Vrând-nevrând, în ultimele două luni, am stat în casă mai mult ca de obicei. Un bun prilej să fac ordine în … hârtii.
Am găsit un document din perioada de început a activității mele în cercetare. Mai toate instituțiile aveau, și în anii ’70 , un avizier care purta numele „Gazeta de perete”. Am scris câteva articole dar mai toate s-au pierdut. Documentul găsit este ciorna unuia dintre ele.
L-am citit de multe ori. De fiecare dată cu emoție.De fiecare dată mă regăseam pe mine, cel de acum, în cel care a scris articolul în urmă cu aproape 50 de ani. Într-un târziu m-am decis să-l postez pe blogul gheorghe.manolea.ro.
Așadar…
Petroșani 1974
Ce am învățat !
De cîțiva ani merg pe un drum nou, uneori frumos, alteori spinos, și învăț. Învățînd, învăț cît de sus este adevărul.
Învățăm prin munca noastră și prin munca altora, iar recompensa cea mai mare obținută pentru munca noastră este stima și aprecierea celor cu adevărat învățați. Și alții se bucură cînd au obținut, pentru munca lor , stima, respectul nostru.
În anii aceștia am învățat ce înseamnă respectul față de proprietatea de idei.
Fiecare idee e o creație științifică al cărei autor, care a realizat-o cu prețul unei mari trude, va suferi aceiași durere, văzându-și paternitatea furată, ca și o mamă căreia i se fură fructul iubirii sale.
Am învățat că trebuie să separ clar, pentru ceilalți, ideile care îmi aparțin, de ideile pe care le-am primit.
Nimic mai dureros decît anularea muncii colegului , printr-un singur gest, sau printr-o singură frază.
Nimic mai nepoliticos decît trecerea sub tăcere a contribuției tovarășului cu care am pornit la drum.
Puțini vor fi aceia care astfel ofensați nu vor plăti, sistematic, cu aceiași monedă.
Am învățat că trebuie să apreciez cu justețe și politețe munca colegului, chiar dacă s-a născut după mine sau înaintea mea, chiar dacă pe „hîrtia” lui scrie muncitor, tehnician sau inginer.
Am învățat și m-am obișnuit să spun : Mulțumesc Omule!
Ing.Manolea Gheorghe
Cercetător științific.
