Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Strada Grigore Pleșoianu,

O stradă nouă care poartă numele întemeietorului  primei școli de grad mediu din Craiova. Atunci, adică în 20 mai 1826, se numea ”Școala  de științe de limbă românescă” și era a doua școală de grad mediu din Țara Romînescă. Acum această școală poartă numele ”Colegiul Național Carol I”.

Grigore Pleșoianu s-a născut în localitatea Cerneți, din județul Mehediniți. A urmat  școala ”Sf.Sava”  din București, unde predau atunci  Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu. În 1926 îl găsim la Craiova unde, împreună cu Stanciu Căpățâneanu, pune bazele  primei școli de grad mediu cu predare în limba română din Craiova, adăpostită în chiliile Mănăstirii Obedeanu, apoi în cele ale Bisercii Madona Dudu. La început profesorii le făceau pe toate: și școală, și adminsitrație. Grigore Pleșoianu reușește, în 1932,  după câțiva ani de lipsuri și corespondență  cu  Eforia școalelor, să obțină decizia  de înființare a postului de director, care avea sarcini administrative în școală, și prevederea legală privind acordarea  pensiilor pentru profesori.

În urma criticilor aduse administrației școlilor, este eliberat din funcția  de profesor al Școlii centrale din Craiova, dar pentru meritele sale în organizarea școlii domnitorul Știrbei Vodă  l-a ridicat la rangul boeiresc de serdar. Recunoașterea vine, până la urmă.

Se retrage la Cerneți, localitatea natală, unde se dedică meseriei de inginer hotarnic.

Grigore Pleșoianu, urmând exemplul profesorilor lui, Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu, s-a ocupat de scrierea și tipărirea cărților necesare pentru educarea școlarilor. În 1825 publică Abecedar greco-român cu frumoase dialoguri, rugăciuni, legi moralicești, idei fysicești, gheorgraficești și istoricești. O altă carte remarcabilă a fost tipărită în 1828, adică în perioada în care era profesor la Școala centrală din Craiova, destinată primelor clase școlare. Cartea poartă numele Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor. Era scrisă cu litere chirilice și conținea informații despre plante și despre animalele. A scris această carte  fiind convins că ” învățătura citirii privește mai cu seamă de a face pe un copil să fie om bun și cinstit în societate și în patria sa” . Tot în 1828 a scris și ”Cele dintâi cunoștințe  pentru trebuința copiilor care încep a citi”, destinată elevilor din clasele II-IV,  în care își expune și principiile pedagice valabile și azi. Iată cîteva: ” învățătura de carte  se dă sistematicește și cu blândețe” , ” copii vă vor înțelege  dacă vă veți coborâ la puterea lor, vorbiți limba lor, dați ideilor voastre  un trup pe care să-l poată, ca să zic așa, și vedea și pipăii…”. Cartea conținea informații despre univers, despre științele naturale, despre geografie și istorie dar și lecții de gramatică. Convins de utilitatea unei limbi străine  de circulație europeană, a tipărit ”Abecedar francezo-românesc pentru începători”, ”Gramatica franțuzească” ( 1830) , ”Frumoase dialoguri  francezo-românești”.

Grigore Pleșoianu, un dascăl patriot, convins de importanța educației morale a tinerilor a  tradus din greacă și franceză povestiri pilduitoare. A tradus romanul ”Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise” , a tradus culegerea ”Deosebite istorii morale desfătătoare și pline de învățătură”, a tradus povestirea ”Copilul pierdut și licuriciul”. Fiecare dintre aceste cărți era însoțită de o ”antiprefață” , uneori de dimensiunea textului tradus, în care își expunea ideile de avangardă privind, printre altele, încurajarea dezvoltarea atelierelor meșteșugărești autohtone, motivând ” … să nu mai dăm un tean de piei pe o pereche de cisme, nici o cireadă de boi pentru o caleașcă,… nici un car de scânduri pentru o ladă de Brașov…”.

Strada Grigore Pleșoianu, situată în cartierul Lăpuș Argeș, paralelă cu Bulevardul Decebal, paralelă   începe din Calea București și  se intersecează cu strada Gărlești, în apropierea zonei numită Rampa militară.

Azi v-am povestit despre numele străzii Grigore Pleșoianu, dascăl patriot și animator cultural. Vă îndem ca, după ce parcurgeți strada Grigore Pleșoianu, să ajungeți și în zona Școala Obedeanu, Biserica Madona Dudu, Colegiul  Carol I. Apoi, stând pe o bancă în fața Colegiului Elena Cuza, gândiți-vă la școală, la educația copiilor.

Strada Vasile Georgescu Paleolog

O stradă întortocheată             printre blocurile 50B,51B, 52B și 52B1 , care pornește din strada Constantin Brâncoveanu și ajunge până în strada Emil Gârleanu. Pentru noi ,oltenii, pentru noi craiovenii, este important că, prin acordarea acestui nume unei străzi din cartierul Craiovița Nouă, demonstrăm că știm să aducem în memoria colectivă valorile umane născute în acest colț de țară.Vasile Georgescu Paleolog este imporant pentru români și pentru faptul că a fost primul care l-a scos la lumina scrisului pe Constantin Brâncuși, un oltean refuzat de autorități multă vreme.

