Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Paul  Gheorghe Dimo- mehedințeanul patriarh al energeticii românești.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă  despre Paul Gheorghe Dimo- mehedințeanul patriarh al energeticii românești.

            Învățătura de la școală este o sămânță  care dă roade, mai devreme sau mai târziu, iar roada  ei este folositoare, într-un fel sau altul.

            Eram student în anul III când am făcut o vizită profesională, o excursie  de studii la Porțile de Fier unde am vizitat șantierul viitoarei Hidrocentrale. Noi am făcut multe excursii de studii. În anul IV când am învățat despre rețele electrice, despre centrale electrice, despre teoria garfurilor. Tot atunci, adică în 1968 a fot publicată o carte în care se folosea teoria grafurilor. Autorul, Paul Dimo, realizase un dispozitiv utilizat pentru analiza rețelelor electrice  cu ajutorul teoriei grafurilor despre care învățasem la școală. Brevetase soluția. Atunci nu știam nimic despre brevete dar am reținut că o soluție tehnică poate fi brevetată. Mult mai târziu, am aflat că Paul Dimo s-a născut în județul Mehedinți, adică în județul în care am născut și eu. Încet-încet am adunat multe informații  despre mehedințeanul Paul Dimo care, în vremea în care noi vizitam șantierul viitoarei Hidrocentrale de la Porțile de Fier, el imagina pe planșetă sistemul energetic al României.

Paul Gheorghe Dimo s-a născut la data de 10 iunie 1905  în Turnu Severin, într-o familie cu descendenți ce ajung până în vremea lui Mihai Viteazul, care i-au fost sprijinitori de nădejde, unul dintre ei fiind chiar pedepsit de turci prin tăierea capului. Paul Dimo  a urmat studiile liceale în Tr. Severin, perioadă în care profesorii  au remarcat preocupările sale  pentru electricitate, domeniu aflat, atunci,  încă la început.

            În 1923 s-a înscris la Școala Politehnică din București, instituție de învățământ superior proaspăt înființată ( 1920) prin strădania craioveanului Nicolae Vasilescu Karpen. A obținut diploma de inginer electromecanic în 1928 după care, în 1929, s-a înscris la Școala Superioară de Electricitate din Paris obținând   titlul de inginer diplomat în 1929.        După reîntoarcerea în țară  s-a angajat, în 1930, ca proiectant la  Societatea de gaz și electricitate din București, unde a lucrat până în 1945, ajungând să ocupe funcția de Director tehnic. A urmat o perioadă dificilă, generată de schimbările politice, dar în 1948 este angajat la Centrala Industrială a Energiei Electrice, iar din 1949 la Institutul de Studii și Proiectări Energetice ISPE la care a funcționat ca Inginer șef.

            S-a făcut remarcat prin activitatea științifică desfășurată și, în 1949,  a fost angajat ca șef  de sector cercetare la Institutul de energetică al Academiei Române, post pe care l-a ocupat până în 1969.   Tot în această perioadă ( 1949-1969)  a fost consilier ştiinţific pentru Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie de la „Porţile de Fier I”, a cărui construcție a început la 7 septembrie 1964 și s-a finalizat, oficial la data de 16 mai 1972.

            În 1968  Paul Dimo a obținut, la Institutul Politehnic din București,  titlul de doctor în științe tehnice cu Teza „Analiza sistemelor electroenergetice” apoi, în 1970, titlul de doctor docent.

            A fost profesor la Facultatea de Energetică din București unde a predat, printre altele, disciplina Metode moderne  în conducerea sistemului energetic, prevăzută în Planul de învățământ în anul V, an terminal.

             În perioada activității lui Paul Dimo, sistemul energetic din România  se dezvolta, atât în sectorul producție  și în sectorul distribuție dar și sectorul consumatorilor industriali. Această dezvoltare era însoțită  de apariția unor perturbații a căror cauză nu era cunoscută.

            Se menționează că anul 1928 marchează  începutul hidroenergeticii în Oltenia prin darea în funcțiune a centralei de la Runcu, județul Gorj, dotată cu o turnină Francis de 40kW, dublata în 1933.În perioada 1937-1940 se electrică mai multe localități din Oltenia, în special prin construirea de centrale electrice proprii, printre care Dudașu, Șimian, Schela Cladovei (1937), Breznița Ocol, Jidoștița, Halânga și Malovăț (1939), ca să le  amintim doar pe cel din județul Mehedinți, județul în care s-a născut Paul Dimo, și care erau legate prin trei linii aeriene cu tensiunea de 6 kV.     

