Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Personalități din știință și tehnică.

Nicolaus Copernic, părintele astronomiei  moderne

Astronomia a fost un domeniu  studiat de multe civilizații străvechi. Erudiții vremurilor studiau cu atenție pozițiile stelelor, urmăreau  cu atenție mișcările planetelor. Lipseau instrumentele pentru a face investigații cu adevărat științifice și, din acest motiv, astronomii acelor vremuri au imaginat  modele cosmice dintre cele mai ciudate. În India străveche, Universul era descris printr-un șarpe încolăcit peste care  stătea o broască țestoasă uriață. Vechii egipteni au creat un model cosmic asemănător cu Nilul care curge spre cer și se transformă în Calea Lactee. Prin secolul șase î.Hr.  , Pitagora a imaginat un model în care corpurile cerești se rotesc în jurul unui foc central. La începutul erei noastre, filsofoul Ptolomeu a propus un model în care Pământul este în centrul Universului, model numit geocentric. Nimeni n-a îndrăznit să-l contrazică până când, aproape  de zilele noastre, un alt om, citind și observând mișcarea planetelor a propus modelul heliocentric, modelul în care Soarele este în centrul universului. Acest om s-a numit Nicolaus Copernic.

            Nicolaus Copernic s-a născut la data de 19 februarie 1473 în localitatea Toruń, situată pe malul râului Vistula, principalul fluviu din Polonia de azi, care trece prin capitala acesteia, Varșovia. Fluviul Vistula se varsă în Marea Baltică, în apropiere de Gdansk. La vremea aceea localitatea făcea parte din Imperiul Roman. Tatăl său, Nicolai, avea mai multe corăbii cu ajutorul cărora transporta mărfuri spre partea de vest a Europei, pe Marea Baltică. Și mama sa, Barbara, provenea dintr-o familie înstărită. Din păcate, tatăl său a decedat când Nicolaus avea doar 10 ani, așa că de educația lui s-a ocupat unchiul său, fratele mamei sale, care era episcop într-un alt oraș, Bidgostia. După absolvirea școlii primare  a lucrat cu un profesor care se ocupa și de confecționarea cadranelor solare.

            Este locul să menționez că  în timpul celui de al Doilea Război Mondial,  soldații polonezi,  adăpostiți în Lagărul de la Tg. Jiu,  au construit un ceas solar care se păstrează și azi, în apropierea Cimitirului orașului.

            Dar să revenim la Nicolaus Copernic.

            Asistând la construirea ceasurilor solare  și-a însușit multe cunoștințe legate de mișcarea soarelui, de mișcarea planetelor. La vârsta de 18 ani  s-a înscris la Academia din Cracovia, pe atunci  capitala Poloniei. Această presigioasă insituție de învățământ superior, care avea atunci 10.000 de studenți,  a devenit, peste timp, actuala Universitate Jagellonă. Aici, la Academia din Cracovia, a studiat astronomia  care, la vremea aceea, conform sistemului ptolomeic, considera că Pământul este în centrul Universului, iar celelate planete se rotesc în jurul său. Această concepție era o …axiomă științifică. Și totuși, matematicienii vremii puteau să calculeze traiectoria stelelor,  dar realitatea era alta. În 1497 Nicolaus Copernic  este trimis  să studieze  dreptul canonic la  Universitatea din Bologna. Prin aceste studii Nicolaus Copernic era pregătit să  intre în elita  bisericii catolice dar el era preocupat de astronomie.  Reușește să obțină o bursă pentru continuarea studiilor în Italia, la Padova, unde s-a îndreptat și  spre medicină.

            După câțiva ani se reîntoarce în orașul natal, Toruń. Lucra ca doctor al bisericii. Funcția îi permitea să se dedice studiului cărților scrise  de filosofii Greciei Antice, adică prin anii  600-300 îHr.

A studiat cu interes scrierile lui Pitagora, care a trăit între 580 și  500 î.Hr. În aceste cărți a găsit și alte concepții despre  corpurile cerești. A citit în aceste cărți că în centrul Universului este un „Foc Central” în jurul căruia se rotesc celelalte planete, inclusiv Pământul. Așadar în aceste cărți a citit că „Pământul nu este în centrul Universului”.

Copernic și-a adus aminte că „dacă observi un peisaj dintr-un vehicul în mișcare, uneori pare că vehiculul este fix, iar peisajul de deplasează în direcția opusă mersului vehicului”.  S-a gândit să aplice această observație mișcării corpurilor cerești în ipoteza  că Sorele se află în centrul Universului.         Apoi și-a pus întrebarea  „De ce  pare că Soarele se rotește în jurul Pământului o dată pe zi ?”. Și-a dat seama că această  mișcare relativă poate fi percepută dacă Pământul se rotește în jurul propriei axe o dată pe zi. După ce a formulat această ipoteză, totul i s-a părut clar : Soarele este în centrul Universului, iar Pâmântul  face o mișcare de rotație  în jurul axei sale  și o mișcare în jurul Soarelui.

Simțea nevoia să se consulte cu prietenii așa că le-a  scris o scrisoare :„Conform observațiilor  mele, predecesorii noștri au încercat să explice mișcarea aparentă a corpurilor cerești folosind concepte simple și restrictive”. Prietenii l-au încurajat să-și publice observațiile. Totuși, Copernic amâna publicarea observațiilor sale. Printre motive era și faptul că Biserica Catolică, al cărui slujitor era,  recunoștea teoria geocentrică a lui Ptolomeu. De asemenea, încă nu avea răspuns la alte întrebări :

• De ce este Pământul sferic ?
• Ce formă are Universul ?

