Strada Vasile Cârlova
Ne mândrim cu tinerii care devin cunoscuți, care devin celebrii la o vârstă fragedă. De multe ori, părerile sunt împărțite. Bietul de el, nu se bucură de copilărie! Nu e meritul lui ci al părinților, sau al profesorilor! etc. Părinții cred că este numai meritul lor. Profesorii consideră că meritul esențial este al lor pentru că l-au descoperit.
Unii dintre acești copii, dintre acești tineri rămân în istorie.
Vasile Cârlova este un exemplu de tânăr talentat care a intrat în istoria literaturii române deși a scris numai cinci poezii și a murit la vârsta de 22 de ani. Vasile Cârlova se numără printre precursorii poeziei moderne românești, devansându-l pe Mihai Eminescu cu 30-40 de ani. A fost remarcat de Ion Heliade Rădulescu care spunea ” geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă sub pana lui ”. De asemenea, George Călinescu l-a inclus în a sa Istorie a literaturii române. .
Vasile Cârlova s-a născut la data de 4 februarie 1809 la Buzău. Tatăl său, Ioniță Cârlova, se trăgea dintr-o familie de boieri care l-au slujit pe Mihai Viteazu în misiuni diplomatice. Mama sa, Sevastiţa Cârlova, provenea din familia Lăcustenilor, originari din localitatea doljeană Locusteni, situată în apropiere de Tâmburești și Mârșani. Avea numai doi ani când a rămas orfan de tată. În 1816, când avea de șapte ani, moare și mama sa și se mută, împreună cu cele două surori, la Târgoviște, apoi la București unde locuia Elena Hiotu, sora mamei sale. Oameni înstăriți, cu moșii în Oltenia și la Târgoviște, Nicolae și Elena Hiotu se ocupă de educația copilului Vasile Cârlova, înzestrat de natură cu istețime și sensibilitate. Învață greaca și franceza, intrând în contact cu literatura franceză în perioada în care tema preromantismului era la modă. Primele poezii le-a scris în limba greacă, considerată la vremea aceea de către boierii din Țara Românească și din Moldova ca fiind limba în care se poate studia filozofia, matematica, literatura. Vă reamintesc că abia în 1818 Gheorghe Lazăr a înființat Școala de inginerie hotarnică cu predare în limba română.
În 1830, la aproape de zece ani la Revoluția din 1821 în care pandurii lui Tudor Vladimirescu au demonstrat importanța unei oștiri organizate și instruite, s-a înființat Miliția Națională din care va rezulta, mai târziu Armata Română. Tânărul Vasile Cârlova, însuflețit de idealuri patriotice, se înscrie ca voluntar în 6 iulie 1830. A fost al treizecișitreilea voluntar. Era ofițer de cavalerie cu grad de sublocotenent.
În 1831 țările din Balcani și centrul Europei erau bântuite de holeră. În Țara Românească holera este adusă de trupele turcești. În acel an, Vasile Cârlova era încartiruit în garnizoana de la Craiova. Boala a debutat printr-o criză de dizenterie. Deși a fost supravegheat de medicii vremii din Craiova și de vărul său Grigore Lăcusteanu, s-a stins din viață la data de 13 septembrie 1831. Avea 22 de ani. A fost înmormântat în cimitirul aflat, la vrema aceea, lângă Biserica Madona Dudu. Unele documente menționează că în 1911 cimitirul a fost desființat, iar osemintele lui Vasile Cârlova au fost mutate în Cimitirul Sineasca. Cert este că, în prezent, în curtea Bisericii Madona Dudu se află o Troiță pe care este menționat că aici a fost înmormântat poetul Vasile Cârlova.
Cele cinci poezii scrise de Vasile Cârlova: Păstorul întristat, Înserarea, Ruinurile Tîrgoviștei, scrise în 1825 , Rugăciunea, Marșul oștirii române, scrise în 1830. Ultima poezie, cunoscută și sub titlul ” Odă oștirii române cu ocazia înălțării steagului național” a fost interzisă de cenzura vremii și de aceea a circulat scrisă pe foi volante.
Strada Vasile Cârlova începe din strada Caracal și încearcă să străbată triunghiul format de străzile Matei Milo, Gheorghe Chițu și Caracal. Ca și poetul, strada nu reușește să ajungă prea departe și se înfundă în grădinile caselor situate pe străzile vecine.
Vă îndemn, stimați ascultători să faceți o plimbare pe strada Vasile Cârlova, apoi să admirați clădirea Bisericii Madona Dudu. Poposiți o clipă și în fața Troiței ridicată în memoria celui care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române.