Vasile Georgescu s-a născut la  data de 23 septembrie 1891 în suburbia Obedeanu din Craiova, fiind al șaselea copil al familiei Badea și Maria Georgescu. Alte surse menționează ca loc de naștere localitatea Teiu din actuala comună Orodel. Începe cursurile primare la Școala Obedeanu în 1898. Se mută cu familia la București unde continuă la Școala ”Sfinții Voevozi” și Liceul ”Sfântu Sava”. Revine la Craiova, după decesul tatălui său, și continuă studiile la Liceul Carol I până în 1908 când este eliminat și trebuie să părăsească țara.

Susține examenul de Bacalaureat  la Paris, în 1911 și se înscrie la Facultatea de Drept unde urmează doi ani. În această perioadă îl cunoaște pe sculptorul Constantin Brâncuși cu care se împrietenește devenind un confident de nădejde. Deși viața lui Vasile Georgescu Palelolog este tumultoasă, cu multe evenimente interesante, printre care începerea unui doctorat cu celebrul Albert Einștein, voi menționa, în special, legătura lui cu Constantin Brâncuși.

Scrie pentru prima dată un articol despre  Constantin Brâncuși pe care îl publică, în 1913, în ziarul francez ”Paris-Midi”. În 1921, în vreme ce locuia în Italia, îl invită pe Constantin Brâncuși să-i facă o vizită în localitatea Blevio, situată pe malul lacului Como.

A revenit în România în 1922 și își construiește un conac în satul Corlate din actuala comună Orodel, unde a fost un plugar model,  a fost primar  și profesor , înființând o bibliotecă  și creind o atmosferă culturală remarcabilă. Aici editează, în 1927, împreună cu C.S.Nicolăescu-Plopșor, publicația ”Redeșteptarea”, tipărită la Plenița.

Aici are răgazul necesar să pună în pagină informațiile adunate despre Brâncuși,așa că,  în 1937, publică în ”Arhivele Olteniei”  din Craiova ,un articol  cu multe explicații despre sculpturile lui Constantin Brâncuși, inclusiv despre Poarta sărutului. Un  an mai târziu, în 1938 , tipăreșet la Editura Ramuri prima carte din lume despre Opera lui Constantin Brâncuși.

Vă reamintesc că în perioada 1937-1938 au fost inaugurate, la Tg.Jiu, cele trei lucrări monumenteale bine cunoscute: Coloana Infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Venit în România pentru aceste evenimente, Constantin Brâncuși, îl vizitează pe Vasile Georgescu Paleolog la Corlate.

În 1947 publică la Editura Forum  cartea ”Brâncuși”, în limba franceză. Aceasta este singura monografie publicată în timp ce Constantin Brâncuși era în viață.

Din 1965 s-a mutat în Craiova și a locuit pe strada AI Cuza nr.9. În 1967 a publicat, la Editura Scrisul Românesc, cartea ”Tinerețea lui Brâncuși”.

În 1970, cu ocazia unei vizite la Paris, face demersurile necesare   ca bârnele de lemn  din  Atelierele lui Brâncuși să fie aduse la Craiova și depozitate, în 1972, în curtea Muzeului de Artă.

Azi v-am povestit despre numele străzii Vasile Georgescu Paleolog și închei   îndemnându-vă să mergeți  la  Școala Obedeanu, unde a învățat Paleolog, apoi la Colegiul Tehnic de Arte și Meserii ”Constantin Brâncuși” , unde se pot vedea, din strada, bârnele privite ani buni de Brâncuși. Intrați la Muzeul de artă din Craiova, gazda primitoare a operelor lui Brâncuși, iar în final la Biserica ”Sfânta Maria ” din Cimitirul Sineasca, unde este înmormântat, din 1979, Vasile Georgescu Paleolog. Vă îndemn să citiți cartea ”Tinerețea lui Brâncuși”, scrisă de Vasile Georgescu Paleolog.

