Strada Constantin D.Fortunescu
Anul acesta, 2015, am sărbătorit 50 de ani de la absovirea liceului. În cuvântul rostit în fața colegilor, al elevilor și al profesorilor de acum am spus : ”Acum , după 50 de ani, mai bine spus și acum ,după 50 de ani, le mulțumin profesorilor noștri de atunci pentru exigența lor, pentru bunătatea lor, pentru dăruirea lor, pentru stângăciile lor, pentru prietenia lor. Din toate și de la toți am învățat ceva”.Printre profesorii evocați s-a numărat și Alexandra Brădișteanu, profesoara de franceză.Mi-a fost de folos limba franceză.Îmi este de folos limba franceză în prietenia cu unul dintre francezii care au venit constant la Craiova din decembrie ’89, Jackie Cavallin.
Așa mi-am adus aminte de Constantin D.Fortunescu, fiu al Craiovei, profesor de limba și literatura franceză la Colegiul Carol I timp de 40 de ani, între 1897 și 1937, colaborator la mai multe reviste , fondator al revistei literare Năzuința , al revistei Arhivele Olteniei, în 1922 , fondator al Societăţii „Prietenii Ştiinţei”, în 1915. Altfel spus, un cărturar care s-a născut în Craiova, a trăit în Craiova și pentru Craiova.
Revista Arhivele Olteniei merită mai multă atenție atât pentru longevitatea ei dar mai ales pentru conținut. Așadar, Revista Arhivele Olteniei a fost fondată în 1922, adică în urmă cu aproape 100 de ani, de un comitet format din doctorul Charles Laugier și Constantin Fortunescu și a apărut până în 1943. Trebuie menționat că formatul revistei a fost, încă de la început, de 24 cm/16 cm și se păstrează și în prezent ,în ciuda unei întreruperi de 38 de ani , între 1943 și 1981. Revista publică articole din domeniul arhelogiei, istoriei, etnografiei, filosofiei, socilogiei, economiei și dreptului.
Deși numele Charles Laugier are rezonanțe franceze, s-a născut în comuna Cernele , de lângă Craiova, în 1875, tatăl său, Victor Laugier fiind inginer de origine franceză naturalizat român. Deși nu avem răgazul necesar pentru a evoca activitatea medicului Carles Laugier ,pot afirma și despre el că și el a fost un intelectual care a trăit în Romînia și pentru români. Este suficient să precizez că Charles Laugier a modernizat Spitalul Filantropia din Craiova, a combătut malaria în Oltenia.
Dar să revenim la Constantin Fortunescu.În Dicționarul Personalităților din Dolj se menționează.
”Constantin Fortunescu s-a născut la data de 28 octombrie 1874 la Craiova. A absolvit Liceul Carol I din Craiova și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Elev fiind, face parte din grupul editorial al Revistei Școalei, sub îndrumarea profesrului și gazetarului Gheorghe T.Buzoianu. Profesor de limba franceză la Liceul Carol I din Craiova ( 1897-1937) .Pentru a se perfection în limba franceză a fost trimis la Paris de Spiru Haret unde a stat un an.A înființat Societatea Prietenii Științei (1915) , revista Arhivele Olteniei (1922) și Filiala Arhivele Statului (1931) al cărei prin director onorofic a fost. A fost secretar general la Ministerul Instrucțiunii Publice , sub ministeriatul lui Nicolae Iorga, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor Olteni ( 1937), președinte al Cercului franco-român din Craiova, delegatul profesorilor la congrese international din străinătate, cărturar cu mari contribuții la dezvoltarea vieții culturale a Craiovei, rafinat bibliofil, colecționar de opere de artă, professor emerit. A colaborat la Ramuri , Oltenia și alte publicații.”
Pentru a-l cunoaște mai bine pe Constantin Fortunescu merită să citez și din cartea profesorului Nicolae Andrei ” Istoria învățâmântului din Craiova”: ” ..în anul 1902, la 24 martie, ia ființă, din initiativa C.D.Fortunescu, societatea ” Cooperațiunea școlară”. Societate alcătuită din totalitatea profesorilor și elevilor liceului, ”Cooperațiunea școlară” avea drept scop să realizeze o mai mare apropiere între elevi și profesori, pentru a facilita acestora din urmă îndeplinirea misiunii de educatori și institutori ai celor dintâi. Societatea își mai propunea să realizeze strângerea relațiilor de camaraderie între elevii școlii, dezvoltarea gustului literar și artistic al acestora, ajutorarea materială a elevilor săraci”.A scris Istoria Tiparului Țărilor Române , rămas sub formă de manuscris și păstrat la Biblioteca Academiei Române.
Constantin Fortunescu s-a stins din viață la data de 21 septembrie 1965. Avea 91 de ani.
Strada C.D.Fortunescu începe din strada Frații Buzești. Călătorul urcă și cotește puțin stânga, lăsând în dreapta clădirile Detașamentului de Pompieri, denumit în present Inspectoratul pentru Situații de Urgență Oltenia. Cei care n-au trecut prin zonă de mai multă vreme vor avea surpiza să găsescă o clădire nouă,impunătoare.În câteva minute se ajunge la intersecția cu strada Eugeniu Carada .Deși aici este o încrengătură de străzi, strada C.D.Fortunescu lasă în dreapta statuia lui Eugeniu Carada, în stânga Pasajul subteran și se continuă dincolo de strada Arieș. Atenție, însă! Pietonii nu pot travesa prin această zonă.
Dacă tot suntem pe strada C.D.Fortunescu, dacă tot am vorbit despre societatea ” Cooperațiunea școlară ” înființată de Constantin Fortunescu care își propunea să realizeze apropierea dintre elevi și profesori, le sugerez profesorilor ca, în săptămâna ”școala altfel” , să facă o plimbare cu elevii pe strada C.D.Fortunescu dar și pe altele.
Sugestia este valabilă și pentru părinți. O plimbare pe strada C.D.Fortunescu, o plimbare pe străzile Craiovei este bine venită și pentru copii și pentru părinți, este bine venită și pentru părinți și pentru copii. Este o afirmație pe care o fac bazându-mă pe propria experiență.