INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN DOLJ

Inspector de specialitate-discipline

tehnice: prof. Cornelia NEACŞU

INVITAŢI:

prof. univ. dr. ing. Gheorghe MANOLEA – Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea din Craiova

prof. univ. dr. ing. Lucian MANDACHE – Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea din Craiova

ing. Aurora TIRIBEJA – Director AJOFM

RESPONSABILI  CERC  PEDAGOGIC

Electrotehică: prof. Ileana DOGARU

Electromecanică: prof. Tatiana BĂLĂŞOIU

SECRETARI  CERC  PEDAGOGIC

Electrotehică: prof. Stela ŞARPE

Electromecanică: prof. Cornelia MARINESCU

1. Colegiul „Ştefan Odobleja” – o unitate şcolară modernă

prof. Aurora SIMON, Director Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

2. Ştefan Odobleja – întemeietorul ciberneticii teoretice generalizate

prof. univ. dr. ing. Gheorghe MANOLEA

prof. univ. dr. ing. Lucian MANDACHE

3. Învăţământul profesional – o analiză SWOT

prof. Mirela ION – Director adjunct, Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova

prof. Viorica BUSUIOC – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

4. Diferenţierea şi individualizarea instruirii

prof. Stela ŞARPE – C.T.A.M. „Constantin Brâncuşi”, Craiova

prof.  Cornelia MARINESCU – Grupul Şcolar „Traian Demetrescu”, Craiova

5. Feedback „Şcoala altfel”

prof. Elena ANGHEL – Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţescu”, Craiova

6. Dezvoltarea personală – motiv şi scop pentru managementul carierei

prof. Valerica FETELE – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

7. E_comunitatea Eurodidaweb – premisă pentru formarea de calitate a tinerilor

prof. Mariana LULACHE – Colegiul Energetic Craiova

8. „Şcoala altfel” – realizări şi perspective

prof. Adriana STĂNOI – Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate, Craiova

prof.  Ovidiu MIHAI – Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate, Craiova

prof. Gheorghe OLTEANU – Grupul Şcolar Industrial Transporturi

1. 9. „Şcoala altfel” – experienţe trăite, lecţii învăţate

prof. Doiniţa BĂLĂŞOIU – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

1. Edutainment – un concept modern în educaţie

prof. Cristiana DINU – Director adjunct, Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova

prof. Ileana DOGARU – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

1. Revizuirea Standardelor de Pregătire Profesională: principii, structură

prof. Ileana HRABAL – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

prof. Tatiana BĂLĂŞOIU – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

1. Concepte şi strategii ale instruirii diferenţiate

prof. Doiniţa CIOROIANU – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

prof. Carmen STOIAN – Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

Despre eterna diferență dintre realitate și …ce cred oamenii !

Intr-o zi din luna aprilie a acestui an am  făcut o vizită, cu mai mulți colegi, la Cummins, fabrică de generatoare electrice care funcționează în fostele hale ale uzinei Electroputere. La sfârșit am făcut o fotografie de grup. Tânărul inginer care ne-a condus m-a întrebat:

- Ce părere aveți acum despre fabrica noastră?

Încercând să formulez un răspuns care să exprime ,sintetic, impresia mea, mi-am adus aminte  de fraza ” Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa”. Mi-am adus aminte că…..

După Primul Război Mondial s-au înființat,în România Mare, câteva Școli Politehnice, Universități. Una dintre acestea s-a înființat în 1920 la Timișoara. În 1923  Școala Politehnică din Timișoara a fost inaugurată oficial de Regele Ferdinand care  a spus ”Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa.”

Prin anii 1941-1942,  funcționa  la Craiova  o fabrică pentru repararea locomotivelor cu abur. Din 1949 s-au fabricat la Craiova  locomotive de mină și tramvaie. Mult mai târziu, prin anii ’85 , au început să  circule  și prin Craiova tramvaie. Nu au fost fabricate la Craiova. Au fost  fabricate la Timișoara, iar ultimele tramvaie achiziționate au fost  fabricate, tot prin ’49 , în Germania. Primul tramvai   din lume a circulat în Anglia.