Strada Constantin Brâncoveanu,

Strada Constantin Brâncoveanu este situată în  cartierul Craiovița Nouă. La început, adică prin anul 1921 s-a numit strada Potbanița și era la marginea loturilor pe care Primăria Craiova le-a repartizat  veteranilor din Primul Război Mondial în perioada 1926-1927. Numele Potbanița, care înseamnă „Pod peste apă„  se regăsește în documente oficiale încă din 1835 și se referea la Mahalaua Potbanița, care reunea  17 familii  în jurul bisericii cu  hramul Adormirea Maicii Domnului. Strada și-a păstrat  numele de Potbanița până în urmă cu câțiva ani  când a primit numele Constantin Brâncoveanu. Începe din strada Toporași și ajunge până în Bulevardul Dacia. În prima parte  este străjuită de case, unele din vremea împroprietăririi veteranilor de război. În zona blocurilor  din Craioviá Nouă traversează strada George Enescu, apoi ajunge în vecinătatea Parcului Cornițoiu, transformat din 2008 în  zonă rezidențială. Alfel spus, aici se ”plantează” case în locul copacilor. În apropierea intersecției cu Bulevardul Dacia, Liceul  Tehnologic ”George Bibescu”, înființat la 1 septembrie 1990,  cu numele de Grupul Școlar ICM 3, preulând o parte din tradiția Liceului industrial Nicolae Titulescu. Clădirea situată pe strada Constantin Brâncoveanu a fost dată în folosință în 10 februarie 1997. Așadar, o stradă cu istorie veche și istorie nouă.

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, în comuna Brâncoveni ,din actualul județ Olt și   a domnit în Țara Românescă aproape 26 de ani, din 1688 până în 1714. Această continuitate s-a făcut simțită în viața Țării Românești printr-un avânt al vieții culturale și spirituale, inclusiv în arhitectură. Stilul construcțiilor din acea vreme rămânând în istorie sub numele de ”stil Brâncovenesc”. Anii de continuitate și liniște  au dus la progres economic în Țara Romînească. S-a reformat sistemul fiscal și s-au modernizat instituțiile statului. Constantin Br\ncoveanu a înființat, în1694, Academia domnească din București adică o școală superioară pentru ”pământeni și străini”, care a funcționat pe lângă mănăstirea ”Sfântu Sava”. La mănăstirea Horezu, ctitorită de Constantin Brâncoveanu, a fost înființată o mare bibliotecă cu lucrări aduse  din Europa. În vremea lui Constantin Brâncoveanu s-a finalizat tipărirea primei ediții a Sfintei Scripturi în limba română.

Le-a plătit și turcilor tributul știut. Dar tăvălugul uneltirilor dușmanilor și al nerecunoștineți prietenilor l-a ajuns într-o zi din luna martie 1714, adică acum aproape 302 ani.A fost mazilit, cum se spunea atunic. Trei săptămâni a durat drumul până la Constantinopol unde au  fost aduși cu forța și cei patru feciori ai săi dar și alți membrii ai familei.

A fost acuzat de multe  vini printre care de sărăcirea țării pe care o adusese, totuși, în cei 25 de ani de liniște, la înflorire. A fost acuzat că și-a cumpărat de la Viena instrumente muzicale  mai bune decât ale Sultanului. Așa se întâmplă mereu când sentința este dată înainte de judecată.

A fost executat în zi de sărbătoare : Adormirea Maicii Domnului. Mai întâi au fost executați cei patru feciori ai săi. A avut, totuși, puterea să le spună: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit…”

Azi v-am povestit despre numele străzii Constantin Brâncoveanu și închei   îndemnându-vă să mergeți la mănăstirea cu hramul ”Adorimirea Maicii Domnului” , din Brâncoveni, localitatea  în care s-a născut Constantin Brâncoveanu,  construită  de Matei Basarab și refăcută de Constantin Brâncoveanu.

Strada Alexandru Buia

Numele profesorului Alexandru Buia este legat de  Institutul Agronomic din Craiova, înființat în 1947 și de Grădina Botanică  din Craiova.

Alexandru  Buia a venit de la Cluj unde  şcoala de botanică are rădăcini puternice. Alexandru  Buia ştia că fără o grădină botanică şi un herbar ştiinţific nu se poate asigura un învăţământ superior de  nivel mondial. Înfiinţarea Grădinii Botanice din Craiova a fost rezultatul implicării  mai multor persoane cu putere de decizie din Craiova şi din regiunea Oltenia, a fost rezultatul implicării afective a cadrelor didactice, a studenţilor şi a salariaţiilor Institutului Agronomic, dar persoana catalizatoare a acestor energii a fost profesorul Alexandru Buia. Mai întâi  s-a obţinut aprobarea Ministerului Agriculturii, care a asigurat şi finanţarea iniţială a lucrărilor de amenajare.Apoi, administraţia locală, prin Decizia  din 29 august 1952 a  repartizat Institutului Agronomic  terenul Parcului „ 7 Noiembrie- Fântâna Jianu”. Profesorul Buia  s-a implicat direct în elaborarea  proiectului de amenajare a Grădinii şi a prevăzut toate sectoarele unei grădini botanice universitare. Terenul inţial era plat, iar pentru crearea condiţiilor ecologice  a fost necesară  amenajarea unui microrelief  specific  cu înălţimi  cuprinse între 1,5 şi 30 m. Mai mult, folosind apa  colectată din izvorul fântânii Jianu, construită de Hagi Stan Jianu în jurul anului 1800, s-au amenajat 3 lacuri  , cu o suprafaţă totală  a luciului de apă  de 0,3 ha. Această amenajare a permis cultivarea de specii autohtone şi exotice, erbacee şi lemnoase.

