Blog – Prof. Gheorghe Manolea

De mulţi ani , în vacanţă, merg în Ardeal. Merg la Cluj-Napoca.  Am mers din Craiova la Cluj-Napoca pe multe drumuri: prin Petroşani, prin Caransebeş, prin Timişoara, prin Braşov. De cele mai multe ori am mers pe Valea Oltului. Am multe amintiri legate de râul Olt.Imi place şi legenda legată de geneza râurilor Mureş şi Olt.  Într-un an am fost în satul  Comana de Jos. În anul acela plouase mult şi Oltul  ieşise din matcă. Apa  ajunsese în livada casei bunicului Alexandru  Furţea . Apa era de o palmă, iar merele căzute  din pomi   pluteau aproape nemişcate.Pe stâlpul porţii de la casa bătrânească erau mai multe semne ce  marcau nivelul la care , de-a lungul timpului, a ajuns Oltul revărsat. Dacă merg pe Valea Oltului, mă  opresc  sistematic la intrarea în defileul Oltului.Imi place barajul construit aici care transformă năvalnicul Olt din legendă, într-un lac  cu luciu liniştit ca în livada bunicului.Mulţi ingineri s-au ocupat de proiectarea şi construcţia barajelor.Unul dintre ei a fost şi academicianul Cristea Mateescu.

            Scurtă biografie

Cristea Mateescu s-a născut  în  data de 11 august 1894    la Caracal. Tatăl său a fost funcţionar,iar mama casnică. A urmat  şcoala primară în oraşul natal,  apoi Liceul Carol I   la  Craiova şi Liceul din  Buzău. A candidat, în 1913,  la concursul de admiterea la  Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, reuşind pe primul loc.A obţinut diploma de inginer  în 1919 şi   şi-a  continuat pregătirea  inginerească  în  Elveţia,   printr-un stagiu efectuat în  1920 şi 1921, şi în Franţa printr-un stagiu  efectuat în 1921 şi 1922. În aceste două stagii, susţinute financiar printr-o bursă de Academia Română,  a studiat, în mod special ,  amenajarea căderilor de apă şi  amenjarea lacurilor de acumulare destinate centralelor hidroelectrice. În Franţa l-a cunoscut pe profesorul  Denis Fydoux  care i-a facilitat vizitarea  mai multor centrale hidroelectrice deschizând astfel drumul profesional al lui Cristea Mateescu.

Întrebări retorice

Imaginaţia  mea  poate  merge departe  şi mă pot   întreba dacă inginerul   Cristea  Mateescu, născut la  15 km de Olt , îndrăgostit de amenajări hidrotehnice, s-a gândit că râul  Olt va fi transformat  radical pe o lungime de 350 km  pentru a   se  construi 31 de centrale hidroelectrice,  cu o putere instalată  totală de 1.112,8 MW şi o producţie  de 3.040,6 GWh/an.

Oare şi-a imaginat  că  la Râmnicu Vâlcea se va construi în 1974 o hidrocentrală al cărui baraj măsoară 34 m înălţime , alimentată dintr-un lac cu suprafaţa de 319 ha şi care acumulează 319 milioane m³  de apă? Mă duce gândul la hidrocentrala de la Ioneşti, pusă în funcţiune în 1978 al cărei baraj  are o înălţime de 14 m, alimentată dintr-un lac  cu o suprafaţă de 466 ha  şi un volum de 25 milioane  m³. Mă  gândesc  la hidrocentrala de la Turnu, construită în 1981 şi care are o înălţime de 44 m, iar lacul  acumulează 13 milioane m³  de apă într-un lac cu suprafaţa de 154 ha. Ce să mai spunem de hidrocentrala de la Drăgăneşti, construită în 1988, al cărui lac de acumulare are o suprafaţă de 1000 ha şi se întinde până dincolo de podul de cale ferată şi podul rutier care traversează Oltul ,  acoperind plaja pe care odinioară  copilul Cristea Mateescu se scălda şi se juca cu ceilalţi copii  de vârsta lui.

Dar să nu uităm hidrocentrala de la Izlazul istoric a cărei construcţie  va începe foarte curând.

Răspunsuri certe.