În 1956 s-au cumpărat  șase locomotive Diesel-electrice  și licența de fabricație pentru acest  tip de locomotive.  Fabricația a început la  Craiova. S-a   cumpărat licența din Elveția deși fabrica se numea Electroputere , o traducere ” la  modă” din limba rusă, Electrosila. În 1965    a început  epopeea locomotivelor  electrice.

În 1966 s-a  înființat Universitatea din Craiova și Facultatea de Electrotehnică.

Facultatea de Electrotehnică  din Craiova și Electroputere Craiova au crescut împreună.

Într-un an, și în alți câțiva ani  care au urmat, s-a întâmplat ceva  care m-a descumpănit.  Falnicei uzine  Electroputere  au început să-i scadă, încet-încet, puterile.  Același sentiment  de descumpănire îl au mulți ingineri  care au ”ars” pentru  această citadelă   a electrotehnicii.  Acum , unii, sunt pensionari.

În septembrie 1999 citeam în ziare că o firmă germană, AVK, a început să fabrice generatoare  electrice  în  spațiile fabricii Electroputere. Mai apoi , fabrica a fost cumpărată de  o firmă englezească, Newage. În 2006 a  apărut un alt cumpărător, american , Cummins.

În toți acești ani i-am  reîntâlnit pe mulți  ingineri  care au lucrat la Electroputere  și care , încet-încet,  s-au reunit la …Cummins. Absolvenți din ultimii  ani s-au angajat la Cummins și i-am reîntâlnit la MASTER. Toți erau mulțumiți. Eu am rămas  cu aceleași întrebări : unde este  Electroputere?

În alt an, Cummins a descoperit Școala de Electrotehnică din Craiova iar noi  , Școala de Electrotehnică , am descoperit un partener  profesional – Cummins.  Ne-am descoperit unii pe alții. În 2011 am fost de mai  multe ori la Cummins.

În 26 aprilie 2012 am făcut, împreună cu mai mulți colegi o vizită la Cummins.Ca pe vremuri la Electroputere

În acestă vizită   am descoperit adevărata dimensiune  ( spațială) a fabricii de generatoare electrice – Cummins. Mare diferență între  realitate și ceea ce mi-am imaginat eu.

Dar am  (re)descoperit  și vechile  utilaje  din Electroputere pe care ” înțelepții”  de la AVK- Newage-Cummims le-au păstrat și le-au modernizat pentru că aceste  ” fiare” au, de pe vremea uzinei Electroputere, o fundație solidă, au un fundament solid.  Mare diferență între realitate și ce mi-am imaginat eu.

I-am  (re)descoperit  pe  absolvenții  tineri ai Școlii de Electrotehnică din Craiova. Au vorbit convingător  și competent despre munca lor, despre proiectele lor, despre ”echipa lor”. Mare diferență între realitate și …studenții de acum câțiva ani.

După această vizită parafrazez și  afirm : Nu zidurile fac o fabrică, ci spiritul care domnește într-însa.

După această vizită , la care a participat și profesorul  Grigore Cividjian, puternic implicat în colaborarea cu Cummins,  acum cu statut de ”pensionar”  , om de știință de când îl știu, profesor  cu ”fundament științific solid” , reafirm : oamenii sunt importanți, oamenii creatori  sunt importanți.

Diferențele le fac Oamenii. Diferențierile le fac tot oamenii

Din anul  2000, în calendarul ONU a fost inclusă o nouă sărbătoare: Ziua Mondială a proprietăţii intelectuale. Proprietatea intelectuală se referă la creaţii ale minţii şi se împarte în două categorii: Proprietatea Industrială (invenţii; mărci şi indicaţii geografice; desene şi modele industriale) şi Dreptul de Autor (opere literare; lucrări muzicale, de artă şi arhitectonice).

