Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Nicolae Țăndăreanu, universitarul craiovean stegar al informaticii.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, mi-am propus să aduc în discuție  contribuția universitarului craiovean Nicolae Țăndăreanu la  dezvoltarea informaticii din România.

Învățământul superior din Craiova are rădăcini în Proclamația de la Islaz, citită la 9 iunie 1848 de către Ion Heliade Rădulescu. Proclamația prevedea, printre altele, o Universitate la București și alta la Craiova. Au mai trecut o sută de ani până în 5 aprilie 1947 când, prin Legea nr.138  se decide înființarea Universității din Craiova și Eforiei ei. Totuși, abia în 1966, Universitatea din Craiova capătă forța necesară pentru ca orașul nostru să devină un centru universitar atractiv pentru tinerii liceeni și pentru  viitoarele cadre didactice, printre care se numără și viitorul profesor Nicolae Țăndăreanu, stegar al informaticii din România.

           Nicolae Țăndăreanu s-a născut la data de 25 februarie 1947 la Câmpia Turzii, în familia CFR-istului Ioan Țăndăreanu. Mama sa, Aurelia Țăndăreanu, casnică, s-a ocupat de educația  celor doi copii, Nicolae și Ermina.

               A urmat școala primară la Bușteni, unde și-a petrecut o bună parte din copilărie.

               După un timp a venit în Craiova, la bunici, care locuiau pe strada Amaradia.

A urmat Liceul Pedagogic Ștefan Velovan din Craiova pe care l-a absolvit în 1965. Ca elev  al Liceului Pedagogic și-a descoperit  talentul  dar și aplecarea spre  activitatea didactică. În acest context, fiind preocupat de matematică  a decis să  urmeze  o  facultate de profil dintr-o universitate din țară. La vremea aceea existau  în Craiova două instituții de învățământ superior: Institutul Agronomic „Tudor Vladimirescu” , cu durata studiilor de cinci ani și  Institutul Pedagogic, cu durata studiilor  de trei ani.

                De aceea, în toamna anului 1965  a participat la concursul de admitere la Universitatea din București, Facultatea de Matematică- Mecanică. La vremea aceea,  examenul de absolvire a Liceului se numea  examen de Maturitate, se desfășura în luna iulie, iar examenele de admitere   în învățământul superior  erau programate în luna septembrie. Examenul de  admitere consta  dintr-o probă scrisă, de regulă la două discipline, și o probă orală. Nicolae Țăndăreanu a fost admis la facultatea de Matematică, așa cum și-a dorit, iar la 1 octombrie a început  cursurile  cu încredere în forțele lui.

               Este locul să menționez, stimați ascultători, că Secția  „Mașini de calcul” de la Facultatea de Matematică fusese înființată în 1960 din ințiativa Academicianului  Grigore Moisil, vizionarul care a introdus informatica în învățământul superior românesc, inspirat de lucrările Congresului international al matematicienilor români, organizat la București în anul 1956. Durata cursurilor la Facultatea de matematică din acea vreme era de 5 ani, iar  în ultimii 2 ani de studiu studenții optau pentru  una dintre specializările „Statistică” sau  „Mașini calcul”. Nicolae Țăndăreanu a optat pentru grupa „Mașini de calcul” care, în anul cinci, a avut indicativul 506, adică grupa a șasea din anul cinci. Erau 31 de colegi.                                             Nicolae Țăndăreanu  a absolvit facultatea în 1975. La vremea aceea, primii din serie erau repartizați în învățământ sau cercetare. Nicolae Țăndăreanu a primit repartiție în învățământul superior, la facultatea  pe care tocmai o absolvise. Și-a început activitatea didactică la catedra de „Teoria algebrică a mecanismeleor automate”, înființată în 1957 și  condusă apoi  de academicianul Grigore Moisil. Așadar, Nicolae Țăndăreanu a făcut parte din pleiada pionierilor informaticii  românești.

