Strada Gheorghe Baritiu.
O stradă centrală care face legătura între strada Jean Negulescu, fostă Borzești, și Bulevardul Carol I. Pe partea stângă au mai rămas doar opt case, parcă încremenite de spaima demolării, înghesuite una în alta. Zugrăveala de la exterior trădează trecerea anilor de așteptarea unor vremuri mai bune. Pe partea dreaptă , spectacolul obișnuit din spatele unui bloc a cărui față este îndreptată spre o arteră principală, Calea București. Mașinile parcate pe dreapta și pe stânga fac parte din peisajul specific străzilor din zona centrală a orașului.
Transilvăneanul Gheorghe Barițiu a intrat în istorie ca excelent om de școală, cu vederi didactice progresite, ca luptător pentru pentru dreptul la limba și cultura națională, ca revoluționar de la 1848, ca fondator al presei scrise în limba română din Ardeal.
Gheorghe Barițiu s-a născut la data de 24 mai 1812 în localitatea Jucul de Sus de lângă Cluj. Tatăl său era preot greco-catolic. Acasă vorbea limba română, la școala primară învăța în limba maghiară, dar și-a însușit și germana, latina, franceză. În 1824 s-a înscris la gimnaziul din Blaj, oraș în care s-au format mulți oameni de cultură din Transilvania, apoi la liceul romano-catolic din Cluj, capitala Marelui Principat al Transilvaniei, unde a urmat și facultatea de filozofie, timp de doi ani, 1829-1830. Pentru a avea un reper oltenesc, precizez că în 1826, adică aproape în aceiași perioadă, Petrache Poenaru își completa studiile inginerești la Ecole Polytechnique din Paris. Gheorghe Barițiu, student la facultatea de filozofie, a studiat fizica, chimia, mecanica, matematica, istoria universală, filologia, filosofia și morala. Așadar, discipline fundamentale care i-au format cultura generală și cultura de specialitate.
În 1836 s-a stabilit la Brașov unde s-a angajat să înființeze o școală cu predare în limba română și germană pentru copii brașovenilor. A început cu 12 elevi, dar numărul , lor a crescut datorită principiilor progresiste pe care le-a adoptat și prestigiului său pedagogic și moral.
Un popor are nevoie de cultură, iar cultura se construiește cu ajutorul școlii și al ziarelor. În 1838 Gheorghe Barițiu înființează, la Brașov, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei, Gazeta de Transilvania, iar la Blaj revista literară numită ” Foia pentru minte, inimă și literatură”. Primul număr al Gazetei de Transilvania conținea chemarea ” Deșteaptă-te și tu, române”. Amble publicații erau difuzate și în Țara Românescă și în Moldova. La realizarea acestor pubilcații a fost ajutat și de Andrei Mureșeanu, cel care, în mai 1848, a scris poemul ” Deșteaptă-te, române” devenit, în 1990, imnul de stat al României.
Mai mult, pentru știrile locale a găsit corespondenți în mai toate localitățile din Transilvania, Moldova și Muntenia. Și la Craiova avea un corespondent.
Articolele erau legate de problemele agricole, industriale, comerciale și bancare, adică de viața economică a celor trei regiuni încă nereunite. A susținut crearea unei rețele de căi ferate, luptându-se aprig cu proprietari de cai care se împotriveau noilor mijloce de transport, introduse deja în Europa. Prin articolele sale s-a opus legilor și practicilor de maghiarizare a populației românești din Transilvania.
Din inițiativa sa, a lui Timotei Cipariu și Andrei Șaguna, s-a înființat Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român , ASTRA, care a avut un rol major în emanciparea culturală și politică a românilor.
Gheorghe Barițiu, pedagog și jurnalist, luptător pentru dreptul românilor la limbă și cultură națională care, prin ziarul său, a lansat chemarea ” Deșteaptă-te și tu, române”.