Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Luptătoare pe tărâmul ştiinţei,  a primit de două ori Premiul Nobel , realizând astfel o premieră . În plus,  a fost o mamă  răsplătită de viaţă: una dintre fiice i-a continuat drumul profesional , obţinând şi ea Premiul Nobel. A doua a vegheat-o în clipele de suferinţă, iar apoi a scris o carte despre mama ei, carte scrisă din suflet despre o savantă şi o mamă în care a văzut tot timpul studenta săracă , dornică să-şi atingă visele.

Marie Skłodowska Curie s-a născut la data de 7 noiembrie 1867   la Varşovia , în vremea în care Polonia nu mai exista ca ţară. Fusese împărţită între trei imperii. Marie Skłodowska Curie este un model  de perseverenţă, de încredere în valoarea proprie. Este un exemplu de cercetător care a învins prin perseverenţă şi muncă neostenită.

      Drumul spre împlinirea viselor.     

Tatăl său a fost profesor de fizică,iar mama sa directoarea unei şcoli cu pensiune. A adunat cu greu ban peste ban  pentru aş realiza visul : să fie studentă la vestita universitate  Sorbona din Paris. În 1891 s-a mutat la Paris. A locuit în suburbia La Vilette unde acum , întâmplător sau nu, Statul francez a  construit o Cetate a ştiinţei şi unde vin zilnic zeci de copii pentru a  descoperi drumurile ştiinţei. Marie  s-a înscris la Universitate şi a fost prima femeie care a obţinut licenţa în fizică la Sorbona, în 1893, absolvind cursurile cu  magna cum laude.După numai un an a obţinut şi licenţa în matematică. În această perioadă l-a cunoscut pe viitorul soţ, Pierre Curie, care conducea Laboratorul de la École de Phisique et Chimie. S-au căsătorit pe data de 26 iulie  1895,iar  drept călătorie de nuntă au făcut  o excursie cu biciclete prin satele Franţei. În 1897, abia refăcută după naşterea primei fiice, Irène,  şi-a ales ca teză de doctorat studiul radiaţiilor  abia descoperite de  Becquerel. A început să măsoare proprietăţile  uraniului şi a testat diferite materiale care conţin uraniu. În aprilie 1898 a întocmit raportul de  cercetare, apoi într-un articol, soţii Curie au anunţat descoperirea unui nou element. Ei au propus ca „ acest nou element să fie numit  poloniu, după numele ţării de origine a unuia dintre noi”. Nici că se poate o dovadă mai convingătoare a dragostei pentru pământul pe care a văzut lumina zilei. În cercetările lor au folosit Electroscopul cu ecran electrostatic, inventat de românul Dragomir Hurmuzescu, şi care poartă numele acestuia. Soţii Curie au descoperit şi un nou fenomen pe care l-au numit radioactivitate. În 1900 soţii Curie şi-au sintetizat rezultatele  într-un articol prezentat la Congresul Internaţional de Fizică în care au pus întrebarea: Care este sursa de energie emanată de razele lui Becquerel? Vine din interiorul  corpurilor radioactive sau din  afara lor? Intuitiv, Marie Curie a presupus că această energie provine dintr-o activitate  din interiorul atomilor. Pornind de aici, misterele atomului aveau să fie dezvăluite la cumpăna dintre secole. Pentru a descoperi aceste mistere, Marie a prelucrat, kilogram cu kilogram, câteva tone de reziduuri de oxid de uraniu primite din Germania. Şi după atâta amar de muncă a obţinut zece grame de radiu pur. Cât despre condiţiile de muncă  şi despre salarii parcă nici nu-ţi vine să vorbeşti acum: un hangar şi un post de profesoară la Şcoala normală de fete din Sévres. Desigur azi cunoaştem utilitatea radiului. Dar în 1900 nu se ştia nimic. Fizicianul Becquerel a suferit o arsură ciudată  pe când transporta  în buzunar o sticluţă cu o sare de radiu. Aflând despre eveniment , Pierre Curie îşi expune în mod voluntar un braţ la acţiunea radiului timp de câteva ore. Apoi Marie Curie studiază  acţiunea radiului asupra animalelor şi descoperă că prin această terapie, numită mai apoi  Curieterapie, pot fi tratate anumite forme de cancer. Iată ce spunea Marie Curie câţiva ani mai târziu : “ Nu trebuie să uităm că atunci când radiul a fost descoperit nimeni nu a ştiut că se va dovedi atât de folositor  în spitale.Munca era chiar ştiinţă pură.Iar asta dovedeşte  că munca ştiinţifică nu trebuie privită doar din punctul de vedere al  necesităţii directe.Trebuie făcută pentru ea însăşi, pentru frumuseţea ştiinţei,iar apoi există mereu şansa ca o descoperire ştiinţifică să devină , precum radiul, un beneficiu pentru umanitate”.

