Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Ion I. Agârbiceanu realizatorul primului  laser cu gaz  din ţara noastră. 

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Ion Agârbiceanu, realizatorul primului laser cu gaz din țara noastră.

În munții Metaliferi din Apuseni  se află două vârfuri stâncoase numite Detunate, care au atras din totdeauna turiştii, curioşii. Detunata  Goală  are o înălțime de 1169 m, dar spectaculozitatea provine de la aglomerarea de  coloane de bazalt  de formă prismatic-hexagonală, bizar de regulate de parcă un meşter cioplitor le-a fasonat cu răbdare. Istoria spune că numele Detunata vine de la zgomotul  asemănător unui tunet care se produce la desprinderea unei pietre din masiv  şi rostogolirea ei către bază. Pentru a se ajunge la ele se trece prin comuna Bucium, al cărui nume vine  de la tulnic, de la buciumul folosit de păstorii din Munţii Apuseni. Comuna are mai multe sate printre care Bucium  Poieni şi Bucium Șasa. Am fost acolo prima dată în 1970, cu unul  dintre colegii mei de facultate, Cosma Nicolae, originar din Bucium Poieni, care  ne-a invitat la bunica lui, o munteancă iute şi sfătoasă. Multe am auzit de la dânsa. Multe  mi le amintesc şi acum.  De atunci mi-a rămas în minte că în Bucium Şasa a trăit preotul Ion Agârbiceanu, pe care îl ştiam de la şcoală ca fiind autorul frumoasei povestiri despre Fefeleaga şi calul ei Bator. Mai târziu am aflat că din locurile acestea de basm a pornit spre lumea ştiinţei fiul său, Ion I. Agârbiceanu. Erau amintiri rămase într-un colţ neumblat al memoriei mele. Prin 2010 discutam cu  fostul Director administrativ de la Universitatea din Craiova, inginerul Micu Sălică. Nu ştiu cum am ajuns să vorbim despre laser şi dintr-o dată interlocutorul meu parcă s-a luminat la față şi a început să-mi povestească, cu evidentă emoție, despre fostul său profesor de la facultate, reprezentant strălucit al fizicii din România, Ion.I. Agârbiceanu.

Ion I. Agârbiceanu  s-a născut în data de 6 ianuarie 1907  în localitatea Bucium-Şasa. Tatăl său, Ion Agârbiceanu era preot în sat, iar mama sa Maria, era casnică, aşa cum  se întâmpla în multe familii de preoţi.  Mai târziu, în 1919,  tatăl său a  făcut parte din Primul Parlament al României Mari, iar în perioada 1922-1926 a fost vicepreşedinte al Senatului. A fost membru al Academiei Române, redactor al revistei „Transilvania”, protopop în Cluj, scriitor. Aşadar, Ion I. Agârbiceanu a  crescut într-o familie de intelectuali preocupaţi de literatură  dar şi de evoluţia fizicii şi a astronomiei. Atmosfera din familie dar şi  calităţile intelectuale ale copilului, i-au determinat pe părinţi să-l  dea la şcoală de la vârsta de 5 ani. Avea 17 ani când a absolvit Liceul „Gheorghe Bariţiu”  din Cluj. S-a înscris la Institutul Electrotehnic înfiinţat de Dragomir Hurmuzescu în cadrul Universităţii din Bucureşti pe care l-a absolvit  în 1930, obţinând titlul de inginer. A plecat în același an la Paris pentru aprofundarea studiilor în fizică. În 1934 şi-a susţinut teza de doctorat  în domeniul spectroscopiei.

A lucrat  puţină  vreme ca inginer în Anglia, apoi a revenit în ţară şi a funcţionat ca asistent apoi ca şef de lucrări la Universitatea din Bucureşti, Facultatea  de Fizică. În 1948 s-a înfiinţat, tot în Bucureşti, Institutul de Petrol şi Gaze, iar Ion I. Agârbiceanu  a fost numit şef al catedrei de fizică, apoi din 1955 s-a transferat la Institutul Politehnic Bucureşti,  unde a funcţionat  până în ultima clipă a vieţii,  adică până în 1971. Iată ce  spunea  fostul său student  din anul universitar 1961-1962, Micu Sălică, multă vreme Director la Universitatea din Craiova, atunci student în anul întâi. „Un om de o eleganţă desăvârşită  ca gestică şi îmbrăcăminte. Purta de obicei haine maro, în carouri. Dacă  întrebai pe cineva care nu îl cunoştea  ce crede că este această persoană, cu siguranţă îţi spunea că trebuie să fie un savant. În amfiteatrul în care preda, locurile din faţă se ocupau încă din pauza precedentă. Eu eram student la mecanică dar veneau studenţi şi de la electronică, de la cibernetică. Cursul era demonstrat la tablă cu o viteză de expunere aleasă în aşa fel încât   studenţii să-şi poată nota. De multe ori, la o demonstraţie, la un enunţ se oprea, se gândea puţin şi spunea : dar profesorul X are o altă părere despre asta şi tind să-i dau dreptate. După fiecare curs ne dădea mai multe variante de probleme pe care cred că  le compunea atunci. Vizita des   Anglia şi SUA, iar gurile rele  spuneau că se duce să-i înveţe pe cei de acolo fizica modernă. În timpul cursului punea întrebări  nominale, prin sondaj, să vadă  dacă s-a înţeles. Era o plăcere mai mare decât o plimbare la şosea cu prietena când  îţi spunea : „bine tinere, văd că judeci, deşi te-ai încurcat, dar principalul este că judeci”. L-am întrebat o dată  cum să învăţăm pentru examen. Ne-a  răspuns: „Luaţi  2-3 cărţi  cu acelaşi subiect, scrise de autori străini, şi găsiţi contradicţiile  dintre  teoriile susţinute de aceşti autori. Automat în mintea voastră  se vor forma sinapsele şi, fără să vreţi,  veţi reţine esenţialul”. Un alt student l-a întrebat cum se fac marile descoperiri şi ne-a dat un răspuns uluitor pentru noi atunci:” Toată lumea ştie  despre un adevăr că este absolut. Vine un ignorant care nu ştie treaba asta şi face o mare descoperire”. Desigur seamănă puţin cu afirmaţia lui Einstein „Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează.” Îmi amintesc şi de unul dintre sfaturile pe care  ni le-a dat. „Când o să fiţi ingineri şi unul dintre subalterni va face o greşeală tehnică, remediaţi întâi voi  greşeala şi apoi să-l pedepsiţi pe respectivul” Aceasta a fost povestea spusă de Sălică Micu, cel care cu aproape 65 de ani în urmă a fost studentul  lui Ion I. Agârbiceanu. Istoria spune că profesorul Agârbiceanu a  asistat, într-o zi,  la lecţia ţinută de un coleg mai tânăr. La sfârşit profesorul Agârbiceanu s-a  ridicat din banca în care stătuse şi a spus: „Am venit aici în inspecţie, dar îl felicit pe tânărul savant”.

