Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică

Alexandu Proca, românul care a demonstrat teoretic existența mezonilor.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Alexandru Proca, românul care a demonstrat teoretic existența mezonilor.

În activitățile noastre folosim adesea expresia „am descoperit” sau „s-a descoperit” pe care o asociem cu elemente concrete, elemente fizice pe care le putem vedea, pe care le putem atinge.

Citim despre descoperirea unor stele folosind instrumente astronomice, folosind telescoape.

Citim despre descoperiri  făcute cu ajutorul microscopului, altfel spus cu ajutorul unui instrument pe care îl vedem, pe care îl putem atinge.

Și totuși, sunt cunoscute descoperiri intangibile,  făcute cu ajutorul instrumentului matematic, cum sunt mezonii, particule subatomice, cu sarcină pozitivă sau negativă, cu o viaţă foarte scurtă  şi cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron.

Unii dintre noi au puterea să imagineze aceste instrumente matematice. Unul dintre acești oameni  a fost și românul Alexandru Proca.

Alexandru Proca s-a născut în data de 16 octombrie  1897 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, inginer constructor, a lucrat la ridicarea Gării de Sud din Ploiești, finalizată în 1872, situată pe magistrala București-Buzău. Alexandru Proca  a urmat Liceul Gheorghe Lazăr  pe care l-a absolvit în anul 1915.Deşi a urmat secţia reală, la absolvire vorbea  fluent franceza, engleza şi germana. S-a înscris  în acelaşi an la Facultatea de Ştiinţe, secţia matematică, dar datorită începerii războiului a urmat numai anul I. În anul 1917 este mobilizat, urmează  Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Iaşi după care este trimis pe front ca sublocotenent de geniu, unde luptă până în iunie 1918 când este lăsat la vatră.

Reia cursurile ca student  la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, iar la transformarea  acesteia în Şcoala Politehnică se înscrie la secţia de Electromecanică.Ca student s-a remarcat prin inteligenţa sa sclipitoare, prin intuiţia şi vederea de ansamblu asupra fenomenelor tehnice. A fost atras de partea teoretică, de matematică. Ca student, colaborează cu profesorii Tudor Tănăsescu şi E.Abason pentru  realizarea  Buletinului de matematică şi fizică pură şi aplicată, editat la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Tot atunci ţine câteva  conferinţe asupra teoriei relativităţii, recent făcută cunoscută lumii ştiinţifice de către Einstein. Şi-a început activitatea de inginer în 1922  la Societatea Electrică din Câmpina, unde a funcţionat numai un an dar a reuşit să iniţieze introducerea echipamentelor electrice pentru  utilajele petroliere şi miniere. Rezultatele obţinute au fost prezentate în lucrarea „Întrebuinţarea electricităţii în industria petrolului” apărută  în 1924. În paralel a început şi activitatea didactică în calitate de asistent la catedra de Electricitate şi electrotehnică.

    Atracţia către studiul teoretic al fenomenelor fizice este puternică şi, în 1925,  este trimis la Universitatea din Sorbona, Facultatea de ştiinţe. Deşi a trebuit să urmeze  integral cursurile facultăţii, le-a absolvit până în 1928, adică în mai puţin de trei ani, cu note peste 17,50, nota maximă  fiind 20. Istoria spune că  diploma de licențiat  i-a fost înmânată chiar de Marie Curie, care pimise deja al doilea Premiu Nobel.

După  susţinerea lucrării de licenţă este angajat la „Institutul  Radiului” condus de celebra   Marie Curie. Iată  ce spunea  Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac, şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi românii puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca”.        

 În acea perioadă a fost înfiinţat Institutul de Matematică „Henri Poincaré” destinat promovării fizicii teoretice în Franţa. Alexandru Proca  este încurajat de Marie Curie să se angajeze la acest institut. Aici pregăteşte teza de doctorat  care îmbina cercetări din două domenii de vârf ale  fizicii: teoria relativităţii, elaborată de Einstein  şi teoria electronului, elaborată de Dirac.

În 1929 Albert Einstein a  ţinut o conferinţă la Institutul  Henri Poincaré, iar printre puţinii invitaţi la discuţiile cu Einstein s-a numărat şi Alexandru Proca. Destinul a vrut să-l cunoască personal, la Paris,  pe autorul teoriei relativităţii despre care el, Proca, student la Şcoala  Politehnică din Bucureşti ţinuse deja  câteva conferinţe  în România. În 1933 obţine titlul de doctor în fizică, demonstrând în teza sa existenţa unor particule subatomice, cu sarcină pozitivă sau negativă, cu o viaţă foarte scurtă  şi cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron, particule  numite mezoni. După obţinerea artificială a acestora  în acceleratoare de particule, Alexandru Proca devine o autoritate în studiul mezonilor. Ministerul Afacerilor Externe din Franţa  îi finanţează un stagiu de un an la Berlin unde lucrează cu  celebrul fizician Schrödinger. Lucrează apoi la Copenhaga cu Niels Bohr. Prin cercetările sale teoretice stabileşte o legătură între teoria electromagnetică şi cea cuantică a fotonului. Generalizând ecuaţiile lui Maxwell în vid elaborează în perioada 1936- 1940  ecuaţiile relativiste ale câmpului vectorial bozonic, care i-au adus consacrarea definitivă  şi sunt cunoscute în lumea ştiinţifică sub numele de „Ecuaţiile Proca”. 

