Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Augustin Maior și  telefonia multiplă cu curenți alternativi.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Augustin Maior și telefonia multiplă cu curenți alternativi.

În zilele noastre putem vorbi foarte usor  cu alte persoane, fie că suntem pe stradă, fie că suntem în mașină, fie că suntem la munte, folosind un telefon mobil sau un telefon celular.

Până acum 20-30 de ani nu era așa simplu. Puteam să vorbim  cu o altă persoană dacă aveam acces la un telefon fix, conectat  galvanic, adică prin două conductoare electrice, la o rețea de telefoane, la o centrală telefonică. Pentru apelarea unei persoane se forma  un număr, compus din 10 cifre, apăsând niște butoane, niște taste fizice. În urmă cu 50 de ani, numărul se forma cu ajutorul unui disc rotativ, și era compus din șase cifre, pentru a vorbi cu o persoană din același județ, sau din opt cifre, că   să vorbim cu o persoană din alt județ. Legătură între două posturi telefonice se făcea  automat prin intermediul unei centrale telefonice.

Mai demult, conexiunea între două posturi telefonice se făcea cu ajuorul unei persoane, numită „centralistă” care, practic, realiza o legătură galvanică, fizică, între cele două posturi. Istoria comunicațiilor telefonice a început cu 20 de ani înainte de 1900.

Încă de atunci inginerii, oamenii, se căutau o soluție  pentru ca, folosind doar două conductoare electrice să se poată efectua mai multe convorbiri telefonice simultane. Unul dintre aceștia a fost Augustin Maior.

Augustin Sabiniu Maior  s-a născut la data de  21 august 1882 în localitatea  Reghin. Tatăl său, Gheorghe Maior, era învăţător la Şcoala primară din Reghin. Mama sa,  Tereza, născută Cornea, s-a ocupat de creşterea şi educarea celor cinci copii ai familiei Maior : Olivia, Augustin, Iuliu, Gheorghe şi Ana.

Prin erudiţia sa a reuşit să le formeze copiilor dorinţa de a cunoaşte lucrurile dincolo de prima aparenţă. Germana a   fost limba în care a învăţat primele poezii la grădiniţa germană din Reghin. Germana a fost limba în care a învăţat să scrie la şcoala primară  din Reghin. În 1892 a fost înscris  în clasa I-a a Liceului Evanghelic German din Reghin pe care îl frecventează până în 1896. Continuă  şcoala, până în clasa a VI-a , la Liceul Piarist din Târgu Mureş, apoi la cel din Budapesta. Aici, la Budapesta, l-a întâlnit pe   profesorul Schmidt Agoston, pedagog cu har, care i-a deschis fereastra către ştiinţele exacte. În toţi aceşti ani de şcoală  a dovedit o pasiune remarcabilă pentru cercetarea bibliografică, pentru documentare, pentru explicarea realităţii percepute sau doar intuite.  În iunie 1900 a absolvit liceul şi a susţinut examenul de bacalaureat. În toamna aceluiaşi an  devine student la Institutul Politehnic din Budapesta, Facultatea de Mecanică. În 1905 a obţinut titlul de inginer, iar înainte de a începe să profeseze meseria face, timp de câteva luni,  o vizită de documentare la universităţile din Viena, , München şi Göttingen. Aici a participat la câteva cursuri post universitare şi a întâlnit  multe  dintre personalităţie  ştiinţifice ale epocii. Printre acestea  s-a numărat şi Hermann. Minkowski, cel  care a adăugat la cele trei  dimensiuni ale spaţiului şi dimensiunea timp, rezultând  varietatea tetradimensională spaţiu-timp, folosită ulterior de Augustin Maior în studiile sale.

          .

            Găseşte un post  de inginer disponibil la Serviciul Tehnic al Poştelor din Budapesta, participă la concursul organizat în noiembrie 1905 şi îi convinge pe examinatori de pregătirea sa teoretică aşa că îşi va începe activitatea  la Staţia Experimentală a Poştelor. Denumirea de „Staţie experimentală” sau „Staţie de cercetare” a fost folosită multă vreme în Europa, inclusiv în România, pentru a desemna  un instituit de cercetări.

Problemele studiate erau legate de telefonie, de creşterea calităţii convorbirilor telefonice , de  satisfacerea  numărului  din ce în ce mai mare de cereri de convorbiri telefonice în unitatea de timp. Trecuseră  numai 30 de ani de când, în 1876,  Graham Bell a  transmis primele cuvinte  prin fir electric. Trecuseră  doar 13  ani de la intrarea în funcţiune, în 1892, a primei centrale telefonice automate în statul american  Indiana. A experimentat şi a fundamentat  teoretic soluţii pentru transmiterea simultană a mai multor convorbiri  pe acelaşi circuit electric.