O componentă importantă  o reprezintă  Herbarul. S-a început cu  herbarul  cumpărat de la familia Borza, format din  10.000 de coli  editate  şi a fost completat cu  herbarul profesorului Buia, compus din  cca. 20.000  de coli cu plante presate, colectate din aproape toate  regiunile ţării şi  determinate de acesta. Pe aceste coli a rămas, ca mărturie, scrisul holograf al profesorului Buia.

În 2002,  Senatul Universităţii  din Craiova, a  hotărât ca Grădina Botanică din Craiova să poarte numele ctitorului său, „ Alexandru Buia”.

Alexandru Buia  s-a născut la  data de 23 martie 1911 în localitatea  Sângeorz-Băi, mai demult Sîngeorzul Român, situată pe malul  Someşului Mare. A fost al zecelea copil dintr-o familie cu unsprezece copii. A urmat  Liceul  din Năsăud pe care l-a finalizat în 1929.

La terminarea studiilor universitare la Cluj, în 1934, a obţinut diploma de inginer agronom cu distincţie şi  a fost numit  asistent la  catedra de Botanică şi Fitopatologie, condusă de profesorul Iuliu Prodan.  Sub  îndrumarea acestuia  îşi elaborează teza de doctorat cu titlul „ Cercetări asupra Cuscutelor  din România” , susţinută în 1938 şi publicată un an mai târziu, în 1939. A descoperit mai multe unităţi sistematice noi pentru ştiinţă şi care îi poartă numele: Cuscuta  basarabica Buia, Cuscuta prodani Buia. În 1940 a devenit profesor, iar în 1945 a ocupat funcția de Decan al Facultății de Agronomie din Cluj.

Era o personalitate  cunoscută în lumea botaniştilor când, în 1948, a fost solicitat de Ministerul Învăţământului Public   să vină la Craiova pentru organizarea  Institutului Agronomic şi dezvoltarea  învăţământului agronomic în Oltenia.  Din 1955 şi până în 4 octombrie 1964 , când a trecut în nefiinţă  a fost Rector al Institutului Agronomic „Tudor Vladimirescu” din Craiova .

Strada Alexandru Buia, din cartierul Craiovița Nouă, pornește din strada Arhitect Constantin  Iotzu, oscilează printre blocurile 146, 147 , 150 și ajunge, parcă din întâmplare, în Bulevardul Oltenia.

Strada Emil Gârleanu

”Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa.

Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul, bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire, adulmecând. În fața ei, de supt o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâșietor, cum nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul luminișului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul și se repede la ea…

Prăbușită în sânge, la pământ, sub colții fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Și numai când acesta, înspăimântat, se topește în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morții.”

Este una dintre povestirilie lui Emil Gârleanu. Cărprioara, din volumul ”Din lumea celor care nu cuvântă” apărut în 1910.

Emil Gârleanu s-a născut la Iași, în 5 ianuarie 1878.

A venit la Craiova în  noiembrie 1911 , ca Director al Teatrului Național din Craiova.

Secretar literar era Liviu Rebreanu. A reparat  și modernizat clădirea teatrului dar s-a ocupat și de condițiile de viață ale artiștilor. A introdus în repertoriul teatrului piese românești dar și piese străine traduse. A stabilit relații de colaborare cu teatre din țară și străinătate, făcând schimburi de spectacole. I-a respectat pe înaintași. Așa se face că în  1912, cu ocazia pensionării actorului craiovean Ion Anestin, Gârleanu a organizat un spectacol de omagiere. Mai mult, a organizat o ”galerie a marilor dispăruți cu portrete, fotografii, costume din spectacole, afișe”. Contemporanii au lăudat reușita lui Emil  Gârleanu privind  organizarea evenimentului ” Săptămâna Caragiale”, în 1912 când I.L.Caragiale împlinise 60 de ani. L-a invitat pe George Enescu la Craiova pentru fondarea unui Premiu Național de compoziție.L-a invitat pe istoricul  Vasile Pârvan să țină conferința ”Oltenia în epoca daco-romană”.

S-a implicat direct, împreună cu actorii Teatrului din Craiova, la realizarea unuia dintre primele filme românești,  ”Cetatea Neamțului”. S-a filmat în Parcul Romanescu, în  Bucovăț și Leamna.

Deși a făcut multe pentru Teatrul din Craiova, s-au găsit și unii care să-l acuze că n-a făcut  excedent, sau profit, cum se spune acum. S-a retras de la conducerea Teatrului în primăvara anului 1914 spunând ” Nimic nu e mai amar decât otrava prieteniei false”. În iulie a fost înmormântat în cimititul Belu din București. În Craiova, a locuit pe actuala strada Romul.

Strada Emil Gârleanu din cartierul Craiovița Nouă, începe din Bulevardul Oltenia, ocolește  fostul Cinematograf  și  după ce face două bucle, ajunge în strada Constantin Brâncoveanu.