Cercetarea ştiinţifică pe care a desfăşurat-o a fost  de avangardă,  iar  numele său  este legat de una dintre realizările  fizicii contemporane: laserul. Primul laser funcţional  a fost construit în 1960  şi avea ca mediu activ un cristal sintetic de rubin. Primul laser cu gaz a fost construit tot în 1960 de către fizicianul iranian Ali Javan  folosind un amestec de heliu şi neon care producea un fascicul cu lungimea de undă apropiată de infraroşu. Cercetările desfăşurate  de Ion I. Agârbiceanu în fizică şi spectroscopie au cunoscut o amplificare substanţială din 1956 prin înfiinţarea Institutului de Fizică din Bucureşti şi a Laboratorului de metode optice şi fizică nucleară. În 1963 a fost construit în acest Laborator, sub îndrumarea lui Ion I. Agârbiceanu, primul laser românesc cu gaz, după o concepţie originală, brevetată. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963,  a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomică, a fost reprezentantul României la Uniunea Internaţională  de Fizică Pură şi Aplicată.

S-a stins din viaţă la Cluj-Napoca în data de 9 martie 1971.

În partea finală a acestui episod, pentru completarea informațiilor despre laser, pentru fixarea informațiilor despre  Ion I. Agârbiceanu, pentru consolidarea culturii recunoașterii valorilor de lângă noi, vă sugerez ca într-o zi de lucru să vizitați laboratorul  de laseri  organizat în clădirea centrală a Universității din Craiova .

Transformați-vă, pentru câteva zeci de minute, într-un tânăr studios și curios!

Laboratorul dispune de 4 instalații de tip laser. Două dintre acestea funcționează pe bază de argon, putând emite radiații continue sau sub forma unor pulsuri. Un al treilea laser are ca mediu activ un amestec gazos format din ioni de heliu și de neon(He-Ne). În sfârșit, o a patra instalație este din categoria laserilor solizi, având la baza ionul pozitiv al unui element rar din clasa lantanidelor, neodimul (Nd3+), amplificat de un cristal format din ytriu, aluminiu si granat (YAG).

Studenții dar și vizitatorii laboratorului pot vedea la lucru instalațiile de tip laser utilizate pentru studii de spectroscopie atomică și moleculară, pentru investigarea proprietăților optice ale materialelor anizotrope sau pentru aplicații în medicină. În acest din urmă  caz, laserii au devenit instrumente esențiale în chirurgie, urologie sau, mai nou, în dermatologie, instalațiile de tip laser fiind utilizate, spre exemplu, pentru eliminarea tatuajelor inscripționate pe piele.

Vă reamintesc, stimați ascultători, că unul dintre obiectivele  acestei emisiuni este de a oferi modele de viață pentru tinerii dar și pentru adulții de azi.

 Iată un astfel de  model:

• Lucrează în domeniul laserilor !
• A învățat despre laseri în laboratoarele Universității din Craiova, adică în laboratorul pe care v-am propus să-l vizitați!
• Ca student și cadru didactic la Universitatea din Craiova  a cunoscut lumea internațională a cercetătorilor din domeniul laserilor!
• S-a integrat în lumea internațională a cercetătorilor din domeniul laserilor!
• Este cercetător asociat al Universității din Craiova!
• Este cercetător la o prestigioasă universitate din Europa!
• Susține, sistematic, cursuri și activități practice din domeniul laserilor  pentru studenți și elevi din Craiova!
• Modelul din zilele noastre se numește Cristian Șarpe.

Acest exemplu și  povestea mea despre Ion I. Agârbiceanu, născut în 1907, realizatorul primului laser cu gaz din țara noastră în 1963, îmi demonstrează mie, și nutresc speranța că vă  convinge și pe dumneavoastră, stimați ascultători, că oamenii sunt importanți, iar societatea trebuie să aibă grijă de creatorii săi.

      Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.