20 Feb
Constantin Buşilă- fondatorul Insitutului Român de Energie
Posted in File din Istoria stiintei si tehnicii on 20.02.11
Viaţa unor oameni începe în condiţii memorate de istorie, vitrege pentru unii.Oamenii aceştia, unii dinte ei , luptă cu vicisitudinile vieţii şi le înving. Unii dintre ei îşi dedică energia semenilor şi se aşteaptă ca semenii (sau viaţa) să spună, într-un fel sau altul, “te apreciem, omule”. Uneori se întâmplă chiar aşa, alteori invers, adică semenii, desigur alţi semeni, să le spună “ te condamnăm, omule”. Cele bune au fost uitate,iar condamnarea lor are rol simbolic: cineva trebuie pedepsit pentru ca semenii, alţi semeni desigur, să se înspăimânte sau să se bucure sau să aibă sentimentul că au câstigat lupa cu viaţa. Iată un exemplu de inginer a cărui viaţă a început dramatic şi s-a sfârşit dramatic deşi a creat instituţii care funcţionează şi azi.
. Fiul unui erou căzut pentru independenţa neamului.
Constantin Buşilă s-a născut în data de 4.05.1877 în oraşul Târgu Ocna, pe valea Trotuşului . Tatăl său, Dimitrie Buşilă a fost căpitan în Armata Română şi s-a jertfit pentru cucerirea independenţei căzând eroic pe câmpul de luptă în 31 august 1877. Nu a apucat să-l vadă pe Constantin care a dus de unul singur greutăţile vieţii. Urmează cursurile Liceului “Principatele Unite “ din Iaşi .Avea 18 ani când s-a înscris la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Student dotat şi foarte sârguincios, a absolvit studiile de inginerie în 1900 ca şef de promoţie, după care a plecat în Belgia, la Liège pentru perfecţionare în domeniul electrotehnic la Institutul de specialitate Montefiore, timp de un an de zile. Aici îşi susţine şi teza de doctorat.
Angajat de Anghel Saligny.
Se reîntoarce în ţară în 1901 şi este angajat de Anghel Saligny pentru a participa la proiectarea şi construcţia portului Constanţa. Constantin Buşilă s-a ocupat de proiectarea centralei electrice. Generatorul electric era antrenat de un motor Diesel cu puterea de 1600 CP.Vă reamintesc că în 1902 a fost dat în folosinţă la Craiova primul grup electric din România antrenat de un motor Diesel cu puterea de 120 CP. Construcţia centralei de la Constanţa s-a terminat în 1904 , iar Constantin Buşilă a fost numit director , funcţie pe care a ocupat-o până în 1909.
În 1909 s-a transferat la Societatea de Tramvaie din Bucureşti unde a ocupat funcţia de subdirector. Vă reamintesc că prima linie de tramvai electric din Bucureşti a fost dată în funcţiune la data de 9 decembrie 1894 între Uzina electrică Grozăveşti, Cheiul Dâmboviţei, Podul Regina Maria, Bd. Elisabeta, Bd. Carol, Universitate, Pache Protopopescu, Obor.
In timpului primului război mondial, a lucrat la Direcţia muniţiilor, deoarece absolvenţii Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele primeau , pe durata studiilor, şi cunoştinţe militare specifice armei geniu. Activitatea profesională a lui Constantin Buşilă a fost legată de Anghel Saligny. Astfel, când acesta devine Ministru al lucrărilor publice, între 1918 şi 1919, îl numeşte secretar general pe Constantin Buşilă pe care îl cunoştea acum bine după ce lucraseră împreună la construirea portului Constanţa. În 1919 participă, ca membru fondator, la înfiinţarea uneia dintre cele mai mari societăţi petroliere din România , Creditul Minier, cu sediul în Bucureşti, Bd. I.C. Brătianu , nr. 75.Scopul acestei societăţi era de a apăra interesele româneşti în exploatarea zăcămintelor de petrol şi a altor bogăţii naturale aflate atunci sub controlul unor companii internaţionale străine. În plus, Creditul Minier a fost model pentru constituirea şi a altor societăţi inginereşti cu capital românesc, cum a fost Petrolul Românesc, Nafta Română şi altele.
Contribuţiile la dezvoltarea Sistemului Energetic Naţional.
Specializarea făcută în Belgia, experienţa acumulată pe perioada construirii centralei electrice din portul Constanţa au definit restul drumului profesional în domeniul electric. S-a ocupat de electrificarea căilor ferate, utilizarea energiei electrice în industria petrolieră şi în agricultură, s-a ocupat de electrificarea unor localităţi.
Se aminteşte contribuţia la electrificarea căii ferate Arad-Pâncota. Pe acestă linie circulau încă din 1906 automotoare dotate cu câte un motor de 60 CP cu benzină care antrena un generator electric pentru alimentarea celor două motoare de electrice de tracţiune.În 1912 s-a început electrificarea acestei linii care a fost inaugurată la data de 10 aprilie 1913. Alimentarea se făcea în curent continuu la tensiunea de 1500 V prin pantograf, soluţie considerată avansată la acea vreme. Energia electrică era furnizată de centrala electrică de la Arad şi transportată pe o linie de 15 kV.
