Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Elie Carafoli, proiectantul primului avion românesc.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Elie Carafoli, proiectantul primului avion românesc.

În 1938 s-a inaugurat Aeroportul din Craiova. În 1959 s-a constrit turnul de control folosit până în zilele noastre, acum inclus în noua construcție.  În 1972 s-a inaugurat Fabrica de avioane din Craiova. O poveste lungă. În prezent se fabrică la Craiova avionul IAR 99 Șoim, un avion militar folosit ca avion  de antrenament dar și pentru misiuni de trecunoaștere. IAR este acronimul de la Intreprinderea Aeronautică Română. Primul avion IAR a fost proiectat,în 1930, de către inginerul Elie Carafoli.

Elie Carafoli s-a născut la data 15 septembrie 1901 în oraşul Veria, foarte aproape de oraşul Tesalonic din Grecia, din părinţi aromâni. A început şcoala în oraşul Veria.

Iată o murtusire, făcută într-un interviu publicat în 1982, despre perioada copilăriei.

„Am şi trăit acolo un timp, am urmat clasele primare, într-un mediu care avea să mă influenţeze pentru tot restul vieţii. La începutul secolului în Macedonia exista încă o comunitate a aromânilor, dominată de un puternic sentiment naţional, în ciuda prigoanei şi a suferinţelor pricinuite de cei care ne contestau dreptul de a gândi şi vorbi în limba română, de a susţine revendicările social-politice ale românilor din acea regiune. Situaţia familiei mele era agravată şi de faptul că fratele meu mai mare, Tulliu Carafoli, era profesor de limba română şi scriitor în dialectul macedo-român. Pe când eu abia începusem şcoala primară, un membru al familiei Carafoli a fost asasinat mişeleşte pentru acelaşi motiv, iar în 1907 a fost incendiată casa noastră, odată cu şcoala română şi alte două case ale unor fruntaşi români din aceeaşi comună. Aceste fapte şi multe altele de acest fel sunt relatate într-o carte publicată în 1913, „Les Roumains de Macédoine”, care mi-a căzut nu demult în mână şi care mi-a răscolit amintiri triste din fragedă tinereţe.

 În 1915 a plecat împreună cu familia în Serbia şi s-au stabilit pentru scurt timp în oraşul Bitolia. Declanşarea războiului îl obligă să plece din nou, de data aceasta spre Bucureşti, la un unchi al său.

După multe peripeții ajunge la Giurgiu. Iată cum își aminteșete aceste moment: „În cele din urmă am reuşit, iar când am ajuns la Giurgiu, graiul românesc, pe care îl auzeam pretutindeni, îmi părea o melodie plină de vrajă”

Continuă studiile la liceul „Gheorghe Lazăr” şi la liceul militar „Mânăstirea Dealu”. Îşi amintea mereu de o poveste ascultată în copilărie şi în care se spunea că Nistor Kostic, ţăran din satul Divic, apropiat de oraşul în care s-a născut el, se lansa cu un planor de pe crestele munţilor Pind şi zbura ca o pasăre. Poate că această poveste l-a determinat  să se înscrie, în 1919,  la Şcoala Politehnică  din Bucureşti, recent transformată din Şcoala  Naţională de Poduri şi Şosele cu intenţia de aş construi  un planor. În 1924  obţine  titlul de inginer electromecanic.

Şi-a continuat studiile, între 1924 şi 1928,  la Universitatea din Sorbona  unde a obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe fizico-chimice  cu teza  „Contribuţii la teoria sustentaţiei în aerodinamică”. La Paris,  lucrează la Institutul Aerotehnic din Saint-Cyr  unde, împreună cu directorul acestuia, profesorul Albert Toussaint, construieşte o instalaţie hidromecanică pentru vizualizarea spectrelor de mişcare în jurul corpurilor de aviaţie, denumită ulterior  „cuva Toussaint – Carafoli”.

În acea perioada, în mediile  academice, erau dispute aprinse  privind semnificaţia fizică a rezultantei forţelor pe un profil aerodinamic. Elie Carafoli publică lucrarea „Confruntarea teoriilor aerodinamice moderne cu legile mecanicii raţionale” prin care pune capăt acestei dispute  dar  care i-a adus consacrarea  printre specialiştii de mecanica fluidelor şi aerodinamică. Între 1926 şi 1928 a  publicat mai  multe lucrări ştiinţifice şi studii  care l-au consacrat pe plan internaţional, printre care  „Teoria şi trasarea profilelor aerodinamice”, „Influenţa aripioarelor asupra proprietăţilor aerodinamice ale suprafeţelor portante”, „Aerodinamica aripilor de avion”, „Cercetări experimentale asupra aripilor monoplane”. Pe baza rezultatelor obţinute a proiectat şi realizat profilurile aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit, cunoscute sub denumirea  „profilurile Carafoli”.

Se reîntoarce în ţară  şi  înfiinţează, în octombrie 1928, catedra de Aerodinamică şi Mecanica fluidelor la Şcoala Politehnică  din Bucureşti, unde va activa timp de 45 de ani. După doi ani de activitate în ţară, în 1930,  împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux, finalizează proiectul primului avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux) un monoplan cu aripa joasă, o concepţie originală, care pe parcursul anilor s-a generalizat în aviaţia mondială modernă. Pentru efectuarea  cercetărilor specifice a realizat, în perioada  1928-1930, în curtea Şcolii Politehnice din Bucureşti, un tunel aerodinamic, inaugurat oficial în 1931, prima instalaţie de acest gen din sud-estul Europei având performanţe remarcabile pentru acea vreme.