În 1931 făcea parte din colectivul de redacție al revistei Annales de l’Institut Henri Poincaré, ocupându-se, printre altele, de promovarea activității mai multor savanți români tineri sau consacrați, prin care și matematicianul Simion Stoilow care atunci, în 1931, avea 44 de ani.

Așadar, stimați ascultători, deși departe de țară, Alexandru Proca i-a scos în față pe românii cu valoare științifică. Cred că este momentul să vă reamintesc că unul dintre obiectivele acestei emisiuni este de a oferi modele de viață pentru tinerii dar și pentru adulții din zilele noastre. Alexandru Proca i-a scos în față, prin publicația la care lucra, pe românii cu valoare demonstrată.                                                                                                                                                                                                                                                                                          

Şi-a dorit să predea ca profesor, dar tentativele sale de a obţine o catedră  s-au lovit de împotrivirea mai marilor vremii care nu puteau accepta ca teoriile lor să fie infirmate de dovezile ştiinţifice ale lui Alexandru Proca. Abia în vara anului 1943 Proca va preda, în Portugalia, cursul  de fizică teoretică  la Universitatea din Porto.

Deşi a demonstrat existenţa mezonilor înaintea japonezului Hideki Yukava, acesta a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1949. Deşi a primit  multe dovezi de recunoaştere a valorii sale, s-a simțit nedreptățit din punct de vedere profesional dar a luptat în continuare, a luptat scriind, ultimul articol fiind datat 18 octombrie 1955.

A predat, timp de patru ani, între 1940 și 1944, cursul de  Fizică teoretică la Universitatea din Porto. Apoi, din 1945 a condus Seminarul de Fizică Teoretică de la Sorbona. Istoria spune că, în toamna anului  1955, deși bolnav a vrut să participe la deschiderea  Seminarului la care participa și marele matematician român Simion Stoilow care fusese, în perioada 1946-1948, ambasadorul României în Franța.

Alexandru Proca a luptat mereu. A luptat scriind. Ultimul articol este datat  18 octombrie 1955. Peste două luni, la 13 decembrie 1955, boala l-a răpus. Avea 58 de ani. În 1990 a fost ales, post mortem, membru de onoare al  Academiei Române.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre Alexandru Proca, românul care a reușit să demonstreze existența unor particule subatomice, românul care a reușit să „descopere” cu ajutorul instrumentului matematic existența mezonilor, iar instrumentul dezvoltat poartă numele „Ecuațiile Proca”.  Sunt puțini  oameni al căror nume este asociat cu un instrument matematic.

La finalul fiecărui episod încerc să fac legătura între personalitatea  evocată și prezentul în care trăim.

Ei bine, în 2012, s-a înființat în cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Inginerie Electrică ICPE CA București,  Centrul de excelență care poartă numele „Alexandru Proca” și care, într-un fel, continuă preocuparea lui Alexandru Proca de a promova tinerii cu valoare științifică. Centrul reunește  elevi olimpici, asigurându-se astfel, un climat de emulație, asigurându-se o „masă critică”  de  oameni cu  preocupări științifice de nivel ridicat. Oamenii sunt importanți. Omul care a reușit să catalizeze activitatea Centrului de excelență „Alexandru Proca” se numește Mircea Ignat care a descris  într-o carte, intitulată „Centrul de excelență: o poveste de succes” , epopeea acestui grup de tineri români cu valoare științifică.

Am corespondat  cu domnul dr.ing.Mircea Ignat. Mi-a trimis mai multe documente legate de activitatea Centrului de excelență. Mi-a trimis, în format electronic cartea „Curs scurt de inițiere privind ideea de cercetare științifică”în care, undeva, scrie:„În cadrul centrului, unde este o altă lume şi o altă Românie, ne întâlnim şi ne despărţim cu zâmbetul pe buze şi, în cele două ore în care ne întâlnim, deviza este jocul. În mod evident cercetătorii trebuie să fie „jucători inovativi”! Deci cercetarea este joc, dar nu divertisment! ”

Așadar stimați ascultători, ca un corolar al acestui episod, vă îndemn să urmăriți, într-un fel sau altul, activitatea Centrului de excelență care poartă numele „Alexandru Proca”.

Mențiune.

Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.