Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Grigore Moisil, fondatorului şcolii româneşti  de teorie algebrică  a mecanismelor automate.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Grigore Moisil, fondatorul școlii românești de teorie algebrică a mecanismelor automate.

            L-am ascultat de multe ori la radio. L-am văzut de câteva ori la televizor. Prin anii ’70 îi citeam articolele publicate în săptămânalul „Contemporanul”. Student fiind, i-am studiat  şi unele dintre cărţi. Mai târziu am cumpărat și am citit câteva în care este prezentată personalitatea lui Grigore Mosil. Era fascinant de fiecare dată. Mă întrebam  de unde are atâta forţă. Desigur resursele umane sunt multiple. Cred că în cazul lui Grigore Moisil această forţă a  avut ca sursă educaţia, şcoala şi …şcoala continuă, adică învăţarea continuă.

Grigore Moisil s-a născut în data de 10 ianuarie 1906  la Tulcea  fiind unul dintre cei patru copii ai familiei Moisil.  O coincidenţă bizară: străbunicul său s-a născut tot într-o zi de 10 ianuarie şi s-a numit tot Grigore. Tatăl său, Constantin Moisil, era originar  din comuna Măieru, Bistriţa-Năsăud. A fost  profesor de istorie, iar mama sa  era învăţătoare. Mama sa, Elena,  l-a învăţat, mai întâi să socotească de la 1 la 10, apoi de la 10 la 100  pentru că, spunea dânsa, dacă ştii cât fac 2+3, atunci  ştii cât fac 20+30.De fapt, i-a dat încredere în el, l-a educat să nu-i fie frică de matematică, să creadă că matematica nu este grea. Grigore Moisil spunea: „Când mă gândesc la mama, mă gândesc la  mine cum creşteam sub ochii mamei”.

Familia Moisil  s-a mutat la Bucureşti când Grigore avea patru ani. Mama sa a fost directoarea şcolii „Maidanul Dulapului”, azi „Enăchiţă Văcărescu”. În şcoala  primară s-a remarcat  ca un copil cu aplecare spre învăţătură. Era vremea Primului  Război Mondial.  A prins farmecul calculului mintal şi s-a îndrăgostit de   regula  de trei simplă, iar profesorul său  l-a făcut să înţeleagă bucuria demonstraţiei geometrice. Este o bună dovadă cât de importanţi sunt învăţătorii, primii profesori ai unui copil. Ei  deschid porţi sau  închid obloanele ferestrelor spre lumea  învăţăturii.

Studiile  liceale le-a început, în 1916, la Vaslui şi le-a  finalizat în 1923 la  Bucureşti, la liceul Spiru Haret. În perioada liceului  a fost  un colaborator constant al Gazetei matematice. În anul 1923 era elev în penultima clasă de liceu şi,  sfătuindu-se cu tatăl său, a hotărât să  dea examenele pentru ultima clasă în perioada verii: un examen în iunie şi altul în septembrie. Fiind un elev bun dar mai ales fiind foarte bun la matematică le-a luat pe amândouă.

Ar fi putut să dea admiterea la Politehnică în acelaşi an, pentru că în vremea aceea orice copil bun la matematică urma o carieră inginerească. Pentru că fizic era destul de firav, mama sa l-a sfătuit : „Nu mai da tu imediat examen de admitere, dă-l la anul, tot e un an câştigat”. Ca să nu stea degeaba s-a înscris la  Secţia de matematică a Universităţii din Bucureşti. Aici a întâlnit profesori de excepţie: Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Ţiţeica, Anton Davidoglu. Totuşi, în 1924 a dat admitere la Politehnica din Bucureşti şi urmează cursurile  secţiei de construcţii până în anul IV. A urmat, în paralel, şi facultatea de matematici. Atracţia către matematică a fost mai puternică. În 1929 şi-a susţinut, la Bucureşti,  teza de doctorat în matematici cu tema „Mecanica analitică a sistemelor continue”, publicată în acelaşi an la editura Gautier-Villars din Paris pentru a se asigura protecţia prin drept de autor a ideilor foarte valoroase  formulate de Grigore Moisil. Iată ce spunea  Grigore Moisil despre această etapă: „ În 1929, căzând multe examene la Politehnică, pentru a nu avea un bilanţ negativ , mi-am dat seama că aveam gata o lucrare de matematici care poate s-ar fi potrivit ca lucrare de doctorat. Profesorii Pompeiu şi Ţiţeica au fost de acord  că lucrarea putea fi prezentată la doctorat; cu puţin înainte , marele matematician italian Volterra, venit în ţară, mi-a citit lucrarea şi a lăudat-o public. De atunci am rămas în matematici şi n-am mai terminat politehnica”.