            Răsplata pentru muncă.

            În 10 decembrie 1903 soţii Curie au primit Premiul Nobel  pentru fizică pe care l-au împărţit cu Henri Becquerel. Din păcate , în 1906 Pierre Curie a murit într-un accident  de trăsură în Paris. Marie Curie a preluat postul de profesor la Sorbona deţinut de Pierre şi a devenit astfel prima femeie- profesor la această universitate. Istoria spune că înainte de primul curs, în ziua de 5 noiembrie 1906, cu două zile înainte de a  împlini 39 de ani, a făcut  , mai întâi, o vizită la mormântul lui Pierre. A urmat  o perioadă grea dar, în final, munca ei a fost recompensată, în 1911,  cu al  doilea Premiu Nobel, pentru chimie. Până atunci nici un alt laureat nu fusese distins de două ori cu această  înaltă recompensă ştiinţifică. Dar aceste recunoaşteri internaţionale n-au putut  învinge mentalitatea membrilor Academiei de Ştiinţe din Franţa: o femeie nu poate ocupa un fotoliu în Academie. În şedinţa din 23 ianuarie 1911 preşedintele Academiei de ştiinţe le spune uşierilor:„Lăsaţi să intre toată lumea , cu excepţia femeilor”. Marie Curie nu a intrat în Academie. Întâmplări de genul acesta s-au mai  întâmplat şi se mai întâmplă. Titu Maiorescu, craiovean de-al nostru,  contemporan cu Marie Curie a spus într-un discurs „ Fereşte-te a doua zi după succes!”. Evident, nu s-a gândit la Marie Curie. Dar  oamenii mari au suferit totdeauna asaltul furibund al acelora care vroiau să descopere, sub armura geniului, creaturi umane  imperfecte.

În timpul primului război mondial Marie Curie a  desfăşurat o bogată activitate pentru utilizarea razelor X în intervenţiile medicale şi chirurgicale. A creat  primul automobil echipat cu un aparat radiologic, care circula din spital în spital, pentru a veni în ajutorul răniţilor. Tot în acea perioadă a echipat două sute de săli cu aparate radiologice.

După terminarea războiului a înfiinţat la Paris Institutul Radiului.

În 1922 a fost aleasă în Academia Franceză de Medicină, fiind prima femeie care a ocupat această poziţie, iar în 1923 Parlamentul  francez i-a acordat o pensie pe viaţă.

Câţiva ani, din 1928 , a lucrat şi cu un român celebru în fizica teoretică, Alexandru Proca. Iată  ce spunea  Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac, şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi românii puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca”

O moştenire dusă mai departe. 

Soţii Curie au avut două fiice:  Irène şi Eve .Irène a moştenit pasiunea pentru cercetare, pentru ştiinţă. Împreună cu soţul ei Jean- Frèdèric Joliot  a obţinut Premiul Nobel pentru fizică pentru descoperirea radioactivităţii artificiale.Eve a fost alături de mama ei  până în ultima clipă , adică până în ziua de 4 iulie 1934, când Marie Curie a murit de leucemie asociată cu intoxicaţie radioactivă. Apoi Eve Curie  a scris o carte plină de dragoste :Madame Curie.