Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Strada Nicolae Vasilescu Karpen

Discutam într-o zi cu un coleg oltean, dar care a petrecut mai mulţi ani departe de Craiova . Discutam despre oamenii importanţi din România din Craiova. Unii dintre ei, care au activat în domeniul umanist, sunt mai cunoscuţi. Alţii, care au avut meserii inginereşti, sunt mai puţin cunoscuţi de locuitorii de azi ai Craiovei, ai României. Se întâmplă ca unii dintre cei uitaţi de românii de azi să fie evocaţii de către specialiştii de peste mări şi ţări care folosesc creaţiile lor, care folosesc invenţiile lor. O parte din vină o avem şi noi, cei de azi care , ocupaţi cu treburile zilnice uităm să dăm prinosul de recunoştinţă înaintaşilor noştri. Acesta a fost motivul pentru care mi-am propus ca, pornind de la numele unei străzi, să evoc personalitățile Craiovei. Azi o să vă povestesc depre un craiovean care şi-a adus o contribuţie remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună şi anume sursa de energie, adică pila electrică. Este vorba de Nicolae Vasilescu Karpen.
Mai întâi despre strada Nicolae Vasilescu Karpen. Este situată în cartierul Sărari. Pornește din strada Henri Coandă, din dreptul Liceului cu același nume, și face legătura cu strada Sărari. Cam pe la mijloc se intersectează cu strada Electroputere. Cele câteva blocuri , botezate cu litera M urmată de un număr, sunt îngrijite și îți face plăcere să parcurgi la pas, în câteva minute, strada care poartă numele celui care a pus bazele învăţământului ingineresc modern din România, fiind primul Rector al Şcolii Politehnice din Bucureşti timp de 20 de ani, din 1920 şi până în 1940.
Vasilescu-Karpen Nicolae s-a născut la data de 28 noiembrie 1870 în Craiova. Urmează şcoala primară apoi Liceul Carol I din Craiova unde s-a remarcati prin pasiunea pentru partea practică a fizicii. S-a înscris, apoi, Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1891 ca şef de promoţie .Încă nu împlinise 21 de ani când şi-a început activitatea la Serviciul Lucrărilor Publice din Bucureşti. În 1899 pleacă la Paris pentru aş continua pregătirea la Şcoala Superioară de Electricitate, pe care a absolvit-o în 1901, iar în 1902 a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe din Paris obţinând licenţa în fizică, mecanică şi matematică. În 1904 obţine titlul de doctor la Universitatea din Sorbona .
Deşi se bucura de aprecierea mediilor ştiinţifice din Franţa a decis, în 1905, să se reîntoarcă în ţară. În acelaşi an se înfiinţează la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti catedra de electricitate unde Nicolae Vasilescu-Karpen începe să predea cursul de electricitate şi electrotehnică şi unde va activa timp de 35 de ani. Nicolae Vasilescu Karpen a efectuat un studiu documentat şi a elaborat la 1 septembrie 1920 proiectul de transformare a Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele în Şcoala Politehnică din Bucureşti. Iată unul dintre argumentele cuprinse în studiul elaborat : „ Dacă în trecut ne puteam mulţumi cu formarea de ingineri, împrumutând ştiinţa gata făcută de la alţii, nu ne putem număra printre ţările civilizate fără a da propriul nostru aport ştiinţelor fundamentale şi aplicative”.Decretul Lege a fost promulgat de Regele Ferdinand în data de 10 iunie 1921.
A fost numit Rector în 1920 şi a deţinut această funcţie până în 1940. A acordat o importanţă specială lucrărilor practice de laborator, practicii în producţie, desfăşurată pe perioada vacanţei de vară, a introdus în Planul de învăţământ cursuri cu profil economic, administrativ şi juridic. De asemenea , a introdus cursuri pentru învăţarea limbilor străine pentru a le asigura studenţilor condiţiile de bază de documentare din literatura de specialitate publicată, evident, într-o altă limbă decât limba română. A înfiinţat doctoratul în inginerie.
Ca dascăl, Nicolae Vasilescu-Karpen își pregătea lecţiile cu minuţiozitate, se documenta şi le sistematiza astfel încât să ajungă la esenţa fenomenului iar studenţii să poată urmării prelegerile sale bogat ilustrate cu figuri desenate pe tablă .Figură impunătoare, cu o prestanţă desăvârşită, de un calm proverbial , cu glasul plăcut şi cu vorbire ponderată, a rămas în memoria studenţilor şi prin examenele inteligente pe care le ţinea.
În 1909 a propus, în premieră, printr-o notă intitulată „ Asupra telefoniei la mare distanţă” şi adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă, procedeu folosit în telefonia fără fir.
O realizare de o valoare inestimabilă o reprezintă Pila Karpen , sau pila K, care funcţionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. Prin conceperea acestora craioveanul Vasilescu-Karpen şi-a adus o contribuţie remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună , sursa de energie. A început să lucreze la teoria unei pile electrice care să genereze energie la nesfârşit încă înainte de Primul Război Mondial, dar Brevetul l-a obţinut în 1922. După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Vroia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950.El a realizat două pile electrice legate în serie, care alimentau un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un comutator. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare.
Ieşit din comun este faptul că o pilă electrică, adică strămoşul bateriilor de azi nu poate funcţiona mai mult de 5-10 ani, deoarece unul dintre electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrică nouă. Pila Karpen, care există la Muzeul Tehnicii din Bucureşti, funcţionează şi azi , dupa 65 de ani de la construire.
Din 1906 a fost şef al Diviziei tehnice a Poştei Telegrafului Telefoanelor. În această calitate a construit la Herăstrău un post de telegrafie fără fir folosit în timpului Primului Război Mondial pentru a comunica cu celelalte ţări europene. În perioada 1914- 1915 s-a asigurat legătura cu staţiile din Paris, Lyon, Atena, Sevastopol..
În perioada 1931-1934 a fost Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România .
Nicolae Vasilescu-Karpen a devenit membru titular al Academiei Române din 1922, Membru de onoare al “Société française des électriciens” alături de Niels Bohr, Lord Rutherford, Nikola Tesla. În istoria ştiinţei reprezintă figura omului de ştiinţă care s-a ocupat de cercetări complexe dar legate de practică . Reprezintă exemplul inginerului şi cercetătorului care, după pensionarea la vârsta de 70 ani, a continuat să cerceteze şi să scrie. Din cele 82 de lucrări elaborate, 25 au fost realizate după împlinirea vârstei de 70 de ani.
S-a stins din viaţă la 2 martie 1964 la Bucureşti. Avea 94 de ani.