               S-a înscris la doctorat avându-l conducător pe profesorul Constantin P.Popovici sub îndrumarea căruia a elaborat teza „Contribuții la studiul sistemelor automate probabiliste și al limbajelor  de programare a acestora”.

               Ați remarcat, stimați ascultători, că l-am numit pe Nicolae Țăndăreanu „stegar al informaticii”.

Unul dintre motivele pentru care am folosit  această sintagmă este legat și conducătorul său de doctorat, profesorul Constantin P.Popovici.  Acesta a absolvit, în 1969, un curs post universitar  de „Știința calculatoarelor” la Universitatea Cambridge din Anglia specializându-se în „informatică” iar în 1972 a  fost numit șeful catedrei  care, după câțiva ani, s-a numit „Informatică”. Nicolae Țăndăreanu a fost unul dintre primii doctoranzi ai profesorului Constantin Popovici, conducătorul catedrei  care se va numi, peste ceva timp „Catedra de informatică”. Așadar, Nicolae Țăndăreanu a făcut parte din primele „plutoane” de informaticieni, iar el, Nicolae Țăndăreanu  a dus mai departe steagul „informaticii”.

               A adus  „steagul informaticii” la  Craiova în anul 1978  când a obținut, prin concurs, postul de lector, sau de șef de lucrări, la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din Craiova.

               A predat cursuri de specialitate printre care „Limbaje de programare”, „Teoria grafurilor”, „Bazele informaticii”.  Cadru didactic preocupat de buna pregătire a studenților, a elaborat mai multe manuale didactice printre care „Aplicații la cursul de bazele informaticii: Funcții și algebre booleene, limbaje formale, aplicații la calculatoare”, lucrare tipărită în 1978, adică în anul în care și-a început activitatea la Craiova, iar în 1980 a  elaborat  cursul  „Teoria grafurilor” .

Păstrează legătura cu colegii de la Universitatea din București cu care  elaborează și alte  cărți utile în procesul didactic, printre care „Curs de bazele informaticii: circuite, automate, limbaje formale”.

Având în vedere rezultatele obținute atât în activitatea didactică dar și în activitatea de cercetare,  în 1990 a ocupat postul de conferențiar, iar din 1993 postul de profesor universitar.

Anul 1990 a reprezentat, pentru Nicolae Țăndăreanu, un nou început în activitatea de cercetare. Inițiază cercetări în domeniiile  „Inteligența artificială”, „Reprezentarea cunoștințelor”, „Sisteme expert”, „Software evoluat”.

 Mai mult,  din 2005 obține calitatea de conducător de doctorat.

Cred că este locul să menționez, stimați ascultători,  că primii conducători de doctorat de la Universitatea din Craiova au fost, începând cu anul 1967, profesorii Eugen Dobrescu și Oliviu Gherman.                 Profesorul Eugen Dobrescu  a obținut licența în matematici  în 1945 la Universitatea din București, secția matematică. Între 1946 și 1948 a urmat cursuri de specializare la Sorbona, iar în 1949 și-a susținut Teza de doctorat în matematici la  Universitatea din București.

Profesorul Oliviu Gherman a aboslvit Universitatea din Cluj, secția matematică-fizică, în 1951, apoi, în 1962, Universitatea din București, secția fizică. În 1957 și-a susținut Teza de doctorat în Fizică și Matematică, elaborată sub conducerea profesorului Șerban Țițieca, la Universitatea din București.

Dar să revenim, stimați ascultători, la Nicolae Țăndăreanu.

Din detaliile prezentate mai înainte se poate trage concluzia că Nicolae Țăndăreanu a lucrat înr-un mediu academic  în care cercetarea științifică  era la rang de cinste. În acest context, Nicolae Țăndăreanu    inițiază, în 2008,  înființarea Centrului de Cercetare în Inteligență artificială. Altfel spus pune bazele unei școli de cercetare în domeniul „Sinteza și recunoașterea vorbirii”.

