În Memoria Marilor Personalități
Am aflat, din întâmplare, despre un Muzeu inedit, aflat la câțiva kilometri de Tg.Cărbunești, în satul Măceșu: Muzeul Crucilor. Am plecat din Craiova spre Târgu Jiu. După aproape o oră am ajuns în localitatea Peșteana Jiu, a cărei istorie este legată de mineritul din Oltenia. Era o zi de târg. Am revăzut o scenă de mult uitată în memoria copilăriei mele. O gospodină cumpărase o găină pe care o ducea într-o mână, iar în cealălată mână ducea o plasă cu legume și alte cumpărături.
Indicatorul spre Țicleni este vizbil de la distanță așa că am virat spre dreapta. O manevră dificilă pentru că înaintea mea mergea o căruță.
Încet-încet circulația s-a rarefiat și am putut să mă bucur de priveliștea pădurilor care acoperă dealurile din dreapta și din stânga drumului. Câteva sonde se arată timid, suficient ca să-mi aduc aminte de lecțiile de geografie din liceu. Atunci, Țicleni, era un sat. A fost ridicat la grad de oraș de mai bine de 50 de ani, dar urmele satului sunt încă evidente. După mai puțin de 10 km , un indicator mă îndeamnă să virez la dreapta, spre Muzeul Crucilor. Drumul de macadam, în rampă, cu gropi și curbe strânse, îmi taie elanul cu care pornisem la drum. Dar ce mai contau cei câțiva kilometri până la destinație. După ultima curbă apare în fața noastră biserica din satul Măceșu. Ajuns în fața ei drumul cotește puternic spre dreapta și vedem, pe neașteptate, o placă din lemn pe care scrie „Muzeul Crucilor”.
Deși era sâmbătă, nu mă așteptam să fie deschis. Inscripția fixată deasupra porții îmi dă speranțe. Persoana de contact, Roxana Calotescu, și un număr de telefon. Am sunat. Doamna Roxana Calotescu mi-a răspuns repede dar n-a fost să fie. Atât domnia sa cât și inițiatorul Muzeului , Pompiliu Ciolacu, nu erau în localitate.
Poarta era descuiată așa că am intrat în incinta îngrijită, plină de culoare, primitoare.
Mi-au atras atenția, încă din uliță, crucile mici, de cca. 50 cm, numite punți, fixate cu cuie, montate pentru aducere aminte : un nume și un text explicativ.
Aproape de intrare, o cruce albastră, fixată pe un copac, mi-a atras privirea. Textul, scris cu alb, se poate citi destul de ușor:
Se pomenește Tauru Gheorghe, profesor universitar…Am fost tot timpul mândru că m-am născut ROMÂN.
A fost profesor la Craiova și, evident, l-am cunoscut. S-a născut la 13 septembrie 1935 în satul Brătuia, situat pe dealul opus.
După ce am citit textul scris pe crucea vopsită în albastru, am înțeles că spațiul aceasta, de la Macesu, este mai mult decât un Muzeu.
Sentimentul s-a amplificat după ce am descoperit, ușor, pe peretele exterior al Muzeului, puntea care ne aduce aminte de Ecaterina Teodoroiu-eroină, apoi de Ștefan cel Mare- Mare Domnitor, de Constantin Brâncuși- sculptor, de Maria Tănase- solit vocal, de Corneliu Baba- pictor, de Tudor Arghezi- scriitor și poet. Apoi alte și alte … punți. Multe, foarte multe pentru pomenirea oamenilor de cultură, a artiștilor.
Și parcă toate se regăsesc într-o punte, de altă fromă, care ne îndeamnă:
În memoria personalităților neamului românesc, rogu-te călătorule, opreștete.Pomenește-i. Roagă-te pentru iertarea greșelilor pe care le-au făcut, cu voie sau fără voie, pe acest Pământ.
Spațiul primitor de la Măceșu-Gorj este mai mult decât un Muzeu.
Este o Punte IN MEMORIAM.
O Punte în amintirea celor de dinaintea noastră.