În 1930 pleacă la Paris pentru perfecţionarea în matematici, iar un an mai târziu, în 1931, susţine examenul de docenţă cu teza „Asupra unei clase de sisteme de ecuaţii cu  derivate parţiale din Fizica matematică”.  Imediat după susţinerea tezei a fost numit conferenţiar  la Facultatea de matematică din Iaşi, dar şi-a  continuat  perfecţionarea  la Roma, cu o bursă Rockefeller. A funcţionat la Iaşi, ca profesor de calcul diferenţial, timp de 10 ani  pe care i-a numit, într-un interviu din 1970, „10 ani frumoşi”.

La sfârşitul  anului 1941, în 30 decembrie, a fost chemat ca profesor de analiză superioară şi logică matematică la facultatea de ştiinţe  a Universităţii din Bucureşti unde a funcţionat până în 1948.

Grigore Moisil a avut un rol important în formarea informaticienilor şi la construcţia calculatoarelor  în România. El a înfiinţat un Centru de Calcul la Universitatea din Bucureşti  care urma să fie dotat cu un calculator CIFA  realizat la Institutul de Fizică Atomică de către inginerul Victor Toma, acum academician, iar până atunci studenţii de la Bucureşti erau trimişi  să facă practică la Timişoara unde se realizase deja un alt calculator cu tuburi MECIPT, cu 50 de operaţii pe secundă.  La inţiativa lui Grigore Moisil s-a făcut cu acest calculator prima traducere a unei fraze din limba engleză în limba română.

În 1948, la 1 octombrie, devine membru titular al Academiei Române.

În 1946, noua conducere politică a României a luat decizia să trimită ca ambasadori oameni de ştiinţă. Printre aceştia  s-a numărat şi Grigore Moisil care a fost  numit ambasador în Turcia, la Ankara.     Iată  ce spunea Grigore Moisil despre această perioadă :„Atunci am redactat într-o vară un memoriu important care a avut urmări când m-am întors cu el în ţară. Atunci am redactat  un volum de logică matematică. Mai mult decât atât. Am găsit că  e bine ca acolo, în Turcia, să arăt că România nouă care se formează  stimează, respectă munca intelectuală”. A rămas în Turcia până în 1949.

A scris „Teoria algebrică a mecanismelor  automate” ( 1959) , „Funcţionarea în mai mulţi timpi a schemelor  cu relee ideale” (1963) , „ Teoria algebrică a dispozitivelor automate discrete” (1963), „ Teoria algebrică a circuitelor cu tranzistori” (1965).

            Mulţi l-au cunsocut pe Grigore Moisil din emsiunile radio şi televiziune, cu vocea inconfundabilă şi spontaneitatea ieşită din comun, din interviurile publicate  în  ziarele timpului, din  tableta publicată săptămânal, spre sfârşitul vieţii, în «  Contemporanul ». Mi se pare de actualitate  un interviu  apărut în  ziarul  « Informaţia » din martie 1970  şi intitulat « Omul să-şi facă o plăcere din însăşi  munca lui » : „Consider că învăţarea continuă- proprie mai ales oamenilor de ştiinţă- începe să devină o treabă pe care trebuie să o facă şi cei care nu au această meserie. Adică aceea care lucrează modest, în domenii precise ale tehnicii şi economiei; şi anume, e nevoie să se înveţe cu ceea ce se numeşte şcoala continuă”. Spunea asta în 1970. Azi, după aproape 55 de ani, este la modă expresia  de import      „învăţare continuă”.  Se adevereşte din nouă că  „nimeni nu este profet în ţara lui”.

S-a stins din viaţă în seara zilei de 21 mai 1973, ora 19. Era  în  Canada, într-o vizită profesională  la Centrul de calcul al Politehnicii  din  Ottawa.

Așadar, stimați  ascultători,  azi v-am povestit despre Grigore Moisil, un vizionar în domeniul utilizării calculatoarelor în domeniul  lingvistic, pentru analiza unui  text sau pentru traducerea unui text scris dintr-o limbă de circulație internațională în limba română.

În partea finală a acestui episod am pregătit  câteva secvențe sonore dintr-un interviul acordat de Grigore Moisil în 1968.

( ascultă înregistrarea audio).

Timbrul vocii este unul special. Spontaneitatea răspunsurilor  este  dovada spiritului matematicianului Grigore Moisil.

      Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.