Strada Tudor Vladimirescu
O stradă liniștită, cu oameni harnici , cum o carcateriza unul dintre locuitorii acesteia, care, în ziua în care m-am plimbat prin zonă, mătura trotuarul din fața casei. Tot aici am întâlnit și o locuitoare care își vopsea gardul. Amândoi au acceptat dialogul cu mine. Subiectul: Tudor Vladimirescu. Domnul nostru, l-a numit femeia care vopsea gardul din fața casei sale. O casă joasă, dar bine îngrijită. Nu știa când o fost construită deși și-a petrecut aici cea mai mare parte din viață, aproape cincizeci de ani. Am întâlnit și o foarte veche cunoștință care mi-a povestit multe despre locuitorii străzii. Mi-am aminitit de sintagma ” ce nu se vede, se ghicește”.
Strada Tudor Vladimirescu începe din strada Jiețului, cunoscută prin clădirea care a adăpostit multă vreme Comisariatul militar Dolj. Pe stânga,la intersecția cu strada Crișului se află Liceul cu Program Sportiv ” Petrache Trișcu”. Intersectează strada Ulmului, numită într-o vreme Roșiori, apoi strada Miron Costin și strada Anul 1848. Pe partea dreaptă se desprind doar două străzi, Ioana Radu și Vasile Lupu, care fac legatura cu strada Gheorghe Magheru. Arhitectura caselor pare să spună istoria străzii. Case boierești construite prin 1880, altele prin 1920. Case muncitorești, construite prin anii 1950. Case construite în ultimii 20 de ani, unele cu acces direct la stradă, altele mascate de vechile construcții.Case construite în urmă cu 80 de ani și adaptate modei de azi: o mică prăvălie de cartier.
Tudor Vladimirescu are o statuie în fața Facultății de agricultură și un bust în curtea interioară a acesteia.Statuia a fost realizată de Elena Cosăceanu –Lavrillier în 1960. Mai trebuie spus că Institutul agronomic din Craiova a purtat numele lui Tudor Vladimirescu din 1948 până în 1966 când s-a înființat Universitatea din Craiova. Amplasarea statuii în această zonă este legată de faptul că Tudor Vladimirescu a trăit mulți ani în Casa Glogoveanu unde funcționează acum Tribunalul Craiova. Mai mult, în Grădina publică din această zonă au defilat trupele de panduri conduse de Tudor Vladimirescu.Un alt bust al lui Tudor Vladimirescu este amplasat la intrarea în Grădinița nr. 21, situată pe Bulevardul Carol I.O vreme a purtat numele ”Grădinița Tudor Vladimirescu”. Alt bust este amplasat pe unul dintre holurile clădirii centrale a Universității din Craiova. Una dintre încăperile Casei universitarilor din Craiova poartă numele lui Tudor Vladimirescu. Așadar ,o personalitate respectată în Craiova.
După ce am citit mai multe documente m-am hotărât să folosesc pentru prezentarea lui Tudor Vladimirescu textul scris acum aproape o sută de ani în Enciclopedia Română publicată de Editura Minerva în 1929 la Cluj.
”Capul revoluției din 1821 îndreptată împotriva Fanarioților. S-a născut în satul Vladimiri, județul Gorj, în anul 1780 într-o familie de țărani moșneni.Crescut în casa boierului Glogoveanu, ajunse sluger și apoi vătaf de plai la Cloșani, județul Mehediniți.În timpul războiului ruso-turc ,1806-1812, a fost numit ”comandant” și în această calitate a organizat, cu banii generalului rus Isaiov, o oaste de 6000 de panduri cu care a luptat cu mult succes împotriva turcilor.Pentru aceste merite a fost ridicat la gradul de locotenet în armata rusă și distins de țarul Alexandru I cu ordinul ” Sf.Vladimir”. După încheierea păcii de la București, în 1812, de teama răzbunării turcilor, a fugit în Ardeal și de acolo la Viena unde se puse la curent cu ideile și împrejurările politice ale vremii.Reîntors în țară, și-a reluat vechea slubă de vătaf de plai, dar nu peste mult timp renunță la ea rămânând să se ocupe de moșia ce și-o agonisise și micile lui afaceri. Își făcu , în schimb, o datorie din apărarea țăranilor împotriva abuzurilor administrației și boierilor, mergând adesea până la Divan, în București pentru a le susține cauzele. Era o fire închisă și foarte mândră, aspru și neînduplecat în hotărârile lui.Simțea un îndemn lăuntric pentru acțiuni care cer chiar jertfa vieții. Tudor Vladimirescu a afirmat :” din ceasul în care m-am născut m-am îmbrăcat cu cămașa morții”. O dată cu mișcarea eteriștilor din 1821, începu și el mișcarea de răzrvrătire împotriva asupritorilor poporului, în care își pierdu viața în 27 mai 1821 , tăiat de iatagane și aruncat într-o fântână părăsită de lângă Târgoviște”. ” Revoluția lui Tudor Vladimirescu împotriva boierilor fanarioți din Țara Românească a izbucnit în legătură cu mișcarea eteriștilor.La început mișcarea avea un caracter țărănesc. Pandurii și oastea de țărani lui Tudor repetă în Oltenia în Oltenia scenele revoluției lui Horia împotriva boierilor despre care se presupunea că și-au cîștigat averile pe cale necinstită. După ce supuse Oltenia, Tudor trecu Oltul și luă drumul spre București. Cea mai mare parte a boierilor din capitală fugise spre Brașov.”Domnul Tudor” , așa îl numea poporul, intra în București pe la mijlocul lunii martie 1821, recunoștea guvernul caimacamilor, pe care îl completa cu oamenii săi, păstrând pentru sine puterea executivă. Caracterul revoluției se transformă , în urma succesului și a sfatului boierilor prieteni lui Tudor, din social în politic, dar în loc să meargă mână în mână cu acțiunea eteriștilor lui Ipsilanti pentru scopurile lor îndepărtate din Grecia și împotriva turcilor, Tudor găsi o țintă mult mai apropiată: alungarea Fanarioților care erau considerați principalii vinovați pentru starea de plâns a poporului.Zece zile după intrarea lui Tudor veni și Ipsilianti în București, dar Tudor nu se lăsă convins pentru o acțiune comună. Turcii, care nu puteau distinge cele două mișcări opuse, trimiseră armată împotriva amândurora.Tudor se îndreptă spre Pitești, iar Ipsilanti luă drumul Târgoviștei. Căpitanul Iordachi din tabăra eteriștilor în convinse de necesitatea luptei comune împotriva turcilor, dar Tudor tot credea că se va putea înțelege cu ei. Iordachi se folosi atunci de nemulțumirea supușilor lui Tudor și îl prinse cu o trupă de arnăuți în 21 mai. Peste câteva zile, în 27 mai, Tudor era tăiat cu iatagane lîngă Târgoviște și aruncat într-o fântână părăsită.Mișcarea și-a avut totuși efectul: Turcii se convinseră că liniștea țării reclamă domni pământeni. Cu această dată Fanarioții și-au pierdut definitiv drepturile de stăpânire asupra Tărilor Române.”
Strada Tudor Vladimirescu, o stradă liniștită cu oameni harnici, ne amintește de gorjeanul Tudor născut în comuna Vladimiri care prin curajul și jertfa sa a deschis drumul spre libertatea neamului românesc.