Iniţiativa instituirii noii sărbători a aparţinut Chinei, care a propus ca ziua în care a intrat în vigoare Convenţia Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală OMPI, adică 26 aprilie 1970 ,   să fie desemnată ca Ziua Mondială a Proprietăţii  Intelectuale

Propunerea Chinei a fost   adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale şi de atunci, din anul 2000, ziua de 26 APRILIE  este celebrată de    OMPI şi de statele membre în fiecare an, constituind  o oportunitate pentru sensibilizarea publicului asupra  rolului şi contribuţiei proprietăţii intelectuale la  dezvoltarea economică, culturală şi socială a ţărilor  lumii.

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale asigură protecţia la nivel mondial a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru ca în acest fel, creativitatea inventatorilor şi a autorilor să fie recunoscută şi recompensată.

În fiecare an Directorul General al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale lansează un mesaj cu o anumită destinaţie. În acest an , 2012, Directorul General al OMPI , domnul Francis Gurry,  a  transmis  un mesaj dedicat  inventatorilor  vizionari – oamenilor  ale căror invenţii  au transformat  viaţa noastră.

Iată ce se spune în

“ … inventatorul chinez Cai Lun….. a pus bazele în domeniul fabricării hârtiei – o tehnologie care a transformat totul, deoarece a permis înregistrarea de cunoştinţe. Apoi a fost inventarea literelor mobile, adusă în Europa de Johannes Gutenberg, inventatorul presei tipografice, care, la rândul ei, a permis difuzarea şi democratizarea cunoştinţelor. În zilele noastre am asistat la migrarea de  conţinut în format digital şi de distribuţie de mare putere a lucrărilor creative datorită internetului şi dezvoltării World Wide Web-ului – pentru care trebuie să-i mulţumim printre alţii, lui Tim Berners Lee.

În spatele celor mai multe invenţii se află istorii umane extraordinare. Într-o vreme în care erau puţini oameni de ştiinţă femei, Marie Curie Sklodowska a trebuit să lupte pentru a se consacra ea însăşi ca om de ştiinţă contrar statutului de soţie de savant. De asemenea, ea s-a luptat şi ca imigrant care muncea într-o altă comunitate. Dorinţa ei de cunoaştere a condus la descoperiri fundamentale pentru care a primit două premii Nobel în două discipline diferite – fizică şi chimie – fiind singura persoana care a realizat vreodată acest lucru

În domeniul artelor, inovarea are în vedere noi modalităţi de a vedea lucrurile. Un artist, un compozitor sau un scriitor vizionar ne poate arăta o modalitate diferită, o modalitate nouă de a vedea lumea. De exemplu Bob Dylan: el a adunat ceea ce se găsea în materie de muzică şi a transformat mai multe genuri de muzică, punându-şi amprenta în special asupra genurilor folk şi rock. Sau, de avut în vedere, arhitecţi – precum Zaha Hadid sau Norman Foster – care au transformat peisajele urbane şi au înfrumuseţat existenţa noastră, ţinând seama în acelaşi timp de necesitatea conservării mediului înconjurător.

Depindem de inovare pentru a merge mai departe. Fără inovare am rămâne în aceeaşi stare ca specie umană în care suntem în prezent. Cu toate acestea, invenţiile şi inovaţiile  – în domeniul sănătăţii, de exemplu – au o valoare relativ mică pentru societate cu excepţia cazului în care pot fi folosite şi împărtăşite. Aceasta este marea dilemă politică. Pe de o parte, costurile inovării în medicina modernă sunt enorme, iar de cealaltă parte, nevoia de compasiune şi necesitatea schimbului de inovaţii utile, este de asemenea, enormă.

Consider că trebuie să privim proprietatea intelectuală ca pe un mecanism abilitat pentru a răspunde acestor provocări. ”

După cu bine știți, mi-am făcut o misiune de credință din promovarea valorilor  românești ,așa că , preluând tema lansată de OMPI voi evoca doar câțiva inventatori vizionari din zona noastră, subliniind  că  Oltenia a dat României, a dat lumii mulți vizionari.