Strada George Enescu

Strada George Enescu începe din strada Amaradia și ajunge până  în strada Tineretului din Craiovița Nouă. Pe timpuri, adică prin 1916, se numea strada Sineasca, iar cartierul era locuit de lăutari. Într-un document din 1962, strada apare cu numele George Enescu. Chiar la intersecția cu strada Amaradia este casa Aldea construită la jumătatea secolului XIX, adică în vremea în care se năștea George Enescu, renovată în ultimii ani, și care dă o notă aparte acestei prime porțiuni.

Pe stânga se intersectează cu strada Iancu Jianu și, după câțiva pași se ajunge la  Căminul şcoală nr. 8 , înființat în 1951 cu numele  Casa de copii infirmi „7 Noiembrie”. Acum se numește Școala generală specială ”Sf.Mina”. Pe partea dreaptă  se află clădirea Ocolului silvic Dolj și a Staținii de cercetare în domniul silvic. De la intersecția cu strada Plevnei se întind, pe partea stângă, blocurile din cartierul George Enescu apoi cele din Craiovița Nouă. Pe partea dreaptă,  vechile case  își păstrează și acum  croială de odinioară . La numărul 64 casa în care s-a născut Ioana Radu pe care fusese aplicată o placă de marmură. Acum, în locul ei, a rămas, simbolic,  doar un dreptunghi  de culoare albă. Tot pe dreapta, Cimitirul Sineasca cu istoria lui și amitirile noastre despre oamenii  care se odihnesc  aici.

După sensul giratoriu se  traversează pârâul Cornițoiu și zona mlăștinoasă din apropiere. Primul program de desecare  a acestei zone a fost lansat în 1898, adică acum 118 ani. Se pare că mai  avem nevoie de încă un secol pentru rezolvarea completă a problemei. Strada George Enescu  traversează strada Constantin Brâncoveanu, fostă Potbanița și  intră, triumfal, în cartierul Craiovița Nouă. De aici, strada George  Enescu are atributele unui bulevard: o arteră urbană largă, cu spațiu verde și alee pietonală pe mijloc.

George Enescu s-a născut în data  19 august 1881 în satul Liveni-Vîrnav din județul Botoșani, în familia  Costache  și Maria Enescu. Soarta a făcut ca cei șapte frați născuți înaintea lui să moară încă din copilările. El a trăit  și a demonstrat  întregii omeniri genialitatea lui ca violonit , ca pianist, compozitor și profesor de muzică

Despre George Enescu se poate povesti extrem de mult, dar eu voi aminiti  doar câteva dintre legăturile lui cu orașul nostru.

George Enescu l-a apreciat pe tenorul Grigore Gabrielescu, născut la Craiova , pe care l-a vizitat aici, în universul cultural al Craiovei, de mai multe ori.

George Enescu a venit la Craiova și în 1911-1912  la  invitația lui Emil Gârleanu, Directorul Teatrului Național din Craiova pentru a participa la două concerte  extraordinare destinate fondării unui Premiu Național de compoziție.

George Enescu a venit la Craiova și în luna mai a anului 1942. A fost și la Conservatorul Municipal de Muzică și Dicțiune ”Cornetti”,  unde avea mulți prieteni. Probabil că au discutat și despre audiția muzicală organizată de  Conervator pentru ziua  de duminică  7 iunie 1942, ora 10,45 pentru că, pe  Programul tipărit cu această ocazie, George Enescu a scris : ”Muzica nu este un lux, ci o artă care purifică și’nalță sufletele, deci este un element moralizator care trebuie încurajat și răspândit cât mai mult în toate clasele sociale căci tocmai posibilitatea de-a cultiva sufletul diferențiază pe om de animal. Școala de muzică, ori mai bine zis Conservatorul Cornetti trebuie să trăiască și să propage cultul frumosului”.

Școala de Arte și Meserii ”Cornetti” , care funcționează și azi pe strada Jiețului nr.19, a respectat îndemnul lui George Enescu. Mai mult, instituțiile muzicale ale Craiovei, Opera Română, Filarmonica, Liceul de Arte  ”Marin Sorescu” , Corul Medicinei dar și oferta Universității din Craiova în domeniul muzical, au diversificat ” arta care purifică și înalță sufletele”. Faceți o plimbare pe strada George Enescu! Mergeți la Opera Română din Craiova! Mergeți la Filarmonica din Craiova! Gândiți-vă și la suflet!

Strada Arhitect Constantin Iotzu

Numele arhitectului Constantin Iotzu este legat de câteva clădiri monumentale din Craiova: clădirea în care funcționează în prezent Primăria Craiovei, Casa Albă și  Secția de Științele Naturii a Muzeului Olteniei situată pe strada Popa Șapcă nr.4.  Numele Iotzu  este legat și de clădirea actuală a Teatrului  Național din Craiova ” Marin Sorescu”, concepută de arhitectul Alexandru Iotzu, fiul arhitectului Constantin Iotzu.

Să le luăm pe rând.

