30 Jan
30.01.2025.Spiru Haret, reformator al învățământului românesc.
Posted in Personalități din știință și tehnică din România on 30.01.25
Personalități din știință și tehnică
Spiru Haret, reformator al învăţământului românesc.
Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Spiru Haret, reformator al învățământului românesc.
Totă lumea este de acord că învățământul este o componentă importantă în evoluția unei țări, a unei națiuni.
Mulți dintre noi sunt de acord că învățământul din țara noastră trece, de ani buni, prin perioade dificile, prin căutări și adapatări iar rezultatele se lasă așteptate.
Ultimii ani au fost o adevărată Gologotă pentru Școala românească.
Am afirmat de mai multe ori că „Istoria este ca o busolă care ne arată de unde am plecat, unde s-a ajuns, dar mai als ne dă energia pentru a merge mai departe”.
Învățământul din România a mai trecut prin perioade grele. Era sfârșitul secolului XIX.
Și atunci, cu greu, a ajuns la locul potrivit, adică la cârma învățământului din România, omul potrivit, adică Spiru Haret.
Spiru Haret s-a născut în data de 15 februarie 1851 la Iaşi. Străbunicii lui au venit de la sud de Dunăre pe la 1800, fiind cel mai probabil de origine aromână, şi s-au stabilit în zona de nord a Moldovei. Tatăl său, Costache Haret, era condicar la tribunalul „ criminalicesc” din Iaşi. Mama sa, Smaranda, provenea din familia Ştefanovici, originară din Bucovina. Boala tatălui său dar şi un conflict la locul de muncă face ca Spiru Haret să înceapă şcoala abia la 15 mai 1859 la Dorohoi. Cu toate acestea, încheie clasa I-a cu calificativul „ eminenţie”. Lipsurile materiale obligă familia să plece şi din Dorohoi, iar Spiru Haret este încredinţat unei mătuşi şi înscris la o şcoală situată în mahalaua Sărăriei din Iaşi. Departe de căldura familiei, Spiru Haret şi-a găsit în învăţătură dar şi în treburile suplimentare de la şcoală echilibrul sufletesc. Directorul şcolii îl caracteriza ca „ retras de copiii gâlcevitori şi stând la sfat cu cei buni, liniştit şi tăcut în bancă, răspunzând prompt şi decisiv, vorbind rar şi lămurit când era întrebat din obiectele clasei”. Unul dintre evenimentele care l-au marcat din perioada şcolii primare a fost inaugurarea Universităţii din Iaşi, petrecută la data de 26 octombrie 1860, la care a participat şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În acelaşi an pleacă cu mătuşa şi unchiul său la Bucureşti, iar în 1862 devine bursier la colegiul Sf.Sava. Avea 14 ani când, după moartea mamei, în 1865 şi a tatălui, în 1866, preia responsabilitatea de a avea grijă de fratele şi cele două surori pe care îi aduce la Bucureşti. Cu toate greutăţile materiale reuşeşte să rămână an de an premiant al clasei şi al colegiului.
Încă din vremea liceului a fost atras de astronomie, iar frumuseţea matematicii a descoperit-o aproape singur conspectând din cărţile recomandate la şcoală. Deşi a demonstrat aptitudini şi pentru disciplinele umaniste, în 1869 s-a înscris la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti. Greutăţile financiare îl obligă să predea, ca profesor de matematică, la Seminarul Central şi să cunoască astfel direct punctele slabe din organizarea învăţământului românesc de la acea vreme. Mai mult, contribuie la completarea lipsei de manuale didactice prin publicarea, în 1873, a unui „Curs de trigonometrie” şi o traducere a cărţii „Elemente de astronomie”, vechea lui pasiune din liceu. Aceste contribuţii, cunoscute şi de Titu Maiorescu, ajuns Ministru al instrucţiunii publice, îi facilitează obţinerea unei burse de studii la Paris, în 1874. Drumul spre Paris a început pe peronul Gării Filaret, inaugurată cu doar cinci ani în urmă, o dată cu darea în funcţiune a liniei ferate Bucureşti-Giurgiu.
Şi la Paris lipsurile materiale l-au însoţit, mai ales că o parte din bursă i-o trimitea surorii sale Ana –Nina, studentă la Iaşi. A suportat uşor aceste lipsuri pentru că a descoperit aici domenii de studiu care îl atrăgeau în mod deosebit dar şi pe secretarul facultăţii de ştiinţe, Charles Philippon, a cărui fiică, Féline, era căsătorită la Craiova cu Nicolae Glogoveanu.
Așadar, stimați ascultări, având în vedere obiectivele acestei emisiuni, este locul să vă spun, că familia boierilor Glogoveanu, care a jucat un rol important în istoria Olteniei, are rădăcini în satul Glogova, situat pe drumul care face legătura dintre Motru și Baia de Aramă, iar casa Glogoveanu există și azi în zona Grădinii Mihai Bravu, zonă care „mustește” de istorie.
Dar să revenim la personalitatea evocată azi: Spiru Haret.