Încep cu Petrache Poenaru, născut în localitatea Bănești, din jedțul Vâlcea, în apropiere de Bălcești.El a obținut un Brevet francez pentru ” Condei portăreț  fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”, precursor al stiloului de azi. Petrache Poenaru a fost un vizionar și în alte domenii.În anii 1830 a contribuit substanțial la organizarea învățământului, la introducerea sistemului metric în  Țara Românească, la introducerea mașinilor în activitățile manufacturiere printre care fabricarea  cărămizilor.

Pot continua cu Nicolae Vasilescu-Karpen, născut la Craiova, un inventator vizionar în domeniul pilelor electrice, prin care și-a adus o contribuție remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună, un intelectual vizionar  care a contribuit la înființarea Școlii Politehnice din București pe care a condus-o ca Rector de la înfiinșare, în 1920, până în 1940.

Trebuie să-l amintesc pe Mihai Konteschweller , un invenator  vizionar  în domeniul radioului și în domeniul comenzilor de la distanță, al telemecancii. În 1935 făcea , în București, o demonstrație cu un vaporaș telecomandat, prin unde radio , de pe malul lacului din Parcul Carol.

Este foarte bine cunoscut Henri Conadă, un inventator vizionar  în domeniul aviației. Bunicul său s-a născut la Perișor , Dolj, iar tatăl său  s-a născut la Craiova.

Medicina este bine reprezentată. Il voi aminti doar pe doctorul Amza Jianu, născut în comuna Fălcoiu, jud. Olt, un inventator vizionar în domeniul metodelor chirurgicale.A inventat, în 1910-1912, un procedeu original de esofagoplatie. Este  considerat primul neuorochirug din țara noastră.

În acest domeniu, al medicinei, trebuie amintită  Tina Covaliu, născută la Craiova, absolventă a Liceului ”Elena Cuza”, inventator vizionar în tratarea  litiazei urinare.Este bine cunoscut medicamentul Covalitin.

În domeniul culturii, al artei, avem mulți vizionari.

Constantin  Brâncuși, părintele sculpturii moderne nu mai are nevoie de nici-o prezentare.Poate doar să spun că a terminat la Craiova Școala de Arte și Meserii care, acum, îi poartă numele.

Sabin Bălașa,  născut la Dobriceni, Olt,  la  dat 17 iunie 1932, un vizionar al renașterii artistice și culturale.

Închei acest articol cu partea finală din mesajul Directorului General OMPI

”Cu ocazia Zilei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale din acest an, doresc să încurajez tinerii în mod special să se alăture dezbaterii, deoarece proprietatea intelectuală, prin definiţie, este schimbare, noutate şi se referă la realizarea transformărilor pe care dorim să le obţinem în societate”

Despre Grădinile  botanice.

Grădina botanică este , azi, o instituţie de cultură  şi un spaţiu de relaxare pentru populaţie. Ca instituţie de cultură,ca instituţie  de cercetare a apărut încă din antichitate , grădina botanică  fiind “laboratorul” în care medicii  cultivau plantele de care aveau nevoie în tratarea bolnavilor.Apoi ,în perioada Renaşterii, grădinile botanice au fost organizate pe lângă universităţi, pentru studiul ştiinţelor naturale,pentru aclimatizarea speciilor exotice, iar mai nou pentru conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia.Se poate spune că o Universitate care are o grădină botanică este o instituţie de nivel mondial.  În lume sunt cca 800 de grădini botanice, în înţelesul actual de organizare şi funcţionare, dintre care  9 sunt în România:Arad,  Bucureşti, Cluj-Napoca , Craiova,Galaţi,  Iaşi, Jibou- Sălaj, Tg.Mureş, Tulcea. Grădina botanică  de la Craiova a fost  ctitorită de  Alexandru Buia, profesor la Facultatea de Agronomie din Craiova.

