Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Alexandru Buia – ctitorul Grădinii botanice din Craiova

Despre Grădinile  botanice.

Grădina botanică este , azi, o instituţie de cultură  şi un spaţiu de relaxare pentru populaţie. Ca instituţie de cultură,ca instituţie  de cercetare a apărut încă din antichitate , grădina botanică  fiind “laboratorul” în care medicii  cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.Apoi ,în perioada Renaşterii, grădinile botanice au fost organizate pe lângă universităţi, pentru studiul ştiinţelor naturale,pentru aclimatizarea speciilor exotice, iar mai nou pentru conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia.Se poate spune că o Universitate care are o grădină botanică este o instituţie de nivel mondial.  În lume sunt cca 800 de grădini botanice, în înţelesul actual de organizare şi funcţionare, dintre care  9 sunt în România:Arad,  Bucureşti, Cluj-Napoca , Craiova,Galaţi,  Iaşi, Jibou- Sălaj, Tg.Mureş, Tulcea. Grădina botanică  de la Craiova a fost  ctitorită de  Alexandru Buia, profesor la Facultatea de Agronomie din Craiova.

Putina istorie

Oltenii şi-au dorit o Universitate. Să ne reaminitim de   Nicolae Bălcescu şi de   actul constituţional,  numit  Proclamaţia de la Islaz , citit  la 9 iunie 1848 de către Ion Heliade Rădulescu şi care prevedea „instrucţiune egală”, iar apoi  o Universitate în Bucureşti şi la Craiova.Au trecut o sută  de ani şi dorinţa oltenilor a devenit realitate. Legea nr.138 pentru înfiinţarea şi organizarea Universităţii din Craiova şi  Eforiei ei ,  votată de Adunarea Deputaţilor  în şedinţa din 5 aprilie 1947 şi promulgată de Regele Mihai I la data de 21 aprilie 1947  prevedea , printre altele, înfiinţarea Facultăţii de Agronomie care şi-a  deschis porţile în ziua de 29 martie 1948. Unul dintre primii profesori ai Facultăţii de Agronomie din Craiova a fost Alexandru Buia.

Scurtă biografie

Alexandru Buia s-a născut la  data de 23 martie 1911 în localitatea  Sângeorz-Băi, mai demult Sîngeorzul Român, o localitate frumoasă , situată pe malul  Someşului Mare .Localitatea este atestată documentar din 1245,  când purta numele de Sanct Gurgh .   A aparţinut  din 1762  pînă în 1851 Districtului Grăniceresc Năsăudean, cunoscut şi sub numele de  Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Se pare că numele localităţii provine de la Sfântul Gheorghe , sărbătorit  la începutul fiecărei primăveri, când localnicii urcau cu oile la păşunat. A fost al zecelea copil dintr-o familie cu unsprezece copii .A urmat  Liceul  din Năsăud, a cărui clădire a fost construită în 1888 şi la a cărui fondare a contribuit şi bunicul academicianului Grigore Moisil.Pe perioada studiilor liceale  a primit o bursă din fondurile grănicereşti.A absolvit liceul în 1929. Profesorii l-au remarcat şi l-au comparat cu alt om important al locurilor năsăudene, Florian Porcius ( 1816-1906) , unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti, membru al Academiei Române  din 1882. Poate de aceea l-au îndemnat să se înscrie la Academia de Înalte Studii  Agronomice din Cluj.Poate şi pentru că un alt ilustru năsăudean, Iuliu Prodan, profesor  la catedra  de botanică descriptivă şi fitopatologie  de la Academie , fusese profesor secundar la Liceul din Năsăud.

Şi aici a fost  remarcat  pentru  sârguinţa cu care învăţa, pentru  altruismul manifestat în toate împrejurările, pentru calităţile de organizator şi orator. Aşa se  face că ,în perioada studiilor universitare , a devenit  Preşedinte al Asociaţiei Studenţilor  din Centrul Universitar Cluj şi a participat, în 1934, la Congresul  Internaţional al Studenţilor ţinut la Veneţia.

