Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Amza Jianu- olteanul  inventator  de metode chirurgicale

Când vorbim despre inventatori ne ducem cu gândul la meseria de inginer, la ingineri. Desigur, cea  mai  mare parte a inventatorilor este  din zona ingineriei. Nu trebuie să generalizăm, însă. Oricine dintre noi poate să inventeze. Oricine  dintre noi poate să imagineze o soluţie tehnică, un produs , un procedeu care să fie  nou, să implice o activitate inventivă  şi să poată fi aplicat industrial. Oricare dintre noi poate să inventeze dacă  are cunoştinţe temeinice într-un domeniu al ştiinţei dar şi un spirit imaginativ. Pot să dau exemple din aproape toate  domeniile de activitate. Multe exemple  sunt din domeniul medicinei sau se referă la medici obligaţi ,  prin natura  meseriei lor, să găsească soluţii tehnice sau metode  pentru rezolvarea medicală sau chirurgicală a problemelor legate de sînătatea oamenilor   . Unul dintre aceşti medici  a fost  Amza Jianu.           

Amza Jianu  s-a născut la 7 iulie 1881   în comuna Fălcoiu, judeţul Olt . Comuna Fălcoiu  este situată la confluenţa  Olteţului cu râul Olt şi este atestată documentar din 1535. Legenda spune că numele comunei vine de la numele boierului Matei Fălcoianu. O analiză toponimică poate duce , însă, la concluzia că boierul Matei şi-a luat numele de la satul Fălcoiu, unde îşi avea moşia. Acesta era mare vistier în vremea domniei lui Ioan Mavrocordat (2 decembrie 1716 – 6 martie 1719). Matei Fălcoianu , neavând moştenitori,  a lăsat întreaga avere satului cu condiţia  de a se construi în comună un spital pentru săteni. În prezent  funcţionează aici un Cămin cu 50 de locuri pentru persoane vârstnice de tip rezidenţial, având ca atribuţie principală protecţia persoanelor vârstnice si prevenirea marginalizării sociale a  acestora. Acum localitatea  are cca. 4.300 locuitori.

Studii superioare

Amza Jianu a urmat cursurile Liceului Carol I din Craiova apoi, din  1901,  Facultatea de Medicină din  Bucureşti. A publicat,în 1908,  în Revista de chirurgie, câteva articole care l-au consacrat ca  promotor al chirurgiei experimentale în România.  În teza sa de doctorat, susţinută în  1908, intitulată „Terapeutica chirurgicală în ulcerul stomacului” (225 pagini), bogat ilustrată şi cu o amplă bibliografie, studiază experimental şi clinic rezultatele obţinute prin anastomoza gastro-duodenală, pilorectomia şi excluderea pilorului, modificările sucului gastric, ajungând la concluzii  valabile şi azi. Teza sa de doctorat a fost premiată cu Medalia de aur.

Activitatea medicală

În perioada 1901 1904 a lucrat ca extern în câteva spitale bucureştene, iar în perioada 1904 -1908 a funcţionat ca intern. Timp de doi ani, 1910-1912, a fost încadrat ca asistent la Clinica I-a cirurgicală a Facultăţii de medicină  din Bucureşti, apoi timp de opt ani, între 1912 şi 1920   a  activat  la clinica chirurgicală  a Facultăţii de  medicină din Iaşi, ca profesor.  Din 1920 revine în Bucureşti şi  activează la clinica  bolilor  căilor urinare, până  în 1930, apoi la clinica chirurgicală a  Facultăţii de medicină, până  la pensionare în 1949.

Domenii de cercetare

A fost  preocupat şi de fiziopatologia digestivă şi efectuează o serie de cercetări  experimentale bazate pe metoda fistulei Pavlov  şi  elaborează   o tehnică  originală pe care a publicat-o în reviste de specialitate. A studiat  digestia gastrică a grăsimilor şi a cercetat  modificarile mucoasei antrale în urma excluziei pilorice.

