Strada Amilcar Săndulescu.
Duminică 25 octombrie a fost sărbătorită Ziua Armatei Române.Printre altele, s-au depus coroane de flori la Monumentul Eroilor din Cimitirul Sineasca. Acolo este un obelisc, aparent stingher, pe care scrie: Amilcar Săndulescu.În cartierul Brazada lui Novac este o stradă care poartă numele Amilcar Săndulescu.
Strada Amilcar Săndulescu poartă numele unui copil de 12 ani.
-Un copil de 12 ani? Dar ce-a făcut acest copil? Probabil a luptat în vre-un război, ar putea fi o întrebare , un comentariu.
-S-a născut la 20 februarie 1911.Așadar la sfârșitul Primului Război Mondial avea doar șapte ani. Cu toate acestea povestea lui este legată de Primul Război Mondial deși nu a participat la luptele crâncene în care au murit mulți români. În plus, povestea lui Amilcar Săndulescu, un elev strălucit, este cutremurătoare prin tragismul ei.
Iată povestea.
În Primul Război Mondial au murit mulți români, mulți francezi, mulți englezi, mulți germani. Au murit mulți oameni. După ce apele s-au liniștit, cei rămași în viață au simțit nevoia să comemoreze pe cunoscuții uciși, pe cunoscuții dispăruți, pe cei mulți necunoscuți care s-au jertfit pentru ca ei să-și poată continua viața.Așa a apărut ideea de edifica un Monument al Eroului Necunoscut dar care să adăpostească ,totuși, osemintele unui erou, osemintele unui erou necunoscut.
În România reîntregită s-a constituit un Comitet condus de Scretarul General a Ministerului Apărărăii Naționale, generalul Alexandru Gorsky, care să propună o modalitate de a duce la bun sfârșit hotărârea ca alegerea Eroului Necunoscut să se facă pe câmpul de la Măreșești, locul unde poporul român a dat cele mai multe jertfe, iar înhumarea Eroului Necunoscut să se facă pe terasa “Cuza Vodă” din faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul “Carol”. S-a propus ca alegerea Ostașului Necunoscut să se facă dintre zece sicrie în care vor fi fost depuse osemintele a zece eroi căzuți pe frontul la Mărășești, Mărăști ,Oituz și Târgu Ocna, de la Bălăria din județul Vlașca,de la Azuga, de la Topraisar din Dobrogea, de la Chișinău, de la Ciucea din Ardeal. Pentru frontul din Oltenia a fost aleasă localitatea Rașovița situată între Târgu Jiu și Peștișani. S-a propus ca desemnarea sicriului cu osemintele Eroului Necunoscut să fie făcută de cel mai bune elev din Liceele militare de la acea vreme:Liceul militar de la Mănăstirea Dealu, Liceul militar din Chișinău și Liceul militar din Craiova. În plus, acest elev trebuia să fie, la rândul său, orfan de război.
A îndeplinit aceste condiții Amilcar Săndulescu , elev în clasa I-a a Liceului Militar ” Dimitrie Sturdza” din Craiova. Tatăl său, Constantin Săndulescu, învățător în localitatea Mădulari din județul Vâlcea murise într-una dintre luptele crâncene, dar nu se știa exact unde.
Ceremonia de desemnare a sicriului Eroului Necunoscut a fost programată pentru data de 14 mai 1923.Cele 10 sicrie au fost depuse în Biserica ” Buna Vestire ” din Mărășești. După oficierea slujbei religioase elevul militar Amilcar Săndulescu a intrat în Biserică , s-a oprit în dreptul unui sicriu și a spus : “Acesta este tatăl meu”. Îngenunchind s-a rugat: “Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, şi pe tatăl meu (…)”.
După ce celelalte sicrie au fost înhumate în cimitirul din Mărășești, sicriul Eroului Necunoscut a fost urcat într-o trăsură trasă de șase cai, și s-a îndreptat spre gara din Mărășești urmată de cei care asistatseră la ceremonie.
A doua zi , 15 mai 1923, la ora 7,00 , a plecat din gara Mărășești trenul care transporta sicriul Eroului Necunoscut. Trenul s-a oprit în fiecare gară preț de câteva minute.La Focșani, la Râmnicu Sărat, la Buzău și la Ploiești garnitura s-a oprit zeci de minute bune. A ajuns la București spre după amiază. A doua zi, 16 mai , cortegiul cu sicriul Eroului Necunoscut s-a întreptat spre Parcul Carol I unde a fost înhumat într-un mormânt simplu. Pe placa de beton scria ” Aici doarme fericit întru domnul ostaşul necunoscut săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc.Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916 – 1919 .”Regele Ferdinand a ținut un discurs, iar în final a spus ” Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind, eşti al neamului întreg.”
Elevul Amilcar Săndulescu ” fiul” Ostașului necunoscut a însoțit sicriul de la Mărășești la București, Parcul Carol I.Apoi s-a întors la Craiova, la Liceul Militar ” Dimitrie Sturdza” . A terminat și clasa a II-a de Liceu tot ca elev fruntaș. Pentru rezultatele obținute la școală a obținut dreptul de a merge în vacanță la Marea Neagră. Ultima vacanță pentru fiul Eroului Necunoscut.În după amiaza zilei de 28 iulie 1923 Marea Neagră era furioasă. Izbea furioasă malurile Pământului parcă mai nemulțumită ca oricând. Vroia să-și ia tributul ei de ”Mare Neagră” . L-a ales pe elevul militar Amilcar Săndulescu, fiul Ostașului Necunoscut din România. Un elev silitor, de o inteligență sclipitoare, o stăruință deosebită în cele întreprinse dar și de o sensibilitate aparte, așa cum rezultă din Jurnalul personal. Avea 12 ani. Marea Neagră l-a înghițit, iar după ce și-a ostoit furia i l-a redat Pământului. Pământul Craiovei l-a primit, iar oamenii Craiovei îl cinstesc cum se cuvine.
Strada Amilcar Săndulescu este situată între clădirea fostului Liceu Militar ”Dimitrie Sturdza”,acum Liceul CFR, unde a învățat cu dăruire elevul militar Amilcar Săndulescu și Unitatea Militară de pe strada Amaradiei și Doljului unde ar fi putut activa, dacă ar fi trăit, Amilcar Săndulescu.
Strada are forma literei L . Începe din strada Brazda lui Novac și se termină în strada 1 Decembrie 1918, în apropierea Casei Judeţeane de Asigurări de Sănătate Dolj. Una dintre laturi se sprijină pe curtea Unității militare din zonă.
În încheierea acestei povestiri îi îndemn pe elevi, îi îndemn pe profesori, îi îndem pe oameni să facă o plimbare până la monumentul închinat lui Amilcar Săndulescu, fiul Eroului Necunoscut, un elev strălucit pe care soarta l-a ales să desemneze un Simbol pentru jertfa militară a poporului român.