În 1938  a realizat avionul de vânătoare IAR – 80 ( Industria Aeronautică Română) , considerat, la vremea sa, unul dintre cele mai bune avioane şi care a stabilit, în 1940, recordul mondial pentru puterea specifică  la motoarele de aviaţie cu piston. A elaborat o metodă pentru studiul aripilor dreptunghiulare, trapezoidale şi triunghiulare  cunsocute sub numele de  „aripi delta”. In paralel cu activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică, Elie Carafoli a îndeplinit şi funcţia de inginer şef şi, apoi, de director la fabrica de avioane IAR-Industria Aeronautică Română din Braşov unde a conceput, proiectat, construit şi încercat avioanele de tip  IAR-13, IAR-14, IAR-15 şi IAR-16 cu performanţe remarcabile pentru acea vreme şi comparabile cu cele mai bune realizări pe plan mondial. Unul dintre aceste avioane a fost considerat ca făcând parte dintre cele mai bune şase avioane din Europa la un concurs care a avut loc în Bucureşti, în 1931.

Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în  peste 200 de comunicări ştiinţifice şi 14 cărţi  incluse în tezaurul  aviaţiei. Iată câteva: Aerodinamica aripilor de avion (Paris,1928), Aerodinamica (1951) tradusă în limba germană (Berlin,1954) şi în limba rusă (Moscova,1955), Aerodinamica vitezelor mari (1957) tradusă în limba rusă (Moscova,1958), Studii experimentale asupra aripilor monoplane, Mişcări conice în regim supersonic, apărută în China (Beijing,1955), Teoria aripii în zborul supersonic (Oxford,1969), Dinamica fluidelor incompresibile (1981), Dinamica fluidelor compresibile (1983).

Iată ce spunea Elie Carafoli despre cărțile publicate: „Dacă vreţi o socoteală, sunt 14 cărţi publicate, între care 4 la Paris, 5 la Bucureşti, două la Moscova, câte una la Berlin, Londra şi Beijing. Am să vă povestesc şi o întâmplare interesantă petrecută la Moscova. Acolo am avut ocazia să-l cunosc pe academicianul Keldis, preşedintele pe atunci al Academiei de ştiinţe din U.R.S.S. El studiase şi după cărţile mele, iar când m-a cunoscut, la întâlnirea cu delegaţia de români din care făceam parte, nu s-a putut abţine să nu mă întrebe: „Mais, vous n’êtes pas français?“ Nu, eram şi sunt român, deşi Keldis fusese convins până atunci că sunt francez.”

Pentru activitatea  de cercetare în domeniul aerodinamicii  a fost distins cu Premiul „Louis Breguet” (Paris,1927) şi „Medalia de argint”,1928,  decernată la Sorbona de Societatea naţională de încurajare a progresului , Diploma Paul Tissandier decernată de Federaţia Aeronautică Internaţională la Congresul de la Los Angeles (1956), Marea Medalie Gauss care se acordă o singură dată pe an unui savant ales din întreaga lume de către Societatea Ştiinţifică Braunschweg-Germania pentru “lucrări proieminente şi deschizătoare de drumuri“, Medalia “Apollo 11” decernată de NASA în 1970, Diploma şi Medalia “Tiolkovschi” la 27 martie 1981. In ţară a primit titlul de OM DE ŞTIINŢĂ EMERIT al RSR, acordându-i-se Premiul de Stat clasa I, Ordinul Muncii clasa I, Ordinul Meritul Ştiinţific clasa I, Steaua Republicii clasa a II-a.                A fost ales membru titular al Academiei  Române, în 12 august 1948, iar din 1961 a condus Comisia de Astronautică a Academiei. A fost membru titular al Academiei Internaţionale de Astronautică, vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale de Astronautică  în prioada 1965-1967, preşedinte în exerciţiu al Federaţiei Internaţionale de Astronautică, în perioada 1968-1969, post-preşedinte FIA (1971-1973). A fost ales  membru de onoare al Societăţii Regale de Aeronautică din Marea Britanie.

Şi-a dedicat o bună parte din energie pentru a scoate în evidenţă pionierii aviaţiei mondiale:  Traian  Vuia,  AurelVlaicu,  Henri Coandă, Gheorghe  Bothezat  ş.a.      

S-a stins din  viaţă la 24 octombrie 1983 în Bucureşti.

Într-un interviu  din 1982, acordat lui Dumitru Graur, Elie Carafoli  spunea :„ Eu, Elie  Carafoli, m-am străduit toată viața să fiu la înălțime”.

La finalul acestui episod, pentru a vă  consolida informațiile despre informațiile despre Elie Carafoli, vă sugerez ca într-o sâmbătă sau într-o duminică, să faceți o excursie în zona Aeroportului din Craiova.

            Puteți să mergeți cu autobuzul nr.9. Traseul începe din Craiovița Nouă, trece pe la Teatrul Național, face un ocol pe la Fabrica de avioane și se termină la METRO.  Coborâți la stația „Aeroport”.  Încercați să descoperiți vechiul turn de comandă, integrat în  noul  turn de comandă. Intrați în clădirea Aeroportului.  Aeroportul este un câștig pentru Craiova.

 Uneori puteți observa aterizarea vreunui avion de pasageri.

Din când în când puteți asista la zborul vreunui avion IAR 99 Șoim.

                              Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.