Preocupat de ameliorări de tehnică şi crearea de noi metode chirurgicale, imaginează

un procedeu original de tratament al paraliziei faciale prin transplantare de maseter,procedeu cunoscut  acum  în literatura de specialitate  ca metoda Jianu-Lexer. Detaliile despre acest procedeu au fost expuse în articolul “ Tratamentul chirurgical al paraliziei faciale” publicat în 1909 în Revista de chirurgie. A pus în evidenţă calităţile anestezice ale stovainei utilizată apoi pentru perfecţionarea tehnicilor rahianesteziei.

Avea doar 31 de ani când  a fost numit profesor  la clinica chirurgicală din Iaşi. Aici a organizat un centru de  chirurgie unde a abordat cu succes toate domeniile chirurgicale.Tot aici a introdus măsuri severe  de asepsie si antisepsie. Se pare ca este primul chirurg din ţara  noastră care a operat cu   mască, boneta, mănuşi de cauciuc si halat sterile.

Consacrarea internaţională

Consacrarea internaţională  i-a fost adusă  de inventarea unui procedeu original de esofagoplastie, utilizând un tub confecţionat din marea curburăgastrică. Execută pentru prima dată esofagoplastia cu tub gastric pretoracic, pe care îl ridică până în regiunea cervicală.  A publicat detalii despre acest procedeu într-o revistă germană de specialitate în 1912 şi în 1914.  De atunci metoda este  menţionată în toate tratatele clasice şi , mai mult,  este utilizată şi în prezent în practica chirurgicală  .Cu toate îmbunătăţirile aduse ulterior ,ideea de bază şi meritul primordial rămân ale profesorului  Amza Jianu.Interesant de menţionat că  peste aproape 40 de ani , în 1951, un alt chirurg  român  de la Spitalul Universitar Bucureşti , profesorul Dan Gavriliu,  a  inventat  esofagoplastia cu material gastric,  înlocuind complet esofagul.Procedeul este cunoscut şi sub numele de “ esofagoplastie cu material gastric” sau “anastomoză eso-gastrică”. Procedeul se aplică persoanelor care nu au esofag  fie din naştere fie în urma ingestiei de substanţe toxice sau din alte cauze canceroase.  Prima operaţie a fost făcută de profesorul Dan Gavriliu în data de 20 aprilie 1951 şi consemnată într-o publicaţie medicală  românească. După un an  de experimentări, în 1952, profesorul Dan Gavriliu a prezentat  o comunicare la Societatea Română de Chirurgie  despre rezultatele obţinute pe încă 17 pacienţi.

Creator de şcoală medicală

Reuşeşte să înfiinţeze, pe lângă clinica de chirurgie ,  un post de conferentiar de radiologie  şi organizează primul curs de radiologie din Iaşi, sub conducerea doctorului Vignal, medic al Misiunii Franceze.

A avut preocupări de neurochirurgie fiind considerat primul neurochirurg al ţării.

noastre. A imaginat, în 1910,  un procedeu original de craniectomie decompresivă  şi  a efectuat , la Iaşi, extirpări de tumori ponto-cerebeloase.

În 1920 este transferat la Bucureşti  ca profesor titular la Clinica de Boli Urinare a Spitalului Colţea. Timp de 8 ani a practicat în această clinică chirurgia urinară,  şi chirurgia generală. Aici organizează o secţie de urologie şi , în 1928, “Centrul anticanceros”  cu 12 paturi, pentru radioterapie anticanceroasă.

În 1930, Amza  Jianu este numit profesor de clinică chirurgicală la Spitalul Colţea. Deşi  în 1946 clinica  este mutată la Spitalul Filantropia,   Amza Jianu va  funcţiona până la data pensionării, în 1949,  ca profesor de clinică chirurgicală.

Din 1936 devine   membru al Academiei de Medicină din România  şi membru al Societăţii internaţionale de Chirurgie.

Articolul publicat în “Bulletin de l’Académie de Médicine de Roumanie“ în anul 1937 şi intitulat  “Principes d’organisation de la lutte contre le cancer “ înscrie în galeria   organizatorilor luptei  contra cancerului  din ţara noastră.

Este primul chirurg care introduce la noi în  ţară cuiul Smith-Petersen pentru stabilizarea fracturilor de col femural, realizând un aparat original pentru orientarea cuiului şi foloseşte pentru prima dată metoda Kuntscher în fracturile oaselor lungi .

S-a stins din viaţă în  data de 22 noiembrie 1962 în Bucureşti.