Putina istorie

Oltenii şi-au dorit o Universitate. Să ne reaminitim de   Nicolae Bălcescu şi de   actul constituţional,  numit  Proclamaţia de la Islaz , citit  la 9 iunie 1848 de către Ion Heliade Rădulescu şi care prevedea „instrucţiune egală”, iar apoi  o Universitate în Bucureşti şi la Craiova.Au trecut o sută  de ani şi dorinţa oltenilor a devenit realitate. Legea nr.138 pentru înfiinţarea şi organizarea Universităţii din Craiova şi  Eforiei ei ,  votată de Adunarea Deputaţilor  în şedinţa din 5 aprilie 1947 şi promulgată de Regele Mihai I la data de 21 aprilie 1947  prevedea , printre altele, înfiinţarea Facultăţii de Agronomie care şi-a  deschis porţile în ziua de 29 martie 1948. Unul dintre primii profesori ai Facultăţii de Agronomie din Craiova a fost Alexandru Buia.

Scurtă biografie

Alexandru Buia s-a născut la  data de 23 martie 1911 în localitatea  Sângeorz-Băi, mai demult Sîngeorzul Român, o localitate frumoasă , situată pe malul  Someşului Mare .Localitatea este atestată documentar din 1245,  când purta numele de Sanct Gurgh .   A aparţinut  din 1762  pînă în 1851 Districtului Grăniceresc Năsăudean, cunoscut şi sub numele de  Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Se pare că numele localităţii provine de la Sfântul Gheorghe , sărbătorit  la începutul fiecărei primăveri, când localnicii urcau cu oile la păşunat. A fost al zecelea copil dintr-o familie cu unsprezece copii .A urmat  Liceul  din Năsăud, a cărui clădire a fost construită în 1888 şi la a cărui fondare a contribuit şi bunicul academicianului Grigore Moisil.Pe perioada studiilor liceale  a primit o bursă din fondurile grănicereşti.A absolvit liceul în 1929. Profesorii l-au remarcat şi l-au comparat cu alt om important al locurilor năsăudene, Florian Porcius ( 1816-1906) , unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti, membru al Academiei Române  din 1882. Poate de aceea l-au îndemnat să se înscrie la Academia de Înalte Studii  Agronomice din Cluj.Poate şi pentru că un alt ilustru năsăudean, Iuliu Prodan, profesor  la catedra  de botanică descriptivă şi fitopatologie  de la Academie , fusese profesor secundar la Liceul din Năsăud.

Şi aici a fost  remarcat  pentru  sârguinţa cu care învăţa, pentru  altruismul manifestat în toate împrejurările, pentru calităţile de organizator şi orator. Aşa se  face că ,în perioada studiilor universitare , a devenit  Preşedinte al Asociaţiei Studenţilor  din Centrul Universitar Cluj şi a participat, în 1934, la Congresul  Internaţional al Studenţilor ţinut la Veneţia.

La terminarea studiilor universitare, în 1934, a obţinut diploma de inginer agronom cu distincţie şi  a fost numit  asistent la  catedra de Botanică şi Fitopatologie, condusă de profesorul Iuliu Prodan.  Sub  îndrumarea acestuia  îşi elaborează teza de doctorat cu titlul „ Cercetări asupra Cuscutelor  din România” , susţinută în 1938 şi publicată un an mai târziu, în 1939.O lucrare valoroasă, continuată mai apoi în cercetările sale,  în cadrul căreia a descoperit mai multe unităţi sistematice noi pentru ştiinţă şi care îi poartă numele. Iată numai câteva: Cuscuta  basarabica Buia, Cuscuta prodani Buia.Această lucrare  îl situează printre puţinii monografi din lume ai genului Cuscuta dar l-a recomandat, ştiinţific vorbind,  pentru ocuparea, în 1940, a postului de profesor suplinitor la Catedra de Botanică sistematică,anatomie şi  fiziologie vegetală, iar apoi, în 1943  ca profesor titular. În acea perioadă a elaborat şi publicat, în 1948, cursul de  „Botanică sistematică”. Calităţile sale  profesionale şi de bun organizator  l-au propulsat, de asemenea, din 1945,  în funcţia de Decan al Facultăţii de Agronomie din Cluj,

