Radu Gyr – Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru vazduhul tau liber de mâine,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,

pentru cântecul tau tintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâsnita-n masele,

ci ca sa aduni chiuind pe tapsane

o claie de zari si-o caciula de stele,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi

si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane

si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ti ies inainte,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!

Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

 (Poezie scrisa  de Radu Gyr, 1905-1975)