Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Unii oameni se afirmă  în viaţă într-o singură direcţie, de regulă legată de profesia lor. Alţii, se investesc în activităţi ştiinţifice dar şi în activităţi utile imediat  comunităţii. Unii oameni se bucură de recunoaştere  din partea semenilor doar o vreme. Alţii multă vreme după trecerea în nefiinţă. Iată povestea unui  om complex: deschizător de drumuri – ca matematician, inginer-creator de şcoală politehnică ,  susţinător al tinerilor talentaţi, susţinător al sportului – ca om de cultură. În plus- recunoscut şi omagiat de posteritate.

Traian Lalescu s-a născut la data de 12 iulie 1882 – în Bucureşti  ,  personalitate proeminentă a şcolii matematice româneşti, cu  contribuţii în multiple domenii ale matematicii pure şi aplicate. Tatăl său, tot Traian, originar din comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin, a fost funcţionar de  bancă, dar cu preucupări elevate din moemnt ce a scris „Agenda băncilor populare şi metodul de coeficient Lalescu”. Mama era ardeleancă. Studiile primare le-a făcut în Bucureşti, primele două clase gimnaziale în Craiova, următoarele două clase la Roman, studiind apoi, din clasa a V-a, la Liceul Internat din Iaşi. Pe tot parcursul studiilor sale, Traian Lalescu a fost premiantul I al clasei şi preminantul de onoare al şcolii, devenind încă din clasa a VI-a corespondent al Gazetei Matematice. După terminarea liceului, în toamna anului 1900, Traian  Lalescu a dat examen de admitere la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, reuşind primul, dar după trei ani se retrage şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, secţia de Matematici. Printre profesorii săi se numărau Gheorghe Ţiţeica, Anton Davidoglu, Spiru Haret, Nicolae Coculescu si Ermil Pangrati. Obţine titlul de licenţiat în matematică în  1905 după care pleacă la Paris.  La 28 februarie 1908 şi-a susţinut, la Sorbona , teza de doctorat cu titlul Sur l’equation de Volterra care  va fi considerată prima contribuţie de seamă în domeniul ecuaţiilor integrale şi prin aceasta unul dintre  fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale.  Ilustrul matematician Volterra a fost atât de impresionat de lucrarea lui Traian Lalescu, încât a introdus rezultatele acesteia în propria sa lucrare  intitulată “Lecţii asupra ecuaţiilor integrale şi integro-diferenţiale”. Reîntors în ţară, funcţionează în învăţământul mediu la Giurgiu şi Bucureşti la Seminarul Central şi la Gimnaziul „ Gheorghe Şincai”.A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale, Editura Hermann Fils-Paris.  În 1921 a editat la Timişoara “Revista Matematică”. Între 1920 si 1927 a  scris „ Tratat de geometrie analitică”, în patru volume. Traian Lalescu este autorul unei  monografii intitulată „Geometria triunghiului” şi al unor   studii originale privind  funcţiile spline . A elaborat  studii în domeniile ecuaţiilor funcţionale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.

Lalescu şi ingineria electrică.

Spirit practic, Traian Lalescu a fost atras de inginerie. A funcţionat , o vreme, după 1912, ca asistent la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele dar a urmat, în 1915, şi un curs de electricitate, predat de Nicolae Vasilescu-Karpen, pe care l-a continuat , între 1918 şi 1919 la Şcoala Superioară de Electricitate din Paris. În perioada şederii la Paris, a obţinut şi diploma de inginer la Şcoala Superioară de Electricitate . În 1920 el convinge Ministerul Lucrărilor Publice  să înfiinţeze o Şcoală Politehnică şi la Timişoara .  Data de 15 noiembrie 1920 este data înfiinţării Şcolii Politehnice la Timişoara care , iniţial, a avut  două secţii de specialitate: Electromecanica, respectiv Mine şi metalurgie, funcţionând cu 15 cadre didactice şi 117 studenţi. Traian Lalescu a fost   primul Rector  al acesteia (1920-1921), predând ca titular la catedra de Analiză Matematică şi suplinind şi catedra de Electricitate.