Se aminteşte aici contribuţia la dezvoltarea reţelelor electrice pe Valea Prahovei. Astfel, în 1920 a preluat societatea germană „ Electrica” şi a dezvoltat-o construind şi modernizând centralele electrice de la Câmplina, Floreşti, Ploieşti, Slănic Prahova, centrale destinate rafinăriilor şi sondelor.
A contribuit la crearea Sistemului Energetic Naţional prin înfiinţarea, în 1926, a Institutului Român de Energie – IRE , cu atribuţii în domeniul cercetării, care funcţionează şi azi sub numele Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajărilor şi Folosirii Surselor de Energie şi acelaşi acronim- IRE.
În cadrul acestui institut a fondat Buletinul Institutului Român de Energie, revistă care a apărut până în 1944. Activitatea acesteia a fost continuată , începând din 1953 de revista Energetica, care apare şi azi. În Buletinul IRE au fost publicate multe articole care au contribuit la dezvoltarea electrotehnicii din ţara noastră, la organizarea cercetărilor în domeniul electrotehnic. Multe articole au fost semnate de Constantin Buşilă. Tot aici a publicat şi Nicolae Vasilescu-Karpen, craioveanul inventator al celebrelor pile K.
Activitatea asociativă
Constantin Buşilă a activat în mai multe asociaţii profesionale. A participat la şedinţa de constituire a Asociaţiei Generale a Inginerilor- AGIR, ţinută la Iaşi în data de 12 august 1918 , fiind membru al Consiliului de administraţie.
Constantin Buşilă „ a promovat România ca membru fondator al Comisiei Mondiale a Energiei” , înfiinţată în 1926 şi în Comisia Internaţională a Marilor Reţele Electrice , cunoscută sub acronimul CIGRE. Tot din 1926 a făcut parte din Comisia Electrotehnică Internaţională – CEI – şi din Comitetul Electrotehnic Român – CER – ca Preşedinte.A fost Preşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România , Preşedinte al Consiliului Superior al Apelor şi Energiei , Preşedinte al Consiliului Tehnic Superior .
S-a implicat foarte mult în activitatea Societăţii Politehnica, înfiinţată în decembrie 1881 cu ocazia inaugurării liniei de cale ferată Buzău-Mărăşeşti, prima linie proiectată şi construită de inginerii români.În 1935 a fost ales Preşedinte al Societăţii Politehnica. În această calitate s-a implicat în adoptarea mai multor legi legate de apărarea titlului de inginer, în organizarea învăţământului tehnic superior, „s-a implicat în crearea unei biblioteci tehnice pentru personalul tehnic mediu şi inferior, în studierea programelor de redresare a economiei naţionale”.
Activitatea didactică.
Şi-a început activitatea didactică în 1910, îndată ce a revenit în Bucureşti de la Constanţa. A predat la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele disciplina de „ Lucrări grafice” , apoi, din 1916 „Tehnologie mecanică” , „ Organe de maşini”, „ Aparate de ridicat”. În 1920, prin contribuţia craioveanului Nicolae Vasilescu-Karpen, s-a înfiinţat Şcoala Politehnică. Constantin Buşilă si-a continuat activitatea şi aici fiind prorector apoi, până în 1940 , Decanul Facultăţii de Electromecanică.În 1939 a fost numit preşedintele Consiliului de perfecţionare al Politehnicii din Iaşi pe anul şcolar 1939/1940. În 1937 a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe contribuind şi în această calitate la dezvoltarea industriei româneşti, la formarea şi promovarea specialiştilor din domeniul ingineriei.
Ministru al lucrărilor publice şi golgota specialistului.
La insistenţele lui Ion Antonescu, care vedea în Constantin Buşilă un specialist cu recunoaştere internaţională, a acceptat în 1941 postul de Ministru al lucrărilor publice şi comunicaţiilor, pe care l-a ocupat până la data de 5 august 1943. Deşi la acceptarea postului a precizat ca nu va face politică ci doar activitate profesională, deşi şi-a înaintat de trei ori demisia după trecerea Prutului de către Armata Română, totuşi, în toamna anului 1944 a fost arestat ,iar în 6 mai 1946 a fost judecat , alături de alţi demnitari politici şi condamnat la închisoare. A rezistat numai până în 1949 cînd, la data de 6 aprilie a murit în închisoarea de la Aiud. Până la condamnare Constantin Buşilă scria „”Nu am facut decât bine în viaţă, îndeplinindu-mi datoria către ţară! Nu văd de ce să mă tem!”. După judecată, Preşedintele completului a declarat „Doamnă, am avut trista misiune de a prezida un proces deja judecat”.
Aceasta a fost golgota inginerului Constantin Buşilă, fiul căpitanului Dimitrie Buşilă, căzut în Războiul pentru Independenţa României în 1877
2 comments on this topic
1. November - 3:29 pm
[…] să recunoaştem că au fost persecutaţi de comunişti. Marele Constantin Buşilă (1877-1949), fondatorul Institutului Român de Energie, a fost arestat în 1947 şi nimeni nu a mai aflat de el până în 1949, când a […]