Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Alexandre Gustave Eiffel constructorul turnului Eiffel din Paris și al Hotelului  Traian din Iași.

Azi, la emisiunea „Personalități din știință și tehnică”, o să vă povestesc despre Alexandre Gustave Eiffel, constructorul celebrului turn cu același nume dar și constructorul Hotelului Traian din Iași.

Cine merge la Paris vrea să viziteze Turnul Eiffel.

 Cine a fost la Paris, a vizitat Turnul Eiffel. Dacă cineva povesteşte despre Paris, cu siguranţă va povesti şi despre Turnul Eiffel. Şi în alte oraşe sunt turnuri celebre. Spre exemplu turnul înclinat din Pisa. Turnul din Londra.Numele lor  este legat de oraşul în care au fost construite. Turnul Eiffel este legat de numele constructorului său: Alexandre  Gustave Eiffel.Dacă multă lume a auzit de Turnul Eiffel se poate trage concluzia că a auzit şi de constructorul său. Mai puţin ştiu însă de legăturile acestuia cu România.

Cine merge la New York vrea să viziteze sau să vadă, măcar de la distanță, Statuia Libertății.

Puțini dintre noi, mergând la Iași, vrea să vadă Hotelul Traian.

Și totuși, toate aceste construcții sunt legate de aceeași personalitate: Alexandre Gustave Eiffel.

Alexandre Gustave Eiffel – Bönickhausen s-a născut în data de 15 decembrie 1832  la Dijon. În 1850 vine la Paris pentru a urma  cursurile Colegiului „Sainte-Barbe“, situat în apropierea   bibliotecii „Sainte-Genevieve” A absolvit, în 1855,  Şcoala Centrală  de Arte şi Meserii din Paris , o universitate particulară celebră la vremea aceea,  obţinând diploma de inginer chimist. Şi-a început activitatea la compania de material pentru căi ferate Nepveu-Pauwels unde a avut ca atribuţii construirea podului de la Bordeaux la care a lucrat între 1855 şi 1860. Apoi, în 1864,  a pus bazele Atelierului de Construcţii Mecanice din Levallois, devenită ulterior Societatea Eiffel care  s-a ocupat de construirea de poduri feroviare şi rutiere, şarpante de uzine, gări, galerii pentru expoziţii.Printre acestea se numără  cazinoul  din Sables-D’Olonne, construit în 1875, cupola Observatorului din Nice, construit în 1885. Timp de patru  ani, între 1884 şi 1888  a construit viaductul  Garabit, cu deschidere de 165 m,  la 122 m deasupra   râului  Truyère  din  Franţa. 

             Şi-a extins activitatea şi în afara Franţei realizând construcţii celebre în Rusia, România, Ungaria, Spania, Portugalia, Panama, Vietnam. În perioada 1876-1877 a construit  podul Maria Pia peste  râul Duero, la Porto, în Spania, cu o lungime de 160 m.

A construi podul de cale ferată  de la Ungheni , peste Prut.

A conceput, în 1866,  structura de rezistenţă a Statuii Libertăţii din New York, opera artistului Bertholdi.

 Promotor de seamă al constructiilor metalice, Eiffel a înlocuit fonta cu fierul laminat şi a folosit arcul articulat de rezistenţă egală care, împreună cu pilonii, permite realizarea de deschideri mari.

Este momentul stimați ascultători sa vă spun câteva date tehnice despre Turnul Eiffel. Cu siguranță, nu o să țineți minte nici-unul dintre numerele pe care o să le spun eu acum, dar menționarea lor contribuie la  formarea unei imagini  despre grandoarea acestei construcții inginerești.

 Turnul Eiffel   a fost construit în intervalul  ianuarie 1887– martie 1889 ca să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală  din 1889, un târg mondial ce sărbătorea centenarului Revoluţiei franceze, dar şi o modalitate de relansare economică prin deschiderea unor şantiere de mare amploare.