La numai un an de la angajarea sa ca inginer, la sfârşitul anului 1906, reuşeşte să transmită  cinci convorbiri simultane între două centrale telefonice situate la 15 km distanţă şi legate printr-o singură linie telefonică  formată din două conductoare electrice. Suportul teoretic l-a expus  în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift”. În 1908 a participat  la Prima Conferinţă Internaţională a Inginerilor  din Poştă  Telefonie şi Telegrafie  la care a  prezentat lucrarea „Telefonia armonică” în care expunea  rezultatele experimentale şi teoretice obţinute de el. Din păcate nu a brevetat  soluţia tehnică aşa că, prioritatea  lui Augustin Maior în acest domeniu este  asigurată doar prin dreptul  de autor.Chiar şi Nicolae Vasilescu- Karpen face o comunicare la Academia de Ştiinţe din Pars ,în 1909, în care  expune  propunerile sale  privind telefonia multiplă pornind de la experienţa existentă în domeniul telegrafiei fără fir. În perioada 1910-1911 americanul George Owen Squier  a făcut şi el mai multe experienţe privind telefonia multiplă dar a şi brevetat soluţia tehnică.

            Augustin Maior sesisează pericolul de a nu-i fi recunoscută  prioritatea în domeniu şi scrie  revistei The Electrician  o scrisoare publicată în numărul din 21 aprilie 1911. Augustin Maior preciza „Am arătat  matematic că se poate  realiza telefonia multiplă cu curenţi alternativi de înaltă frecvenţă, astfel încât fiecare curent să  transporte o convorbire, am menţionat că am reuşit să transmit simultan cinci mesaje. Am prezentat  experimentele mele la prima conferinţă europeană a poştelor şi telegrafului  şi am comunicat conferinţei că am reuşit să transmit mesaje pe o linie de 15 km.”  Cu toate acestea, în 1921  Edwin.H. Colpitts publică o lucrare de sinteză în revista Transactions AIEE în care afirmă că George Owen Squier  ( scuaiă) prin experimentările făcute între 1910 şi 1911 a reuşit să pună la punct telefonia  multiplă. Este adevărat că el citează la bibliografie şase dintre lucrările teoretice   ale lui Augustin Maior, dar nu menţionează prioritatea acestuia.

            După  proclamarea Unirii de la 1 decembrie 1918, Augustin Maior revine la Cluj  fiind numit Director General al Poştelor, Telegrafiei şi Telefoanelor.

Se implică şi în dezvoltarea învăţământului superior din Transilvania. Aşa se face că în iulie 1919 este  numit profesor titular la Universitatea din Cluj unde a predat cursurile de „Electricitate şi magnetism”  şi „ Acustică şi optică”, iar apoi, în perioada 1919-1946 a fost Decan al Facultăţii de ştiinţe. În 1919  s-a implicat în înfiinţarea primei şcoli de telegrafie şi telefonie la Sibiu.

Practician convins, a condus, în calitate de director, activitatea Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe  în cadrul căruia a abordat mai multe direcţii de cercetare de mare actualitate la vremea aceea: electricitate şi magnetism, acustică şi optică, telecomunicaţii, gravitaţie, termodinamica radiaţiilor, teoria cuantelor şi statistică.

S-a stins din viaţă la data de 3 octombrie 1963 în Cluj-Napoca..

Viaţa lui Augustin Maior a fost zbuciumată, iar funcţiile pe care le-a deţinut demonstrează  aprecierea de care s-a bucurat. În 1946 a fost ales membru al Academiei Române. Schimbările din 1947 nu i-au fost favorabile în ţară chiar dacă în străinătate era  elogiat. Spre exemplu, Louis de Broglie, laureat al Premiului Nobel  în 1929, a  făcut o sinteză a lucrării lui Augustin Maior „Câmpurile gravitaţionale şi magnetismul” pe care a prezentat-o  la Academia Franceză în 1950. Dar iată că sinusoida  istorică revine şi, după 1990, activitatea lui Augustin Maior este din  nou recunoscută:  din 21 martie 1994  şcoala  din Regin unde a învăţat scrisul şi cititul se numeşte „ Gimnaziul de stat Augustin Maior”, din martie 1995 unul dintre amfiteatrele Facultăţii de Fizică din Cluj-Napoca se numeşte „Augustin Maior”, Grupul Şcolar de Telecomunicaţii din Cluj-Napoca îi poartă numele  La data de 7 iulie 2000, Primăria din Cluj-Napoca  a montat o placă memorială pe casa din str. Octavian Goga  nr. 9 unde a locuit Augustin Maior.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre Augustin Maior, unul dintre pionierii telefoniei multiple de care beneficiem din plin în ultimii 40-50 de ani.

Ca de obicei, la finalului episodului fac o  sugestie prin care, un ascultător interesat, să descopere singur informații suplimentare despre subiect sau despre personalitatea prezentată.

Așadar, stimați ascultători, vă invit să încercăm să ne gândim  împreună cum am putea  aduna aparate telefonice pentru un Muzeu al Științei și Tehnicii la Craiova.

      Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM, https://radio-online-romania.com/sud-fm, și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.