Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Merele nu  cresc toate pe aceeași ramură.

In zilele de 10-11 aprilie s-a desfășurat la Craiova Forumul  Economic Regional Oltenia, Ediția a II-a.

Prima secvență din data de 11 aprilie s-a desfășurat în Sala albastră a Universității din Craiova.

Lume bună.

Lume multă: Ambasadori,de la Ministere , de la Consilii Județene,  de la Primării, de la Unități economice, de la Universitate. Presa ( scrisă, vorbită sau în imagini) – pe măsură.

Anul acesta dezbaterile  pe secțiuni au fost programate simultan în săli diferite.

Secțiunea ”Industrie” a fost programată în Sala mare a Primăriei. Deși nu am primit o invitație oficială din partea organizatorilor, am considerat că este important să particip la aceste discuții.

La 14,30 , ora programată pentru  începerea dezbaterilor , sala era aproape plină. Un procent important , estimat de mine la 20-30% ,  era format din studenți și cadre didactice de la facultățile cu profil ingineresc industrial : Facultatea de Inginerie Electrică, Facultatea de Mecanică, Facultatea de  Automatică, Calculatoare, Electronică.

Consider că prin această prezență numerică, consider că prin participarea conducerilor facultăților ( decani, prodecani, directori de  centre de cercetare) , consider că prin participarea studenților , învățământul și-a demonstrat disponibilitatea de  a se adapta la cerințele mediului industrial, de a se implica în rezolvarea problemelor  inginerești.

Am identificat în sală  Directori sau persoane din conducerea unor  Întreprinderi  industriale.

Mi-am spus în sinea mea că această întâlnire, această ediție a Forumului  organizat la Craiova  poate fi un bun prilej  de a identifica competențe , de a identifica probleme pentru a căror rezolvare să se implice ”toată suflarea”  inginerească din  Oltenia.

Ceva nu a mers! Au lipsit ”dezbaterile. A lipsit….”altă opinie”.

Încet-încet ”industriașii” ,mai mari sau mai mici , au plecat.

M-am convins, din nou, că strategia aplicată de noi ( facultăți, centre de cercetare) de a merge acasă la ”industriași”  dă, în momentul de față, rezultate bune.

Această concluzie m-a liniștit, la început. Totuși lipsa unei  atitudini colective  poate fi  și un rezultat  al educației  , al formării  pe care o asigurăm  în Școli ( nu numai în facultăți)

Aș putea formula și soluții dar soluțiile trebuie să vină ,acum , de la cei care, acum,  au puterea administrativă de a le aplica!