Nu ştiu dacă inginerul Cristea Mateescu şi-a imaginat toate astea   dar se ştie sigur prima lucrare în domeniu a fost uyina electrică Sadu-Gorj.şi  că s-a făcut remarcat, în 1927,   cu lucrarea “ Amenajarea raţională a Ialomiţei superioare”.  De altfel, a  organizat şi condus pentru prima dată în  România un serviciu pentru studiul  hidroenergetic  al râurilor  Prahova, Ialomiţa, Târlung,Buzău-Bâsca, Siret. Se ştie sigur că a întocmit proiectul uzinei hiroelectrice de la Sadu V- Sibiu, cu baraj de anrocamente şi mască din beton armat, primul construit în România.Râul Sadu are istorie energetică. Iată câteva date. În 1896 a fost construită prima hidrocentrală de pe teritoriul ţării noastre, Sadu I. În 1907 se construieste în amonte a doua hidrocentrală, Sadu II, iar in 1955 hidrocentrala Sadu V, alimentată cu apa din lacul Negoveanu, având un baraj de 62m înălţime.

Se ştie sigur că Se ştie sigur că inginerul Cristea Mateescu a participat la proiectarea  barajului de la  Valiug, construit între 1946 şi 1949, că a partcipat la proiectarea hidrocentralei de la Bicaz, construită  între 1951 şi 1960. Se ştie sigur că a fost şef de proitct al compexului  hidroenergetic Vidraru-Corbeni, construit între 1958 şi 1966. Spre bucuria profesionistului îndrăgostit de meseria lui , Cristea Mateescu a trăit să vadă sau să citească despre amenajarea hidroenergetică a Oltului superior începută în 1974.

Inginer la Electrica.

După finalizarea studiilor, în 1922,  a fost angajat la Societatea Anonimă  Română                “ Electrica” unde a funcţionat până în 1926. În acest context vreau să menţionez că în august 1884 a fost pusă în funcţiune Uzina Electrică a Castelului Peleş, iar în 1899  este dată în funcţiune  Hidrocentrala de la Sinaia, cea mai mare la vremea aceea de  la noi din ţară. În 1898, s-a înfiinţat Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale, care gestiona activitatea energetică din zona Prahova. La data de 11 mai 1901, aceasta  îşi va schimba  numele devenind „Electrica” Societate Română pe Acţiuni, iar în 1921  „Electrica” Societatea Anonimă  Română .Aşadar, Cristea Mateescu şi-a început activitatea la una dintre cele mai importante societăţi hidroelectrice din România devenită acum România Mare.

Cadru didactic.

Rezultatele obţinute ca student, specializările făcute în Elveţia şi Franţa, rezultatele obţinute ca inginer l-au recomandat pentru activitatea didactică. Aşa se face că, începând cu 1926  este asistent la cursul de mecanică raţională şi rezistenţa materialelor.

În 1938  şi-a  susţinut teza de doctorat cu  tema “  La résolution  des systèmes hyperstatiques par deux méthodes récentes- critique et extension des méthodes Filipescu et Cross”.

 A devenit conferenţiar în 1939, apoi profesor în 1946. A predat mai multe discipline, printre care  regimul şi amenajarea apelor,  la Institutul de Construcţii din Bucureşti, aşa cum se numea atunci  actuala Universitate Tehnică de Construcţii din Bucureşti. Trebuie menţionat că timp de 14 ani, între 1950 şi 1964, a fost şeful Catedrei  de hidraulică şi construcţii hidraulice.

Alte realizări.

Cristea Mateescu s-a format ca inginer la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele  aşa că  în palmaresul său sunt incluse şi  proiecte pentru construcţii civile celebre, cum este blocul  “Asigurarea Română”  ARO-Patria   din Bucureşti.

            Personalitate complexă .

A fost redactor-şef la revista “Hidrotehnica”. A colaborat la planul de electrificare a României.  A fost Preşedinte al Comitetului Naţional Român al Marilor Baraje în perioada  1957-1963. A evocat , în lucrările sale , personalităţile  a doi ingineri români : Alexandru Davidescu şi Ion Ionescu. A fost ales ca  membru corespondent al Academiei  Române în 1955 şi a devenit  apoi membru titular  în 1974.

Aşadar, un alt academician  cu rădăcini olteneşti.          

 S-a stins din viaţă la 14 iunie 1979 în  Bucureşti.Avea 85 de ani.