Era o personalitate  cunoscută în lumea botaniştilor când, în 1948, a fost solicitat de Ministerul Învăţământului Public   să vină la Craiova pentru organizarea  Institutului Agronomic şi dezvoltarea învăţământului botanic,  a învăţământului agronomic în Oltenia. Acum, după  mai bine de şaizeci de ani de la începuturile învăţământului agronomic la Craiova, se poate spune că profesorul Alexandru Buia şi îndeplinit cu brio misiunea de apostolat.

A editat monografia  „ Flora Olteniae Exsiccata”.A publicat, în 1961 şi 1962 , „Elemente de morfologie vegetală”, cursul de „Morfologia plantelor”, a participat la elaborarea mai multor monografii, apărute după  decesul său. Este vorba de tratatul de „ Botanică agricolă” , apărut în 1965, de cursul „Botanică” apărut în 1967 sub coordonarea lui Mihai Răvăruţ, de „Flora mică a României” , lucrare coordonată de magistrul său, Iuliu Prodan şi care a apărut în trei ediţii: 1958, 1961 şi 1966.

Din 1955 şi până în 4 octombrie 1964 , când a trecut în nefiinţă  a fost Rector al Institutului Agronomic „Tudor Vladimirescu” din Craiova .

Grădina Botanică – Alexandru Buia.

Una dintre realizările de primă importanţă ale profesorului Alexandru Buia a fost Grădina Botanică. Nu trebuie să uităm că a venit de la Cluj unde  şcoala de botanică are rădăcini puternice. Alexandru  Buia, ca de altfel toţi marii botanişti, ştia că fără o grădină botanică şi un herbar ştiinţific nu se poate asigura un învăţământ superior de  nivel mondial. Înfiinţarea Grădinii Botanice din Craiova a fost rezultatul implicării  mai multor persoane cu putere de decizie din Craiova şi din regiunea Oltenia,a fost rezultatul implicării afective a cadrelor didactice, a studenţilor şi a salariaţiilor Institutului Agronomic, dar persoana catalizatoare a acestor energii a fost profesorul Alexandru Buia.Mai întâi  s-a obţinut aprobarea Ministerului Agriculturii, care a asigurat şi finanţarea iniţială a lucrărilor de amenajare.Apoi, administraţia locală, prin Decizia  din 29 august 1952 a  repartizat Institutului Agronomic  terenul Parcului „ 7 Noiembrie- Fântâna Jianu”.Profesorul Buia  s-a implicat direct în elaborarea  proiectului de amenajare a Grădinii şi a prevăzut toate sectoarele unei grădini botanice universitare.Terenul inţial era plat,iar pentru crearea condiţiilor ecologice  a fost necesară  amenajarea unui microrelief  specific  cu înălţimi  cuprinse între 1,5 şi 30 m. Mai mult, folosind apa  colectată din izvorul fântânii Jianu , construită de Hagi Stan Jianu în jurul anului 1800, s-au amenajat 3 lacuri  , cu o suprafaţă totală  a luciului de apă  de 0,3 ha. Această amenajare a permis cultivarea de specii autohtone şi exotice,erbacee şi lemnoase.

O componentă importantă  o reprezintă  Herbarul. S-a început cu  herbarul  cumpărat de la familia Borza, format din  10.000 de coli  editate  şi a fost completat cu  herbarul profesorului Buia, compus din  cca. 20.000  de coli cu plante presate, colectate din aproape toate  regiunile ţării şi  determinate de acesta.Pe aceste coli a rămas, ca mărturie, scrisul holograf al profesorului Buia.