La terminarea studiilor universitare, în 1934, a obţinut diploma de inginer agronom cu distincţie şi  a fost numit  asistent la  catedra de Botanică şi Fitopatologie, condusă de profesorul Iuliu Prodan.  Sub  îndrumarea acestuia  îşi elaborează teza de doctorat cu titlul „ Cercetări asupra Cuscutelor  din România” , susţinută în 1938 şi publicată un an mai târziu, în 1939.O lucrare valoroasă, continuată mai apoi în cercetările sale,  în cadrul căreia a descoperit mai multe unităţi sistematice noi pentru ştiinţă şi care îi poartă numele. Iată numai câteva: Cuscuta  basarabica Buia, Cuscuta prodani Buia.Această lucrare  îl situează printre puţinii monografi din lume ai genului Cuscuta dar l-a recomandat, ştiinţific vorbind,  pentru ocuparea, în 1940, a postului de profesor suplinitor la Catedra de Botanică sistematică,anatomie şi  fiziologie vegetală, iar apoi, în 1943  ca profesor titular. În acea perioadă a elaborat şi publicat, în 1948, cursul de  „Botanică sistematică”. Calităţile sale  profesionale şi de bun organizator  l-au propulsat, de asemenea, din 1945,  în funcţia de Decan al Facultăţii de Agronomie din Cluj,

Era o personalitate  cunoscută în lumea botaniştilor când, în 1948, a fost solicitat de Ministerul Învăţământului Public   să vină la Craiova pentru organizarea  Institutului Agronomic şi dezvoltarea învăţământului botanic,  a învăţământului agronomic în Oltenia. Acum, după  mai bine de şaizeci de ani de la începuturile învăţământului agronomic la Craiova, se poate spune că profesorul Alexandru Buia şi îndeplinit cu brio misiunea de apostolat.

A editat monografia  „ Flora Olteniae Exsiccata”.A publicat, în 1961 şi 1962 , „Elemente de morfologie vegetală”, cursul de „Morfologia plantelor”, a participat la elaborarea mai multor monografii, apărute după  decesul său. Este vorba de tratatul de „ Botanică agricolă” , apărut în 1965, de cursul „Botanică” apărut în 1967 sub coordonarea lui Mihai Răvăruţ, de „Flora mică a României” , lucrare coordonată de magistrul său, Iuliu Prodan şi care a apărut în trei ediţii: 1958, 1961 şi 1966.

Din 1955 şi până în 4 octombrie 1964 , când a trecut în nefiinţă  a fost Rector al Institutului Agronomic „Tudor Vladimirescu” din Craiova .

Grădina Botanică – Alexandru Buia.

Una dintre realizările de primă importanţă ale profesorului Alexandru Buia a fost Grădina Botanică. Nu trebuie să uităm că a venit de la Cluj unde  şcoala de botanică are rădăcini puternice. Alexandru  Buia, ca de altfel toţi marii botanişti, ştia că fără o grădină botanică şi un herbar ştiinţific nu se poate asigura un învăţământ superior de  nivel mondial. Înfiinţarea Grădinii Botanice din Craiova a fost rezultatul implicării  mai multor persoane cu putere de decizie din Craiova şi din regiunea Oltenia,a fost rezultatul implicării afective a cadrelor didactice, a studenţilor şi a salariaţiilor Institutului Agronomic, dar persoana catalizatoare a acestor energii a fost profesorul Alexandru Buia.Mai întâi  s-a obţinut aprobarea Ministerului Agriculturii, care a asigurat şi finanţarea iniţială a lucrărilor de amenajare.Apoi, administraţia locală, prin Decizia  din 29 august 1952 a  repartizat Institutului Agronomic  terenul Parcului „ 7 Noiembrie- Fântâna Jianu”.Profesorul Buia  s-a implicat direct în elaborarea  proiectului de amenajare a Grădinii şi a prevăzut toate sectoarele unei grădini botanice universitare.Terenul inţial era plat,iar pentru crearea condiţiilor ecologice  a fost necesară  amenajarea unui microrelief  specific  cu înălţimi  cuprinse între 1,5 şi 30 m. Mai mult, folosind apa  colectată din izvorul fântânii Jianu , construită de Hagi Stan Jianu în jurul anului 1800, s-au amenajat 3 lacuri  , cu o suprafaţă totală  a luciului de apă  de 0,3 ha. Această amenajare a permis cultivarea de specii autohtone şi exotice,erbacee şi lemnoase.

O componentă importantă  o reprezintă  Herbarul. S-a început cu  herbarul  cumpărat de la familia Borza, format din  10.000 de coli  editate  şi a fost completat cu  herbarul profesorului Buia, compus din  cca. 20.000  de coli cu plante presate, colectate din aproape toate  regiunile ţării şi  determinate de acesta.Pe aceste coli a rămas, ca mărturie, scrisul holograf al profesorului Buia.

În data de 13.03.2002, Colegiul Senatului Universităţii  din Craiova, ca dovadă  de apreciere postumă a activităţii   profesorului   Buia, a  hotărât ca Grădina Botanică din Craiova să poarte numele ctitorului său, „ Alexandru Buia”.

.