Lalescu – om de cultură

Viziunea lui Traian Lalescu depăşea graniţele matematicii . El a generat un stil de viaţă, a creat modele pentru cei tineri. Desena frumos, cânta la violoncel, traducea din italiană. A fost  bun prieten cu Tonitza, Medrea sau Zamfiropol-Dall. Câţiva ani  a găzduit un tânăr bănăţean , student la Belle Arte, în talentul căruia a crezut şi căruia i-a dat o odaie cu faţa la răsărit, ca să aibă lumină  când picta: Acesta a fost  marele pictor de mai târziu – Corneliu Baba. Avea un adevărat cult pentru teatru fiind bun prieten cu Victor Eftimiu, soţii Bulandra, Mişu Fotino.În februarie 1916, din iniţiativa  unui grup de studenţi şi profesori din capitală, a luat fiinţă Clubul Universitar Bucureşti,  ulterior Sportul stunedeţesc, iar Traian Lalescu  a fost  primul preşedinte. În acea perioadă era membru în Comitetul Central al forului  conducător al sportului românesc. El a iniţiat şi înfiinţarea unei grupări sportive a Şcolii Politehnice din Timişoara.

În anii 1918 – 1919 , ca trimis al  Guvernului României la Paris, a  susţinut   unirea tuturor românilor.A scris numeroase lucrări privind istoria matematicii în România. Printre acestea „Viaţa şi activitatea lui Gheorghe Lazăr” , „Mecanica socială a d-lui Spiru Haret” şi “ Trigonometria  drept lineară“, concepută  de Gheorghe Lazăr cu aproape un secol în urmă. Iată ce  scria Traian Lalescu în prefaţa la „Viaţa şi activitatea lui Gheorghe Lazăr” , publicată în Gazeta matematică  , anul XXII, 1916-1917:”În sfârşit, din punctul de vedere al ortografiei şi al limbii româneşti, precum şi din acela al terminologiei matematice cartea prezintă , de asemenea, un interes deosebit.Pe vremea lui Lazăr limba românească nu suferise încă supliciile gramaticale ale generaţiei de latinişti şi nici nu-şi înstrăinase firea sintaxei sale prin contactul cu învăţătura străină. E o limbă neaoşă , cu adaptări naive, dar totdeauna interesante şi şi scrisă cu cu o ortografie limpede, care pare, azi,o adevărată ironie faţă de pestriţa activitate ulterioară a cărturarilor noştri”

În 1919, fiind la Paris,  publică  “Le  problème ethnographique du Banat  “, din care răzbate spiritul patriotic şi dragostea lui pentru  Banatul din care  provenea prin rădăcinile tatălui său: „Scopul acestei lucrări este tocmai  de a contribui la împiedicarea propagării argumentelor înşelătoare, care sunt cu atât mai uşor acceptate de opinia publică, cu cât deformează mai mult adevărul”.

A fost deputat de Caransebeş şi raportor general al bugetului statului,  pentru anul 1925, în guvernarea Brătianu.

Omagierea memorie sale.

În 1927    s-a înbolnăvit de  pneumonie pe care a încercat să o trateze, fără succes,  la Nisa pe coasta însorită a Mediteranei. Moare de pneumonie  la 15 iunie 1929 în Bucureşti, la numai 47 de ani în plină putere ştiinţifică. Pentru a omagia personalitatea sa,  numeroase licee din ţară poartă numele “ Traian Lalescu”, iar  câte o  stradă din Tmişoara, Craiova,Reşiţa, Oradea  se numeşte Traian Lalescu.

Începând cu anul 1985 a fost organizat anual un concurs interjudeţean de matematică, pentru elevii de gimnaziu şi liceu din judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. În mediul universitar se organizează  concursuri  de Mecanică teoretică, de Bazele electrotehnicii care poartă numele de  “Traian Lalescu”.

Cel de   al patrulea copil, care a avut acelaşi  prenume, Traian , devenit ulterior poet simbolist  a scris , printre altele „ Mă gândesc la tata „.

Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei Române. În 2007 , cu ocazia  sărbătoririi a 125 de ani de la naşterea lui Traian Lalescu, Imprimeria română a emis o medalie omagială, iar  la editura “Curtea veche” a apărut volumul “Traian Lalescu – un nume peste ani”, îngrijit de Smaranda Ecaterina Lalescu. La intrarea în Politehnica din Timişoara este plasat bustul lui Traian , făcut de prietenul său , sculptorul  Corneliu Medrea , în 1930.