În data de 13.03.2002, Colegiul Senatului Universităţii  din Craiova, ca dovadă  de apreciere postumă a activităţii   profesorului   Buia, a  hotărât ca Grădina Botanică din Craiova să poarte numele ctitorului său, „ Alexandru Buia”.

.

De ce invetează oamenii? Analizând istoria mai multor invenţii se poate spune că oamenii caută soluţii la problemele  de care se lovesc la un moment dat.  În cele mai multe cazuri aceste probleme îşi au rădăcinile în activitatea profesională.Un cercetător, un doctorand  formulează o  soluţie care trebuie verificată cu instrumentele existente, iar dacă nu există trebuie să le creeze, să le inventeze.O să dau exemplul unui  inginer  român , din a doua jumătate a secolului XIX care a inventat câteva dispozitive pentru a-şi finaliza teza de doctorat.  Spre onoarea sa aceste dispozitive au fost folosite şi de alţi cercetători contemporani cu el  reuşind  astfel să deschidă noi porţi ale cunoaşterii. Numele acestui inventator este Dragomir Hurmuzescu, considerat părintele emisiunilor radiofonice din România.

Şcoala de început şi şcoala superioară.

Dragomir Hurmuzescu s-a născut la data de 13 martie 1865  în Bucureşti ,într-o casă de pe strada Dorobanţi, , ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, functionar modest de poştă, şi al Profirei, casnică.

A urmat gimnaziul “ Matei Basarab” şi apoi Liceul “ Sf. Sava”, ca bursier. Din1885 devine şi bursier al Şcolii Normale Superioare  care  forma viitorii profesori pentru învăţământul secundar, la secţia ştiinţe fizice. Din 1887  a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea Sorbona din Paris,unde  şi-a desăvârşit studiile teoretice şi le-a completat cu altele de ştiinţă experimentală şi aplicată. În 1890, dupa ce obţine  licenţa în ştiinte fizice, ca şef de promoţie, este admis sa lucreze la laboratorul de cercetari al profesorului Lippman . Din această perioadă datează importantele sale descoperiri practice, de folosinţă imediată: dielectrina – “un izolant, alcatuit dintr-un amestec de sulf şi parafină”,  dinamul de tensiune înaltă – 3.000 V şi electroscopul care îi poartă acum numele, electroscopul  Hurmuzescu  cu ecran electrostatic.Cu acest electroscop , în 1899 Pierre şi Marie Curie vor face primele lor experienţe asupra radiului, iar Becquerel îl va utiliza în 1903 în cercetări de radioactivitate, distinse cu premiul Nobel.Atât dinamul cât şi electroscopul au fost brevetate în Franţa. Inventiile sale, rezultate din necesitatea de a efectua experimetările din cadrul tezei de doctorat, au fost achizitionate de Casa Alvergniat-Chaband, care fabrica aparate de laborator si le-a fabricat in serie ş au fost prezentate la toate expoziţiile anuale ale firmei timp de 15 ani.

Teza de doctorat.

La 28 aprilie 1896 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul “Asupra unei noi determinări a raportului dintre unităţile electrostatice şi electromagnetice” în care stabileşte constanta electrodinamică . Originalitatea acestei teze consta în faptul pentru determinarea constantei electrodinamice  a folosit aparatele  construite de el,iar rezultatul era citat  în toate cursurile universitare de la acea vreme.Teza de doctorat, realizarea electroscopului şi publicarea a 17 lucrări ştiinţifice deosebit de valoroase , îl impun definitiv în lumea ştiintifică pe savantul roman.După susţinerea tezei, în 1896, se întoarce în ţară animat de dorinţa de a ridica cercetarea din România la nivel european.

Activitatea  desfăşurată la Iaşi.

