Evoluție!
Copil fiind, mergeam, vara, în satul meu, Făuroia, înșirat pe câteva dealuri. Ca să-și spună păsurile, sau doar să-și dea binețe, vecinii se strigau între ei. Nu se vedeau dar se recunoșteau după glas, după strigătură.
Mai târziu, la oraș fiind, vorbeam la telefon cu cei de care aveam nevoie fie că locuiam aproape, fie că ne despărțeau sute de kilometri. Nu-i vedeam, dar îi recunoșteam după glas.
Acum vorbim la telefon, la alt tip de telefon, evoluat. Ne auzim dar ne și vedem., dacă vrem.
În prima zi a Nolului An l-am auzit pe vecinul meu trebăluind prin curte, la câțiva pași de mine.
Nu-l vedeam, gardul este înalt, gardul este compact.
L-am sunat la telefon, la noul tip de telefon, să-i urez spor la treabă și cele care se spun la vremea de sorcovit.
Îl auzeam la telefon, îl auzeam vorbind cu mine din curtea lui, în timp ce eu eram în curtea mea.Nu-l vedeam. Nici el nu mă vedea.
Ca pe vremuri! Oamenii nu se vedeau, ascunși prin verdeața pomilor, dar se auzeau!
Amintindu-mi de vremea copilăriei, mă întreb dacă am evoluat sau doar ne-am depărtat, unii de alții, fiind, totuși, fizic atât de aproape.
01.01.2023 Craiova