Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Rădăcinile multor mari români se întind, genealogic vorbind, până în satele româneşti. Unul dintre aceştia s-a  născut la Bucureşti, dar  tatăl său  s-a născut la Craiova ,iar  bunicul său  s-a născut la Perişor-Dolj, cu rădăcini care duc spre Tudor Vladimirescu. A învăţat în ţara în care s-a născut. S-a afirmat pe alte meleaguri. Preocupat de probleme aeronautice, aprofundează ştiinţific şi realizează numeroase invenţii (250 Brevete)  A ascultat chemarea pământului şi a revenit acolo unde s-a născut pentru a sădi un pom al creaţiei tehnice. După ce l-a văzut viguros a plecat  să se întâlnească  cu tatăl său, cu bunicul său, poate cu Tudor Vladimirescu, poate cu alţi creatori  români Acest mare român a  fost Henri Coandă

Henri Coandă s-a născut la data de 7 iunie 1886 în  Bucureşti.A urmat Liceul Sfântul Sava din Bucureşti şi Liceul militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie în 1905,  devenind , ulterior , ofiţer de artilerie. Pasionat de tehnica  zborului , construieşte  la Arsenalul armatei din Dealul Spirii,  între 1905 şi 1906 machete de rachete şi un avion rachetă propulsat prin fuzee. Avea atunci 19 ani. Totuşi, îşi dădea seama că  fără un fundament ştiinţific nu putea finaliza ideile sale. De aceea studiază mecanica la „ Technische Hochschule” din Charlottentburg (Berlin) , urmează cursurile Universităţii de ştiinţe din Liège ( Belgia) şi ale Institutului de electrotehnică din Montefiore, apoi Şcoala superioară de aeronautică  din Paris. Pentru a verifica experimental rezultatele cercetărilor teoretice, a  realizat , cu ajutorul  deja celebrului Gustave Eiffel  şi a savantul Paul Painlevè , o platformă montată pe o locomotivă care  a rulat cu 100 de km/oră  pe linia Paris- Saint Quentin. Henri Coandă a  studiat cantitativ anumite fenomene aerodinamice  utilizând o suflerie aerodinamică cu fum şi o balanţă aerodinamică de concepţie şi construcţie  proprie. Fotografiile realizate în timpul experienţelor i-au permis să contribuie decisiv  la stabilirea profilului aripilor, rezultatele sale fiind utilizate şi de alţi constructori de avioane.

 Aeroplanul propulsat prin reacţie

 În octombrie 1910 expune la al doilea Salon internaţional de aeronautică, organizat la Paris în somptuosul Grand Palais de pe Champs-Elysèe, aeroplanul fără elice COANDĂ- 1910. Aeroplanul atrăgea atenţia vizitatorilor atât prin culoarea sa , roşu-închis , dar şi printr-o mulţime de soluţii originale: îi lipsea elicea, longeroanele principale ale  aripilor erau fabricate din oţel aliat, în loc de lemn, erau acoperite cu un contraplacaj  subţire în loc de pânza utilizată până atunci, profilul aripii avea o curbură accentuată, grosimea profilului se menţinea constantă în lungul anvergurii cu excepţia extremităţilor, iar forma lor în plan era  dreptunghiulară cu vârfurile rotunjite, cele două aripi aveau lungimi diferite, iar aripa superioară era decalată înainte faţă de cea inferioară, mai scurtă pentru ca fileurile de aer ce se formează în jurul suprafeţelor portante să nu se influenţeze reciproc. Toate aceste soluţii au rezultat în urma experimentărilor efectuate pe standul mobil. În plus, rezervorul de benzină era amplasat în interiorul aripii superioare, soluţie folosită şi azi. Desigur, mulţi se îndoiau că avionul ar putea zbura utilizând noul mijloc de propulsie care era o adevărată revoluţie  ca principiu şi ca aplicare. Vizitatorii şi specialiştii nu puteau accepta că un aeroplan căruia îi lipseşte elicea ar putea zbura. Nimeni nu mai văzuse aşa ceva. Dar Henri Coandă , geniu inventiv, văzuse cu ochii minţii soluţia pe care a pus-o în practică. Poate că discuţiile pe care le-a avut cu vizitatorii, poate elanul celor 24 de ani pe care îi avea, l-au făcut pe Henri Coandă ca, după închiderea salonului, în ziua de 16 decembrie 1910, să-şi ducă avionul pe câmpul de zbor de la Issy-les-Moulineaux pentru a face un rulaj în lungul câmpului  şi să verifice astfel funcţionarea motorului. Iată ce povesteşte Henri Coandă într-o scrisoare  trimisă în 1964 lui Constantin C.Gheorghiu, membru al Asociaţiei internaţionale a istoricilor aviaţiei:” … după câteva minute de încălzire, am manevrat manetele de comandă, aeroplanul s-a pus în mişcare rulând din ce în ce mai repede apoi s-a ridicat , cam prea iute, n-a fost vina mea, dar la un moment dat a alunecat pe o aripă şi s-a prăbuşit şi a ars complet. Norocul meu că nu aveam nici capotaj, nici nu eram legat de scaun, aşa că am fost aruncat afară şi nu am ars”. Dar s-a accidentat. Şi-a fracturat mâna stângă. Această încercare a fost primul zbor din lume al unui aeroplan propulsat prin reacţie. Presa vremii ( Le Tèchnique Aèronautique nr. 21 din 1910 ) scria „ Aeroplanul Coandă este unul din rarele aparate în care totul este  nou, iar modul judicios şi raţional prin care inventatorul iese din făgaşele drumului bătut în această direcţie pentru a  înfrunta riscurile lucrului inedit, este un motiv destul de puternic pentru a  ne decide să examinăm cu atenţie  mijloacele pe care inventatorul le foloseşte în construcţia sa”.