La 1 octombrie 1896 este numit conferentiar de fizica matematica la Facultatea de stiinte din Iasi. În 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de gravitate, caldura si electricitate, catedra de curând înfiintata la Facultatea de stiinte din Iasi. Din acest timp se ocupa cu organizarea unui laborator si de cercetari originale. În 1900 Dragomir Hurmuzescu devine profesor titular al Universitatii din Iasi  si se dedica exclusiv cercetarilor stiintifice.

În acest scop, între 1904 şi 1910  organizeaza primul laborator de electricitate din ţară, unde se construiau şi aparate pentru experimentări în domeniul fizicii,  transformat apoi în Şcoala de electricitate  respectiv  “ Institutul electrotehnic” de pe lânga Universitatea din Iaşi (1900-1911). Aceasta este prima şcoală de fizică experimentală gen Lippman care îl consacră pe Hurmuzescu ca fondator al învăţământului electrothnic  din ţara noastră,  având în vedere că  din acest institut a apărut Şcoala Politehnică “Gh. Asachi” din Iaşi.În această perioadă  repetă şi realizează, în 1901,  experimentele de comunicaţie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov , cercetează radioactivitatea petrolului şi apelor minerale din România, perfecţionează galvanometrele.De numele lui  Dragomir Hurmuzescu este legata si fondarea,alături de Petru Poni,  în 1900, a  publicatiei periodice   Analele stiintifice ale Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, editată în limba franceză, la care a activat ca secretar de redacţie  şi pe care a introdus-o în circuitul mondial al publicaţiilor ştiinţifice.

Activitatea desfăşurată la Bucureşti

În 1913 este transferat la  Universitatea din Bucureşti , ca profesor la disciplina „Aplicaţiile căldurii şi electricităţii , unde va funcţiona până la pensionare în 1937.  Aici înfiinţează  Institutul Electrotehnic din Bucureşti, după modelul celui de la Iaşi, fiind Director al acestuia  şi Decan al  Facultăţii de ştiinţe. În cadrul Institutului Electrotehnic  face primele încercări de  la noi privind  transmisia prin telegrafie fără fir, împreună  cu inginerul Emil Petraşcu. Aici studenţii erau instruiţi în domeniul radiocomunicaţiilor, domeniu nou în România la acea vreme.  În 1924, în cadrul Institutului Electrotehnic, a fost plasat primul post de emisie radiofonică din ţară, pentru  Bucureşti, sub conducerea lui Hurmuzescu.  În 1925, sub îndrumarea lui Dragomir Hurmuzescu, a fost construit şi dat în folosinţă primul receptor radiofonic, care permitea audiţia unor emisiuni publice. Emisiunile se ţineau de două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta la orele 21,30. Iată ce spunea Dragomir Hurmuzescu, „În anexele laboratorului  din str.Victor Emanuel, s-au făcut primele demonstraţii de ascultare a unor posturi străine, cel din Viena fiind cel mai bine auzit la Bucureşti în acea epocă. La şedinţele acestea venea mulţimea curioşilor pentru a se convinge de minunea de a asculta muzica şi cuvântul, aduse prin văzduh de undele electromagnetice, din ţări depărtate la mii de kilometri. Şi lumea curioasă, doritoare de a cunoaşte acest mister, era atât de numeroasă, încât umplea nu numai sala, dar chiar şi curtea din faţa laboratorului în serile destinate şedinţelor de recepţie.” Acum ,în acea clădire funcţionează Muzeul Literaturii Române.

Alo,alo, aici Radio Bucureşti

În 1922, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune  care la 1 noiembrie 1928 difuza în eter prima emisiune cu anunţul: Alo, alo, aici Radio Bucureşti. Este momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România.

În anul 1915 este numit membru corespondent al Academiei Române.

Moare în 1954, la 29 mai, în Bucureşti,la masa de lucru, în timp ce îşi redacta memoriile,  aproape uitat şi desconsiderat în  “epoca stalinistă”.

Pentru a-i cinsti memoria, unul din premiile Academiei Române îi poartă astăzi numele.