Strada Aurel Vlaicu
Zborul cu prin aer i-a preocupat pe oameni din cele mai vechi timpuri. Mitologia ni-l prezintă pe Icar, eroul care și-a construit aripi, asemănătoare cu ale păsărilor, din pene și ceară. Și Biblia descrie un aparat de zbor care ne duce cu gândul la navele cosmice.Prin anul 200 î.Hr. au fost realizate în China niște zmee care puteau ridica un om în aer. Unul dintre temerari a fost chiar prințul Yuan Huangtou. Celebrul Leonardo da Vinci a schițat un aparat de zbor cu aripi și chiar unul asemănător, ca principiu, cu elicopterele de azi.
În acest domeniu, al zborului cu un aparat mai greu decât aerul, românii și-au adus numeroase contribuții. Unul dintre acești români a fost Aurel Vlaicu.
Aurel Vlaicu s-a născut la data de 6 noiembrie 1882 în localitatea Binținți,situată între Orăștie și Sebeș, în familia cu opt copii a Primarului Dumitru Vlaicu. Aurel era cel mai mare dar și cel mai îndemânatic.Își construise în șura casei un adevărat atelier mecanic. Privea la zborul zmeelor de hârtie manevrate de copii din sat și le explica fraților și prietenilor cum va arăta mașina de zburat pe care o va construi el.
După absolvirea școlii primare din satul natal este înscris la Liceul reformat din Orăștie, unde s-a remarcat pentru aptitudinile sale tehnice. Repara ceasurile profesorilor dar a conceput și o mașină de treierat. Și-a continuat studiile liceale la Sibiu, unde a fost coleg cu Octavian Goga. Aici a inventat o turbină preluată de fabrica Rieger pentru a fi produsă în serie.În 1902, după terminarea liceului, s-a înscris la Școala Politehnică din Budapesta, iar după un an, în 1903, s-a transferat la Școala Politehnică din München deoarece aici disciplinele mecanice erau tratate mai bine. Ca student a construit modelul primei mașini de zburat care a rămas în laboratorul școlii. A obținut diploma de inginer în 1907 apoi a fost concentrat la o unitate de submarine din Marea Adriatică , care aparținea de marina austro-ungară. În 1908 s-a angajat ca inginer la fabrica de motoare Opel din Rüsselheim cu intenția de a construi un motor pentru mașina de zburat pe care o visa din copilările. Conducerea fabricii i-a pus mai multe condiții pe care Aurel Vlaicu nu le-a putut accepta așa că în 1909 s-a reîntors acasă. Ajutat financiar de tatăl său, Dumitru Vlaicu, de frați dar și de alți prieteni reușește să contruiască un planor pe care l-a încercat pe pășunea satului Binținți. L-a botezat ” Gândacul”. Mai mult. Într-una dintre probe a urcat-o în planor și pe sora lui Valeria. O premieră mondială: prima femeie care a zburat cu un planor. Demonstrațiile de zbor cu planorul au continuat la Sibiu și Brașov. Încurajat de aceste rezultate și sprijinit de mai multe oficialități, printre care și Spiru Haret, a venit, în 1910, la București unde a construit avionul Vlaicu I. La alegerea motorului s-a sfătuit și cu Traian Vuia. A obținut și Brevetul de invenție pentru ” Mașină de zburat cu un corp în formă de săgeată”. În data de 17 iunie 1910 Aurel Vlaicu face o probă de zbor pe terenul de la Cotroceni. Iată ce spunea inventatorul după cca. un an de la acest zbor : ” Bucuria cea mare, însă, am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. Zburasem şi asta era principalul”. A zburat atunci numai 50 de metri. Această zi, 17 iunie, a fost importantă pentru Aurel Vlaicu. Această zi , 17 iunie, este importantă pentru aviația din România.
Aurel Vlaicu a zburat, cu aparatul său, între Slatina și Piatra Olt pentru a duce un ordin de luptă în cadrul manevrelor militare organizate de Armata română.Acesta a fost primul avion folosit de armata română.
În 1911 a construit mașina de zbor Vlaicu II cu care a făcut demonstrații la Blaj apoi la Sibiu și Brașov. Cu această ocazie a atins viteza de 90 km/oră și plafonul de înălțime de 1.000 m.
Cu același aparat a participat , în 1912, la un concurs în Austria unde a obținut Premiul I în proba de aruncare la țintă. La acest concurs au participat 40 de piloți din 7 țări, printre care și renumitul pilot francez Roland Garros. Iată ce scria presa vremii : ” Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”
Cu același aparat a participat, în vara anului 1913, la Al Doilea Război blacanic pentru misiuni de observație aeriană.
A vrut ca experiența acumulată să o folosească pentru a construi un nou aparat , numit Vlaicu III, care avea întreaga structură din metal, și cu care vroia să traverseze Carpații. Inițial a vrut să facă acest zbor în august 1913 pentru a participa la festivitățile organizate de
Asociaţia Transilvăneană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român- ASTRA la Orăștie dar a considerat că aparatul Vlaicu II este destul de uzat și a amânat decolarea până la finalizarea noului său aeroplan Vlaicu III. Între timp și alți piloți și-au anunțat intenția de a face, în premieră, zborul de traversare a Carpaților. În aceste condiții s-a decis să zboare cu vechiul aparat așa că în data de 13 septembrie 1913 decolează din București. Se oprește la Ploiești pentru alimentarea aeroplanului și decolează spre Brașov. Nu a mai ajuns. În apropiere de Câmpina, la marginea comunei Brănești, avionul se prăbușește , iar constructorul său își pierde viața.
M-am luat cu povestea și nu v-am spus unde este, în Craiova, strada Aurel Vlaicu. Cel mai bun reper este Liceul Traian Vuia din Craiova, situat pe strada Rovinari. Se merge pe strada Rovinari până la intersecția cu strada General Magheru apoi se coboară lin până la intersecția cu strada Aurel Vlaicu. Strada Rovinari o cotește la stânga, pe firul văii care duce spre Crucea de piatră, aproape paralel cu strada Gheorghe Magheru. Strada despre care povestesc, Aurel Vlaicu, urcă lin spre Cartierul Valea Roșie printre blocurile botezate cu litera T și, respectiv , litera U. În spatele acestora se ghicește clădirea Grădiniței nr. 42. După urcuș, strada Aurel Vlaicu ajunge în strada Vântului, așa cum omul Aurel Vlaicu s-a desprins de pământ pentru aș găsi libertatea spiritului în zările nesfârșite ale aerului.