            Cercetător cu vocație, implicat direct în activitatea practică, a luat în studiu  mai multe detalii ale problemelor  cu care se confrunta în mod curent ca inginer proiectant la Societatea de gaz și electricitate din București, ca cercetător la Institutul de energetică al Academiei Române sau Consilier ştiinţific pentru Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie de la „Porţile de Fier I” . Pregătirea teoretică, obținută la Școala Politehnică din București și la Școala Superioară de Electricitate, i-a permis elaborarea unor metode originale pentru analiza sistemelor electroenergetice.

            În 1953 a publicat  articolul „Cauza supratensiunilor prelungite în rețelele cu neutrul izolat” .Apoi, în  1959,  a publicat la Editura Tehnică din București cartea  „ Analiza sistemelor electromagnetice prin separarea nodurilor și utilizarea curenților de scurtcircuit”  . Cu această ocazie, Paul Dimo menționa: „Creșterea puterii instalate în centralele electrice din țara noastră, cu și extinderea rețelelor de transport și de distribuție a energiei electrice pun în fața unui număr din ce în ce mai mare de ingineri și tehnicieni probleme complexe legate de proiectarea și exploatarea  acestor instalații. Interconectarea sistemelor energetice regionale, crearea sistemului energetic național și centralizarea comenzii prin dispeceri ridică noi probleme legate de mărirea siguranței în funcționare, asigurarea calității corespunzătoare a energiei și a eficienței economice a regimului de funcționare. În aceste condiții, este de mare importanță stabilirea unor metode simple, clare și rapide de analiză a regimurilor de funcționare și a stabilității sistemelor electroenergetice”.

            În această carte  este expusă metoda de analiză a sistemelor electromagnetice cu ajutorul Analizorului grafic, inventat de Paul Dimo, pentru care a obținut Certificatul de

 Inventator nr.40927 eliberat de Oficiul de Stat pentru Standarde și Invenții OSSI, actualul OSIM București. Metoda, numită mai târziu  „Analiza nodală Dimo”, a fost utilizată prima dată  de Paul Dimo în 1953 , pentru un caz particular în care se urmărea determinarea  diferențelor maxime  posibile de tensiune în anumite cazuri de defect, într-o rețea cu mai multe generatoare. Apoi, în anii 1955-1956, Paul Dimo a utilizat această metodă în probleme de stabilitate statică și dinamică. La vremea respectivă, Paul Dimo a intuit posibilitatea  transpunerii acestei metode pe calculatoarele numerice.      

            În cursul anului 1958  Paul Dimo a depus Cereri pentru brevetarea metodei și angrafului în  mai multe țări, obținând brevetarea în Anglia, în Austria,  în Elveția și  în  Franța.

             A primit Premiul de stat  pentru Planul de  electrificare a țării, în 1950, și pentru Proiectarea hidrocentralei Moroieni respectiv pentru lucrarea  Cauza supratensiunilor prelungite în  rețelele cu neutrul izolat, în 1954.

            În 1961, Academia Romana i-a acordat Premiul „Traian Vuia” pentru contribuțiile la Studiul stabilității statice a sistemelor energetice.

S-a făcut cunoscut pe plan mondial în calitate de creator al metodei REI(Radial, Equivalent, Independent – network) – DIMO de analiză nodală a sistemelor electroenergetice.

            A utilizat calculatorul numeric, asociat cu analizorul grafic – anagraful DIMO– pentru analiza nodală a rețelelor complexe care puteau fi aduse  la o structură topologică echivalentă, reprezentativă. A stabilit, împreună cu alți colaboratori, principiile de dezvoltare  a rețelelor electrice de 35, 110, 220 și 440 kV din România

            Pentru activitatea desfășurată a primit numeroase premii și distincții.

În 21 martie 1963 a fost ales Membru corespondent al  Academiei Române, iar în 22 ianuarie 1990 a fost ales Membru titular. Din păcate, după câteva luni, în 17 aprilie 1990, s-a stins din viață.

Bustul lui Paul Dimo este amplasat în curtea Academiei Române.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am spus povestea lui Paul Gheorghe Dimo, născut la Turnu Severin, care a demonstrat  că știința de carte l-a ajutat să rezolve probleme de importante pentru oamenii din vremea lui și care, recunoscându-i  valoarea, l-au inclus în Panteonul Academicienilor  din România.

 Până la următoarea întâlnire eu, Gheorghe Manolea,  să urez  toate cele bune!

      Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.