Clădirea în care funcționează Primăria Craiova a fost proiectată în 1906 de celebrul arhitect Ion Mincu la solicitarea  proprietarului Băncii Comerțului, Constantin Neamțu, care începuse afacerea bancară cu 7-8 ani înainte, adică prin 1899. Era o bancă cu capital autohton, iar Constantin Neamțu, ca om politic, vroia să-i ajute pe craioveni. Multă vreme a fost numită de craioveni ”Banca Costică Neamțu”  sau ”Cloșca de Aur”.Construcția clădirii a fost încredințată inginerului Giovanni Peressutti care a  început lucrările  în 1912. Din păcate , în decembrie 1912 Ion Mincu a decedat, iar  execuția a fost urmărită  de arhitectul Constantin Iotzu,  discipol și colaborator al  arhitectului Ion Mincu. Inaugurarea Băncii  a avut loc în 1916,  fiind considerată  una dintre cele mai frumoase clădiri  din țară, atât datorită aspectului exterior cât și interiorului prevăzut cu  vitralii, candelabre, stucaturi și mozaicuri venețiene. Construcția a fost prevăzută cu sistem electric propriu, utilizat pentru iluminat și încălzire, dar și cu ascensor pentru  persoane care există și azi dar nu mai este funcțional.Clădirea și-a păstrat  destinația ințială – Banca Comerțului-  până în 1948. Apoi, până în 1968 a fost  sediul Academiei de Științe Istorice, Arheologice și Etongrafice și sediul ARLUS, adică Asociația  Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică . Din 1968 funcționează aici Primăria Craiovei.

Așa cum se întâmplă de obicei, succesul atrage alt succes. Arhitectul Constantin Iotzu a proiectat, în 1920, Palaturi Ramuri, aflat acum pe strada Popa Șapcă nr. 4, în care a funcționat Editura și Tipografia Ramuri, apoi Întreprinderea Poligrafică. După cutremurul din 1977 , clădirea a fost repartizată Muzeului Oltenia, iar în prezent  găzduiește  Secția de Științe ale Naturii a Muzeului Oltenia. Fațada a fost restaurată de curând ( 2005-2012) așa că vizitatorul poate admira fațada în stil neo-românesc, adoptat de arhitectul Constantin Iotzu, elementele etonografice, colanele scurte și arcurile trilobate care ornează balconul.

Toată lumea a fost mulțumită așa că arhitectul Constantin Iotzu primește, în 1923, o nouă comandă: proiectarea primului bloc de locuințe din Craiova cu 44 de apartamente destinat funcționarilor Băncii Comerțului, numit la început Palatul Nou, cunocut azi sub numele de  Casa Albă. Și această clădire a fost prevăzută cu lifturi pentru persoane.

Constantin Iotzu, aromân,  s-a născut în Macedonia, localitatea Crușova, la data de 28 mai 1884 și a decedat la data de 1 augut 1962 în București.

Fiul său, Alexandru Iotzu, l-a urmat în cariera de arhitect și a lăsat Craiovei o clădire monumentală :Teatrul Național Marin Sorescu.

Strada Constantin Iotzu, este situată în Craiovița Nouă, șerpuiește printre blocuri făcând legătura între Bulevardul Oltenia și strada Tineretului.

Strada Ion Vasilescu,

Strada Ion Vasilescu, oficial Aleea Ion Vasilescu se pierde printre construcțiile din cartierul Craiovița Nouă. Piața , Complexul BIG, Clădirea Romtelecom  din Craiovița  Nouă sunt situate pe Aleea Ion Vasilescu.Așadar, multe repere pentru a identifica zona în care se află Aleea Ion Vasilescu.

Am consultat ”Un Dicționar al personalităților din Dolj”  publicat în 2005 .Surpriză. La numele Vasilescu se găsesc informații despre două personalități legate de Craiova. Un  compozitor , a cărui activitate  s-a împletit cu viața  culturală a Craiovei, și un medic, care s-a născut la Craiova, este înmormântat la Craiova, iar activitatea lui s-a împletit cu viața medicală a Craiovei.Aleea Ion Vasilescu poartă numele compozitorului sau poartă numele medicului? Aș putea rezolva această dilemă cerând detalii celor care au dat numele străzii.Pot rezolva problema mult mai simplu ! O să vă spun câte ceva despre fiecare. Și unul și altul merită ca numele Ion Vasilescu să fie purtat de o Alee din Craiova, chiar de o stradă.

Începem cu medicul Ion Vasilescu, pentru că s-a născut la Craiova în data de 20 aprilie 1900. A descoperit magia cititului la Școala elementară Petrache Trișcu,  construită și susținută financiar  din  averea fostului viceprimar al Craiovei, Petrache Trişcu-Mircea,  inaugurată la data  de 1 septembrie 1890.