Spiru Haret a obţinut licenţa în matematici la 3 iulie 1875 şi licenţa în ştiinţe fizice la 2 august 1876 dar a urmat şi „ Şcoala de înalte studii” unde se predau cursuri cu caracter aplicativ. Mai mult, audiind cursul de mecanică cerească, predat de profesorul Victor Puiseaux, s-a hotărât să-şi concretizeze şi visul de a elabora o teză de doctorat pe tema „Asupra invariabilităţii marilor axe ale orbitelor planetare”. Aşa se face că în 30 ianuarie 1878 are loc susţinerea festivă, Spiru Haret devenind primul străin şi , evident, primul român doctor în matematici la Sorbona, iar teza sa privind instabilitatea sistemelor planetare a fost citată în lucrările de specialitate până în zilele noastre. Vestea despre succesul lui Spiru Haret a ajuns în ţară pe cale oficială prin scrisoarea Decanului de ştiinţe din Paris adresată Ministrului Instrucţiunii Publice, Gheorghe Chiţu, cu rădăcini oltenești.
Vă reamintesc, stimați ascultători, că în 1877 Principatele Române îşi cuceriseră, cu jertfe umane, Independenţa. Deşi Universitatea din Grenoble i-a oferit un post de profesor, Spiru Haret a decis să se întoarcă în ţară deoarece venise în Franţa cu o bursă oferită de ţara sa dar şi pentru că obţinerea Independenţei oferea intelectualilor perspective atractive.
În martie 1878 a revenit în ţară şi a fost numit profesor la disciplina „Mecanică raţională”. Avea 27 de ani. Doi ani mai târziu devine Membru Corespondent al Academiei Române. Un pedagog excelent. Demonstraţia era construită simultan la tablă şi pe caietele studenţilor. Urmărea reacţiile auditoriului şi se adapta la puterea de înţelegere a acestuia. Completa demonstraţia cu aplicaţia practică. Pentru el era clar că pregătirea din liceu nu le permitea studenţilor să urmărească un curs universitar de ţinută. Probabil că şi-a amintit de experienţa lui de elev, experienţă în care şcoala a suplinit familia. Sigur şi-a amintit de experienţa lui de profesor la Seminarul Central din Bucureşti. Şi-a expus cu fermitate punctul de vedere. Ministerul Instrucţiunii Publice a remarcat competenţa lui Spiru Haret şi i-a încredinţat misiunea de a inspecta şcolile medii din Moldova. În Rapoartele întocmite critica accentul pus pe memorare în procesul de învăţământ, remarca slaba pregătire pedagogică a profesorilor atraşi spre politică, remarca lipsa profesorilor luminaţi, pasionaţi de meserie. Iată ce scria Spiru Haret în Raportul publicat în data de 10 decembrie 1884: „ Pentru a organiza şi a conduce învăţământul într-un stat trebuie mai întâi a se defini cu preciziune trebuinţele pe care e vorba a le satisface şi mijloacele de care se dispune pentru aceasta atât în bani cât şi în oameni”. Efectul publicării acestui Raport a fost mutarea discuţiilor privind Reforma învăţământului din cercul politicienilor , în faţa opiniei publice.
Ca urmare a competenţei profesionale şi a spiritului de corectitudine, este numit în februarie 1885 Secretar general al Ministerului instrucţiunii, ministru fiind D.A.Sturdza. Într-o atmosferă ostilă, Spiru Haret a elaborat un Proiect de reformă depus la biroul Adunării Deputaţilor la 24 ianuarie 1886. Lupta a fost grea. Au căzut Miniştri. Au căzut Guverne. Nici Reforma nu a trecut. În martie 1897 Spiru Haret a fost numit Ministru. Reacţiile adverse au fost extrem de virulente, dar el era conştient de trăinicia convingerilor sale. Mai mult, în intervalul scurs, Proiectul fusese supus dezbaterii publice, iar observaţiile corpului didactic erau consistente. Noul Proiect prevedea gimnaziul unic, divizarea cursului superior de liceu în secţiile clasică, reală şi modernă, iar cunoştinţele predate trebuiau să asigure dobândirea unui orizont cultural larg, care să ţină seama de trebuinţele societăţii româneşti. A fost introdusă calitatea de „profesor diriginte”. Îmbina exigenţa cu obiectivitatea examinării. Era îmbunătăţită remunerarea profesorilor. Universităţile trebuiau să aducă un aport original la progresul ştiinţei. În 23 martie 1898 Proiectul a devenit Lege. Acesta a fost doar începutul, dar efectele s-au simţit multă vreme, până când… a fost reluată Gologota învățământului românesc.
Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre un reformator al învățământului, Spiru Haret. În mod normal majoritatea ascultărilor sunt din Oltenia, în general, din Craiova, în special.
Plecând de la această ipoteză, dar și de la faptul că Spiru Haret l-a cunoscut, la Paris, pe clucerul Nicolae Glogoveanu, unul dintre membrii familiei Glogoveanu, la finalul acestui episod, pentru a vă consolida imaginea despre Spiru Haret vă invit ca într-o sâmbătă, sau într-o duminică să mergeți în Grădină Mihai Bravu. Faceți o plimbare pe aleile Grădinii Mihai Bravu. O să descoperiți locuri și case pline de istorie. Printre ele, Casele Glogoveanu, care au găzduit, de-a lungul timpului oameni importanți care, într-un fel sau altul, au influențat au contribuit la dezvoltarea Școlii, a învățământuui, din țara noastră. O sa descoperiți și alte construcții, inscripții, înscrisuri, sau statui. Va fi, cu siguranță, o plimbare plină de învățătură așa cum este o Școală adevărată.
Mențiune.
Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM și on line radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.