 Totuși și-a continuat  observațiile și calculele  pentru  pregăti bine noul model cosmologic. A înțeles de ce Ptolomeu a respins ipoteza că Pământul se rotește în jurul axei sale. Acesta, adică Ptolomeu, era convins că forța centrifugă, forța care  apare la rotirea unui corp, ar respinge oamenii de pe suprafața sa.

Noul model cosmologic putea oferi o soluție  pentru neconcordanțele  din calendarul Iulian, care se folosea atunci. Spre exemplu, echinocțiul de primăvară avea loc la  10 zile după data indicată în calendar, în calendarul bisericesc.  Deși conducerea bisericii  era interesată de o schimbare a calendarului,  deși l-au invitat și pe Copernic să se implice în această schimbare, lui îi era teamă că o să fie  acuzat de erezie. Temerea lui era îndreptățită pentru că Jan Hus, aproape contemporan cu el, fusese ars pe rug pentru că  a criticat corupția sistemică din  sânul Bisericii Catolice. Mai mult. În vremea aceea lua amploare mișcarea protestantă, asociată cu Martin Luther, prin care o parte dintre catolici  protestau  împotriva corpuției din sânul  Bisericii Catolice. Trebuie spus că, totuși, Copernic a rămas fidel regelui catolic al Poloniei. Așadar, Copernic era preocupat mai mult  de viața lui decât de promovarea  teoriei sale privind mișcarea corpurilor cerești.

Rezolvarea a venit de la un tânăr matematician. Istoria spune că într-o zi a anului 1539, Copernic a fost vizitat de un tânăr profesor de matematică  la o universitate luterană, Rheticus, protestant, care avea cunoștințe temeinice de astronomie. La convins pe Copernic, care avea 66 de ani, să-l accepte ca discipol. Trecuseră douăzeci de ani de când Copernic a înțeles  cum se mișcă planetele, corpurile cerești. În acești douăzeci de ani Copernic și-a verificat ipotezele inițiale și a finalizat elaborarea modelul Universului bazat pe teoria  cosmologică heliocentrică, adică Soarele este în centrul Universului. Tânărul Rheticus, protestant,  acceptă să publice, sub numele său, un rezumat  al teoriei lui Copernic care, în felul acesta  nu se mai temea de  represaliile la care l-ar fi supus Biserica Catolică, instituția pe care o slujea, publicând o lucrare ce nu era în concordanță cu  învățătura Sfintei Scripturi. Tot tânărul Rheticus i-a sugerat lui Copernic să-și publice teoria  succesiv, progresiv, pe părți. Prima carte, numită „Prima expunere” a fost publicată  în orașul Danzig, din Polonia. Următoarea ediție „Primei expuneri”  a fost publicată în Elveția,  fiind  citită  de foarte multe persoane, inclusiv astronomi. Modul în care a fost apreciată  noua sa teorie l-a încurajat pe Copernic și, într-un final, a aceptat să-și publice teoria în întregime, într-o singură lucrare.

În 1543 teoria lui Copernic este publicată în cartea intitulată „Despre mișcarea de revoluție a corpurilor cerești”.  Nicolaus Copernic s-a stins din viață chiar în ziua  în care se publicase carte. Istoria spune că a reușit, în ultima clipă a existenței, să atină cartea și să o țină  la piept ca pe un dar neprețuit. Avea 70 de ani.

S-ar putea spune că a murit când trebuia. Biserica Catolică a reacționat furibund. A reprimat orice  inițiativă de  acceptare a teoriei  cosmologiei heliocentrice, conform căreia Soarele este în centrul Universului. Exemplul edificator este legat de Galileo Galilei care s-a născut  după 21 de ani de la moartea lui Copernic, adică la 21 de ani după publicarea cărții care a înfuriat Biserica Catolică. Acesta a inventat  un instrument, telescopul, cu care a observat, a studiat  mișcarea corpurilor cerești. Cercetările lui au confirmat teoria lui Copernic. A spus asta cu voce tare. Biserica l-a judecat, pentru erezie, și l-a condamnat la moarte prin ardere pe rug, cum se proceda pe la 1600. Ca să fie iertat, a fost obligat să-și retragă   dovezile științfice  expuse. Istoria spune că, după încheierea procesului, Galileo Galilei ar fi spus „ E pur si muove”, „Și totuși se învârte”.

Încet-încet astronomia s-a dezvoltat, instrumentele pentru studiul corpurilor cerești s-au perfecționat, modelele matematice s-a perfecționat.

Oamenii au reușit să lanseze primul satelit artificial al Pâmântului. Se întâmpla asta în 4 octombrie 1957.Unii dintre noi își amintesc  despre acest evenimet.

Destul de repede, doar peste 4 ani, la 12 aprilie 1961, un om, Iuri Gagarin, ajungea în spațiul cosmic.

La 20 iule 1969, alți oameni, Neil Armstrong și Buzz Aldrin, au pășit pe Lună.

La finalul acestui episod vă îndemn, vă îndemn insistent, să vizitați Secția de Științele Naturii  a Muzeului Olteniei, situată pe strada Popa Șapcă nr.8 din Craiova. Aici  a fost amenjată o  expoziție cu tema „Universul și Sistemul nostru solar”.  Puteți să viiztați și Planetariu, adică  o amenajare specială  cu aspectul bolții cerești cu stelele și constalațiile. Aici puteți urmări deplasarea aparentă a planetelor, a Lunii și a Sorelui.

Dacă  ați ajuns aici, gândiți-vă la Nicolaus Copernic, astronomul care a avut puterea să spună că Pâmântul se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui, altfel spus, să deschidă o poartă spre  studiul Universului.  Cheia cu care a deschis această poartă se numește „știință de carte”. Știința de carte ne ajută să înțelegem multe, ne ajută să-i înțelegem pe ceilalți oameni, ne ajută să ne înțelegem între noi, ne ajută să ne tolerăm unii pe alții.