A urmat apoi, între 1912 și 1919 – Liceul Carol I din Craiova.Pasionat de medicină, s-a înscris la cursurile Facultății de Medicină din București, al cărui student i-a fost  timp de șase ani, între 1920 și 1926.L-a atras  cardiologia  și de aceea, în 1930 , a plecat la Paris  pentru o specializare prin doctorat. Și-a susținut Teza în 1932 și este primit ca membru cprespondent  al Societății de cardiologie din Paris.

După terminarea  studiilor, în 1926, s-a angajat la Spitalul Militar din Craiova unde a funcționat până în 1945, devenind șeful secției medicale.Din 1946 a funcționat la Policlinica CFR din Craiova de unde , după 11 ani, adică în 1957 s-a mutat la Spitalul nr. 1 din Craiova ca Medic primar cardiolog.În același an, 1957, a înființat secția de cardiologie  de la Spitalul Filantropia din Craiova.Tot în 1957 este ale  Președintele Centrului de cardiologie din Craiova.

Putem spune, Ion Vasilescu, doctor de inimă.

Continuăm cu compozitorul Ion Vasilescu.

Deși s-a născut la București la data de 4 noiembrie 1903, a absolvit Liceul Carol I din Craiova. Studiile muzicale le-a făcut la Conservatorul din București dar și la Conservatorul Cornetti  din Craiova pe care le-a urmat, din cauza războiului, în două etape 1914-1916 și 1919-1923.A fost dirijor la Teatrul Național din Craiova în mai multe stagiuni, dar și la Teatrul de Estradă din București. A fost profesor de muzică la Liceul Frații Buzești, la Liceul Carol I, la Liceul Militar D.A.Sturdza și la Școala Normală din Craiova. Evident, a fost profesor  de teorie și solfegii la Conservatorul Cornetti din Craiova.

A compus multe șlagăre printre care: Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara,Țărăncuță,țărăncuță, Glasul roților de tren.

Putem spune, Ion Vasilescu, doctor pentru inimă.

Așadar, Aleea Ion Vasilescu din cartierul Craiovița Nouă poartă numele unor oameni care s-au ocupat, într-un fel saul altul, de inimă.

Strada Ion Anestin

De regulă vă  povestesc despre o singură persoană.Vă povestesc despre persoana al cărui nume este purtat de o stradă din Craiova.  De data aceasta vă voi povesti despre familia Anestin care  și-a împletit destinele cu istoria orașului nostru, Craiova.

Ion Anestin, viitorul om de teatru, al cărui nume este purtat de strada Ion Enestin  s-a născut la București în 1847 dar și-a găsit liniștea veșnică la Craiova în luna mai a anului 1919. Era un copil de 12 ani când a jucat primele roluri în Rosa Magică și Coliba lui Moș Toma. În 1867, adică la vârsta de 20 de ani este angajat la Teatrul din Craiova de către Directorul Theodor Teodorini.Actor complex, capabil să susțină și spectacole de operetă,  La vârsta de 41 de ani, în 1888, era deja un actor complex, capabil să susțină și spectacole de operetă.În acest context Directorul Teatrului Național din București, celebrul scriitor Ion Luca Caragiale i-a propus să joace pe prima scenă românească. După un an, adică în 1889, a revenit la Craiova pentru a participa la constituirea Societății Dramatice . Atras de viața teatrală a Craiovei, se stabilește definitiv aici. A scris și piese de teatru, unele fiind jucate și la Craiova : O inspecție și Jianu, căpitan de haiduci.Istoria a reținut multe dintre rolurile interpretate de Ion Anestin, printre care Cetățeanul turmentat din cunoscuta  piesă a  lui Ion Luca Caragiale , O scrisoare pierdută pusă jucată la Craiova în stagiunile  din 1889, 1892-1893, 1903, 1906, 1908 și 1912, anul în care s-a pensionat. De altfel, în acel an 1912, Directorul Teatrului Național din Craiova, celebrul scriitor Emil Gârleanu, a organizat un spectacol omagial pentru activitatea lui Ion Anestin.

A cunoscut-o pe soția lui, craioveanca Maria Cristescu Anestin, în anul angajării sale la Teatrul din Craiova adică în 1867. Maria Antestin, era o prezență apreciată în trupele de teatru ale vremii, respectiv  trupa Matei Millo sau Costache Caragiale. Maria Anestin a jucat și pe scena Teatrului Național din București, dar a revenit la Craiova odată cu soțul său. A rămas în istoria teatrului prin măestria cu care a interpretat  personajul Zoe Trahanache  din bine cunoscuta piesă a lui Ion Luca Caragiale.

Fiul celor doi actori, Victor Anestin, a fost elev al Liceului Carol I din Craiova pe care l-a absolvit în 1892.Deși a fost preocupat de literatură,  astronomia l-a atras în mod deosebit. În 1907 a înființat Societatea Astronomică Română devenind , apoi membru în Societé Astronomique de France. A editat revista Orion prima publicație de astronomie din România , care a apărut timp de cini ani, între 1907 și 1912.