A realizat şi alte avioane, dar cu elice.Între 1911 şi 1914, ca director tehnic al Uzinelor Bristol din Anglia, realizează un avion monoplan, apoi unul biplan  care purtanu numele de Bristol- Coandă. Între 1914 şi 1916 a Lucrat la uzinele Dalauney- Belleville din Saint-Denis, unde a realizat trei tipuri de avioane , printre care şi  avionul COANDĂ- 1916 , cu două elice amplasate la extremitatea posterioară a  fuselajului.

Alte invenţii.

Spiritul său creator s-a manifestat şi în alte domenii .În 1914 a inventat tunul fără recul pentru aviaţie, care nu solicita structura avionului. Pentru  economisirea metalului a realizat  rezervoare, cisterne şi vagoane din beton armat.A realizat în Golful Persic un rezervor oceanic pentru stocarea ţiţeiului extras.A inventat materialul denumit bèton-bois , mai rezistent decât lemnul, utilizat pentru ornamentarea  clădirilor. În 1925,  arhitectul I.A. Berindei l-a folosit pentru  decorarea interioară a Palatului culturii din Iaşi. A imaginat şi a realizat instalaţii pentru desalinizarea apei de mare.

Efectul Coandă.

Orice e rău este spre bine, spun românii. Şi poate nu numai ei. În zborul neprevăzut din 16 decembrie 1910, Henri Coandă a fost captivat de imaginea flăcărilor care ieşeau prin cele două ajutaje reactive laterale şi care aveau tendinţa să se  lipească de  fuselajul  avionului. Poate de aceea nu a mai reuşit să controleze avionul dar observaţia de atunci l-a preocupat aproape 20 de ani. A găsit explicaţia şi nu numai atât. La data de 8 octombrie 1934 a brevetat „ Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. Ceva mai târziu profesorul Albert Mètral  i-a dat numele de „ efectul Coandă”. Esenţa fenomenului constă în  tendinţa unei pelicule foarte subţiri de fluid  de a se lipi de pereţii conecşi care o limitează. Dacă această pânză subţire de fluid este evacuată printr-o fantă îngustă, deasupra unei suprafeţe solide rotunjite, direcţia jetului se poate întoarce  cu 180⁰ faţă de sensul de curgere a fluidului. Cele mai multe aplicaţii ale efectului Coandă sunt în aviaţie, dar acesta este aplicat şi pentru realizarea de pulverizatoare sau sisteme de aerare a spaţiilor închise.

Aerodina lenticulară şi zborurile cosmice

Una dintre cele mai importante invenţii a lui Henri Coandă , aerodina lenticulară, cunoscută şi sub numele de „farfurie zburătoare”  a fost concepută în 1935. El spunea :” Eu văd realizarea unei maşini de zburat după o viziune cu totul nouă, menită să depăşească şi să răstoarne concepţiile existente. Consider avionul viitorului acela care să decoleze la verticală, să zboare sub orice unghi şi la orizontală, cu orice viteză sau să stea în aer într-un loc, la înălţimea dorită şi să aterizeze tot la verticală. În  construcţia acestui avion nu trebuie să existe nici o piesă în mişcare”. Remarcabilă viziune.De numele lui sunt legate şi unele realizări ale zborului omului în cosmos. Printre altele, lui îi aparţin unele dispozitive tehnice deosebit de complexe, denumite „epoleţii zburători” cu ajutorul cărora s-a asigurat frânarea modulului  lunar al lui „Apolo 11” şi „Apolo 12” în momentul aselenizării.

Recunoaştere.

S-a bucurat de recunoaşte .O listă impresionantă de diplome, medalii, ordine: Diploma şi marea medalie de aur „Vielles Tiges”; „Meritul pentru cercetări ştiinţifice” , decernat de UNESCO; Medalia militară a aeronauticii franceze; Ordinul „ Pour le mèrite „ în grad de Comandor;Doctor Honoris Causa al Institutul Politehnic  din Bucureşti , acordat în 1967; organizarea  de către Academia Română a simpozionului „Efectul Coandă şi aplicaţiile sale”.

Chemarea pământului

Pământul din Perişor , Dolj, unde s-a născut bunicul lui Henri Coandă,  cu rădăcini care duc spre Tudor  Vladimirescu, pământul din Craiova, pe care l-a binecuvântat tatăl său, l-a chemat mereu. A ascultat chemarea pământului şi a revenit,în 1970,  acolo unde s-a născut pentru a sădi , în 1971, un pom al creaţiei tehnice –  Institutul de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică INCREST . După ce l-a văzut viguros a plecat, la 25 noiembrie 1972,  să se întâlnească  cu tatăl său, cu bunicul său, poate cu Tudor Vladimirescu, poate cu alţi creatori  români .Este înmormântat la Bucureşti, în cavoul familiei din cimitirul Belu.