La construcţia turnului  au lucrat 300 de muncitori  care au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane jumătate de nituri. Peste 100 de muncitori au lucrat în atelier, iar restul pe şantier. Pe perioada verii se lucra 12 ore pe zi, iar în perioada de iarnă câte 9 ore pe zi. S-au realizat 700 de desene de ansamblu şi 3.500 de desene de execuţie la care au lucrat  40 de desenatori timp de doi ani. Turnul Eiffel are 300 m înălţime, o greutate de peste 10.000 de tone. Turnul a fost inaugurat pe 31 martie 1889 când Gustave Eiffel, însoţit de câţiva curajoşi, a urcat 1710 trepte şi  a fixat steagul francez în vârful turnului. La acea dată era cea mai înaltă clădire din lume.  S-au tras atunci  21 de salve de tun. Expoziţia a fost deschisă în data de 15 mai. Deşi controversat pe perioada construcţiei, în prima săptămână de la darea în funcţiune turnul  a fost escaladat   de 28.922 vizitatori care au urcat pe picioare până la primul sau la al doilea nivel. Pentru a ajunge la primul etaj, se urcă 387 de trepte, 674 de trepte pentru a ajunge la al doilea etaj, 1.130 de trepte pentru a ajunge la al treilea etaj. Abia la o săptămână după inaugurarea expoziţiei au fost puse în funcţiune şi ascensoarele. Lifturile originale funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, iar lifturile actuale sunt electrice.  La  primul etaj a fost amenajată o sală de spectacol, un restaurant francez şi un restaurant rusesc, o braserie flamandă şi un bar american. La etajul al doilea a fost instalată o imprimerie unde se tipărea în fiecare zi o ediţie specială din  ziarul Le Figaro fiind, și acum, unul dintre cele mai importante cotidiene din Franța. La etajul al treilea Gustave Eiffel şi-a rezervat un birou de lucru şi alte trei laboratoare pentru astronomie, fiziologie şi meteorolgie. În prezent aceste laboratoare sunt amenajate ca muzeu. Prin aceste spaţii, constructorul vroia să demonstreze că Turnul poate avea  diferite utilizări fie pentru apărarea naţională fie pentru cercetări ştiinţifice şi astfel să evite demolarea lui deoarece aprobarea construcţiei fusese dată numai pentru 20 de ani. În 1910 concesiunea a fost reînnoită pentru încă 60 de ani datorită  interesului strategic rezultat din dezvoltarea telegrafiei fără fir. În 1957 înălţimea turnului a ajuns la 320,75 m prin montarea antenelor de televiziune.

Gustave Eiffel s-a stins din viaţă  la 27 decembrie  1923, iar turnul construit de el dăinuie şi azi devenind, între timp, simbolul al Parisului.

Pentru ca povestea despre inginerul Gustav Eiffel să aibă „sare și piper” o să menționez câteva informații despre legătura lui cu țara noastră.

Interesant de menţionat că în 1882, înainte de a deveni celebru ,adică înainte de a construi Statuia Libertăţii  de la New York  şi înainte de a înălţa  Turnul din Paris, Gustave Eiffel retuşa ultimele detalii ale unei veritabile bijuterii arhitectonice din România: Hotelul Traian din Iaşi.

Puţini sunt cei care ştiu că simbolul Parisului, Turnul Eiffel, a fost realizat după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu. După ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, inginerul Pănculescu ajunge să lucreze în cadrul Companiei Eiffel la recomandarea marelui poet Vasile Alecsandri. În 1878, Pănculescu revine în ţară pentru a construi calea ferată Bucureşti – Predeal. În acea perioadă, inginerul inventează un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea să revoluţioneze construcţiile metalice. Astfel, datorită metodei de montare a şinei pe traverse în afara spaţiului căii ferate, Pănculescu a reuşit să termine lucrarea concesionată în mai puţin de un an, deşi termenul era de aproape cinci ani. Impresionat de proiectul inginerului român, Alexandre Gustave Eiffel se deplasează special la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu, cel care avea să devină inspectorul general al Căilor Ferate Române. Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită de acesta la montarea căii ferate. În 1879, în casa unde se află acum Muzeul „Nicolae Iorga”, francezul a fost găzduit de Pănculescu şi a fost impresionat de geniul românului. Aici, Eiffel i-a vorbit gazdei despre proiectul său, înălţarea unui turn ieşit din comun, la Paris, pentru Expoziţia Universală din 1889. Împreună au discutat despre adaptarea tehnicii la construcţia turnului, folosind subansamble metalice, confecţionate la sol şi asamblate după aceea, pe măsură ce se înalţă lucrarea. Într-un  studiu intitulat „Comunication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat în 1887,  Alexandre Gustave Eiffel precizează că turnul, care îi poartă numele, nu s-ar fi putut construi dacă nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosită de inginerul român Gheorghe Pănculescu la  construcţia tronsonului de cale ferată Bucureşti – Predeal. Din păcate, numele românului este mult mai cunoscut în Franţa decât în ţara unde s-a născut. Doar  o şcoală generală din Vălenii de Munte  poartă numele Gheorghe Pănculescu.

Așadar, stimați ascultători, azi v-am povestit, în principal, despre Gustav Eiffel și turnul construit de el în Paris și care îi poartă numele. Istorisirea mea despre Gustave Eiffel şi hotelul Traian din Iaşi, despre Gustave Eiffel şi inginerul român Gheorghe Pănculescu este încă  o dovadă a modului în care istoria românilor s-a împletit cu istoria altor popoare. Făcând o paralelă între modul în care a fost privit Turnul Eiffel în 1890 şi modul în  care a fost privită în 1990 Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului din București  şi ţinând seama că  azi Turnul Eiffel este simbolul Parisului, iar Palatul Parlamentului tinde să devină simbolul Bucureştiului  se poate trage concluzia că… istoria se repetă în timp şi în spaţiu.

            Istoria este ca o busolă care ne arată de unde venim, încotro ne ăndreptăm dar, mai ales,  ne dă puterea de a merge mai departe.

            Mențiune.

            Emisiunea „Personalități din știință și tehnică” este difuzată la Radio Sud, pe frecvența 97,4 MHz FM și  on line  radiosud.ro (ASCULTĂ LIVE), de luni până vineri, la ora 21:00.