A fost coleg de liceu cu celebrul matematican Gheorghe Țițeica cu care a înființat, în 1913 Societatea Prietenii Științei. Li s-a alăturat și fizicianul Ștefan Hepites, vicepreședinte al Academiei Române la acea vreme. Victor Anestin, fiul lui Ion Anestin, a scris, în 1899,  primul roman științifico-fantastic din literatura românească, intitulat În anul 4000 sau O călătorie la Venus.

Românii de azi cinstesc memoria familiei Anestin. Observatorul astronomic din Bacău poartă numele ”Victor Anestin”. O stradă din Craiova poartă numele Ion Anestin. Strada Ion Anestin din Craiova, cu o formă atipică , este situată în Cartierul Craiovița Nouă, între strada Nicolae Coculescu și Bulevardul Dacia.

Anestin,un nume care dă greutate contribuției  Craiovei la dezvoltarea culturii artistice și a culturii științifice naționale

Strada Grigore Gabrielescu

Craiova are multe clădiri frumoase.Craiova are multe clădiri cu o vechime de peste 100 ani. Craiova are câteva instituții cu o tradiție de peste 100 de ani. Una dintre aceste instituții este Teatrul Național din Craiova care a fost înființat în 1850, adică în urmă cu mai bine de 165 de ani. De-a lungul vremii a avut parte de Directori care s-au dăruit acestei instituții. Unul dintre Directorii Teatrului Național de Craiova a fost Grigore Gabrielescu, personalitate complexă care , prin activitatea sa a ridicat  Craiova la statutul de Cetate a culturii. Grigore Gabrielescu a fost director al Teatrului Național din Craiova între 1904 și 1911.

Grigore Gabrielescu s-a născut în  Craiova la data de 13 ianuarie 1859 în casa situată acum pe strada Brânușa nr.14. A urmat Școala Obedeanu. Merită spus că Școala Obedeanu este prima Școală din Craiova, înființată în anul 1775 în chiliile Mănăstirii Obedeanu, adică acum aproape 250 de ani, folosind moștenirea lăsată de boierul Constantin Obedeanu.În această Școală au învățat, de-a lungul anilor, personalități de mare faimă ale României. Să păstrăm această Școală ca pe un simbol sacru al  Culturii craiovene!Înzestrat cu o voce de excepție, Grigore Gabrielescu a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, apoi, în 1885, Conservatorul din Roma. A cântat pe scenele unor mari teatre din lume: Scala din Milano, Teatrul din Madrid, Teatrul  din Lisabona. Faima lui  a trecut  Oceanul Atlantic și a cântat pe scenele teatrelor lirice din Montevideo – Uruguay , Rio de Janeiro- Brazilia , Buenos Aires –Argentina.

A fost Director al Teatrului Național din Craiova timp de șapte ani , între 1904 și 1911, apoi Director al Școlii de muzică Elefterie și Maria Cornetti, până în 1915. În această perioadă a reușit redresarea financiară a Teatrului  din Craiova, a renovat clădirea acestuia, a organizat stagiuni la Tg.Jiu și Caracal, a invitat să joace la Craiova actori de talie internațională printre care  Aristzza Romanescu și Aglae Pruteanu. Viața culturală muzicală a Craiovei a cunoscut o efervecență specială. Grigore Gabrielescu  a înființat cursuri serale la Școala Cornetti, s-a ocupat de formarea corpului profesoral, a organizat o orchestră simfonică  formată din 60 de instrumentiști. Marele muzician George Enescu a apreciat în  mod deosebit activitatea lui Grigore Gabrielescu, iar ca dovadă a venit de câteva ori la Craiova.

A fost profesor la Conservatorul de declamație din Iași. A scris cărți cu caracter didactic pentru domeniul muzical, a compus lucrări muzicale pentru cor.

S-a implicat în viața comunității craiovene și a  înființat societățile corale Hora  și Armonia. Împreună cu doctorul I.Puțureanu , s-a ocupat de editarea publicației ”Revista culturală”. A colaborat ,cu articole din domeniul cultural, la ziarul Doljul și Adevărul.

Pentru activitatea sa bogată a fost ales Membru de onoare al Academiei de Muzică din Lisabona. De asemenea, Regele Portugaliei, Don Carlos I, i-a conferit Ordinul de Christo.

O stradă din București și una din Craiova poartă numele Grigore Gabrielescu. Strada Grigore Gabrielescu din Craiova este situată în cartierul Craiovița Nouă, paralelă cu strada Craioveștilor și strada George Enescu. Face legătura între strada Micșunele și Bulevardul Oltenia.Vă invit să faceți o plimbare pe strada Grigore Gabrielescu apoi pe strada Brândușa, să vă opriți câteva  minute și să citiți placa fixată pe casa de la nr.14. Puteți intra, apoi în Biserica Madona Dudu unde elevul Grigore Gabrielescu a cântat în corul Biericii, alături de Elena Teodorini. Așadar, azi v-am povesit despre tenorul Grigore Gabrielescu, un dar oferit de Craiova  spațiului cultural mondial.