut cum să le recunoaștem valoarea. Vă reamintesc, stimați ascultători,  că unul dintre obiectivele acestei emisiuni este consolidarea  culturii recunoașterii valorilor de lângă noi. Altfel spus, trebuie să învățăm să-i prețuim pe oamenii de lângă noi.

Lazăr Edeleanu s-a reîntors în țară, așa cum a făcut-o și în 1889, după terminarea studiilor universitare, „să caute liniștea amurgului  unei vieți închinate științei și progresului tehnic”, așa cum spunea craioveanul Ludovic Mrazec, un alt mare specialist în exploatarea petrolului.

Nu a avut parte de liniștea pe care o merita. Uni oamenii  din anii 1935-1944   nu îi acceptau pe alți oameni care trăiau lângă ei.

S-a stins din viață, în București, la data  de 7 aprilie 1941.

Atunci, craioveanul Ludovic  Mrazec, mare specialist în exploatarea petrolului, a spus:„ Cu distinsul Lazăr Edeleanu dispare  un om și un caracter, o podoabă a științei române, pildă de muncă neobosită și înțeleaptă, închinată căutării adevărului și progresului în știință”.

Ca de obicei, la finalul fiecărui episod, pentru consolidarea informațiilor despre personalitatea  evocată, formulez un îndemn.

Azi v-am povestit despre Lazăr Edeleanu, specialist în exploatarea petrolului. Dacă vorbim despre petrol, vă sugerez să mergeți spre Filiași. La ieșirea din Craiova o să vedeți, în funcțiune, câteva sonde de  extracție a petrolului.

Dacă vorbim de sonde pentru petrol, vă sugerez să faceți o plimbare prin Craiova. Din Piața Buzești vă îndreptați spre strada Buzești. O să observați în față, pe peretele unei clădiri inscripția  „Foraj Sonde Craiova”.

În cazul lui  Lazăr Edeleanu, specialist în rafinarea petrolului, va sugerez să citiți cartea „Lazăr Edeleanu” , publicată la Editura Științifică și Enciclopedică din București, în 1982.

      Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.