A rămas în memoria contemporanilor ca un profesionist dedicat științei. Iată ce spunea unul dintre aceștia, Marin Vlada: L-am cunoscut și l-am admirat foarte mult pe profesorul Nicolae Țăndăreanu. In anul 1994, la susținerea unei teze de doctorat (sala 1 de la Facultatea de Matematică), ne-am întâlnit și am discutat despre preocupările fiecăruia. Din anul 1990 am început programul pentru doctorat în domeniul Inteligenței artificiale-baze de cunoștințe. Amândoi aveam interese științifice comune. Cu acea ocazie mi-a dăruit ultima sa carte publicată în anul 1994 „Programarea logică. Limbajul Prolog”. Cartea era dedicată „Nicoletei și lui Claudiu”. Mi-a scris dedicația: „Colegului și prietenului meu Marinică Vlada, cu alese sentimente de stimă și prețuire” N.Ț. În anul 1998, când mi-am susținut teza  de doctorat, profesorul Nicolae Țăndăreanu a fost în comisia de susținere a tezei de doctorat.

               În 2013, era într-o zi de luni,  în 24 iunie.  Aveam  treburi în clădirea centrală a Universității, situată pe strada A.I. Cuza nr.13. Am  intrat în hol. De cum am deschis ușa, m-a izbit fotografia profesorului Nicolae Țăndăreanu pusă lângă un buchet de flori și o candelă. Trecuse în neființă. Avea 66 de ani.

               Comunitatea academică din Craiova  îi cinstește memoria  prin  faptul  că  Centrul de Cercetare pentru Inteligență Aplicată, care funcționează  în cadrul Universității din Craiova, poartă numele – Nicolae Țăndăreanu

               A publicat 38 de  articole în  reviste din străinătate. Primul a fost publicat chiar în anul absolvirii facultății, adică în 1975.

               A publicat 49 de articole în Analele Universității din Craiova și în alte reviste din țară.

               A publicat  15 cursuri universitare și monografii la edituri din țară.

               A fost membru al mai multor  Asociații profesionale printre Societatea de Științe Matematice din România, din anul 1978,  Societatea Americană de Matematică, din 1980.

               Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit despre Nicolae Țăndăreanu, universitarul craiovean stegar al informaticii.

               Pentru consolidarea informațiilor despre personalitatea prezentată azi, vă sugerez ca într-o zi de lucru să  vizitați clădirea centrală a  Universității din Craiova. A fost proiectată în 1890 de arhitectul Ion Socolescu, fiind destinată ca sediu pentru Palatul de Justiție. Peristilul intrării și cele patru coloane care îl încadrează, amintesc  de arhitectura clasică. Construcția a început în 1896 și a fost finalizată în 1912.

               În 1972 clădirea a fost completată cu o nouă aripă, simetrică, construită înspre Calea București, destinată, în principal,    sălilor  folosite de Biblioteca Universității. Noul corp a fost proiectat de arhitectul Petre Facon.

               Intrați în holul principal și îndreptați-vă spre scara monumentală cu o porțiune centrală, care urcă spre Aula  Regele Mihai I, cunoscută multă vreme cu numele „sala albastră”.  La mijlocul urcușului este o platformă de unde scara centrală se desparte în două scări laterale. Pe peretele din față este realizat un mozaic, o reproducere după pictura lui Gheorghe Tătărăscu, Renașterea României sau Deșteptarea României. Tabloul după care s-a realizat mozaicul a fost pictat la Roma, având ca temă renașterea țării prin știință, artă și credință.

               Urcați apoi până în holul din fața Aulei. Citiți din documentele de înființare a Universității din Craiova, apoi mergeți pe holul dinspre Rectorat. Pe stânga sunt amplasate tablourile care formează Galeria Rectorilor Universității din Craiova.

               Mențiune.

Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.