Blog – Prof. Gheorghe Manolea

Despre Istoria ştiinţei, Despre Inventatori,şi…despre mine!

29 Nov

21.11.2014 Discurs rostit cu ocazia Jubileului INSEMEX Petroșani la 65 de ani.

Posted in Mesaje transmise catre... on 29.11.14

 

Doamnelor și Domnilor,

M-am angajat la SCSM Petroșani în data de 1 august 1970.
Atunci eu aveam 22 de ani, iar Institutul avea 21 de ani.
INSEMEX are, acum, 65 de ani și demonstrează o putere specifică instituțiilor în ascensiune.
Eu am 66 de ani.Vârsta bilanțurilor.
Am lucrat la SCSM-CCSM 7 ani. Tot atât cât un copil crește în familie, după care pleacă în viață. Este o perioadă care îi marchează, esențial, tot restul vieții.
Pentru mine INSEMEX a fost o școală ai celor 7 ani de început.
O școală în care eu am învățat secretele metodologiei cercetării științifice.
Acum o bună parte din activitatea mea este legată de cercetare, de metodologia cercetării, de proiectele de cercetare. Se poate trage concluzia că lecția a fost bună!
O școală în care eu am învățat cum se comunică rezultatele cercetării științifice.
Vizibilitatea mea de acum se bazează pe comunicări științifice : articole, comunicări științifice,cărți.Se paote trage concluzia că lecția a fost bine predată!
O școală în care am învățat că oamenii sunt importanți, că prietenia profesională dintre oameni dă putere și valoare demersului științific.
Profesorii mei de la Secția Electrosecuritate au fost Micheș Gheorghe, Oprea Nicolae, Vânătoru Ion , Loy Tiberiu, Pusac Mihai, Lașcu Vasile.
Prietenii mei profesionali de la care am învățat să transform ideile în modele fizice , în produse utile în industrie au fost Savețki Carol, Zaiu Nicolae, Boicescu Nicolae , Konyar, Gligor Aurel, Totoran,Baci Carol, Sabău, Purtător Tovie.
La această școală am învățat că Biblioteca este locul în care informația de ieri se transformă în diamantul de mâine dacă i se dă transparența caracteristică pietrelor prețioase.
Aș putea să spun multe despre INSEMEX și oamenii de aici, dar esența gândurilor mele am scris-o în urmă cu doi ani, în 25 octombrie 2012, într-un articol pe care l-am intitulat SCARA.
Vi-l citesc și dv.
SCARA
Merg adesea în orașul în care mi-am început activitatea de inginer.
Merg frecvent la Institutul în care mi-am început activitatea de cercetător.
Aici, inevitabil, urc și cobor o scară.
La început, adică la începuturile activității mele era doar o scară săpată în pământ.
Bună când …vremea era bună.
Cu Ion Căprar am pus câteva roabe de zgură ca scara să fie ” bună” și pe vreme rea.
Tiberiu Loy a proiectat o scară de beton pe care au urcat, ani mulți, oameni.
Azi am regăsit scara îmbrăcată în haine noi. Și Laboratorul are haine noi. Are și unelte noi, moderne. S-au păstrat și ”uneltele” de acum 42 de ani.
Oamenii care urcă scara păstrează și amintirea celor care nu mai urcă scara.
Am urcat scara. M-am regăsit pe mine, cel care am fost!
Am coborât scara. M-am regăsit pe mine, cel care sunt!
Am simțit, sub fiecare treaptă, urme din zgura de cărbune care , acum 42 de ani, a transformat poteca într-o SCARA.

In această zi de sărbătoare îi urez INSEMEX     Vivat ,Crescat ,Floreat !
Petroșani , 21 noiembrie 2014

 

 

Petroșani 28.11.2014.
Discurs la susținerea publică a Tezei de doctorat elaborată de Păsculescu Mihai Vlad

Susținerea de azi poate fi înscrisă în suita acțiunilor organizate de INSEMEX pentru a marca 65 de ani de existență.
Prin conținutul său, activitatea de azi poate fi considerată ca fiind piatra prețioasă care stă la loc de cinste în vârful bogățiilor acumulate de INSEMEX în cei 65 de ani.
INSEMEX este o echipă !
O echipă complexă,în permanentă căutare și în permanentă legătură cu mediul industrial și cu mediul academic.Vă știu pe toți din această sală dar, acum și aici, nu pot să vă separ pentru că sunteți un model de împletire între cercetare și academic.
INSEMEX este o școală!
Este o școală pentru că , de-a lungul timpului, a avut modele care sunt urmate de cei care populează azi spațiul științific din INSEMEX , din Petrpșani, din România.
Urmașul acestor modele se numește, azi ,Vlad Păculescu.

 

 

One comment »

21 Jun

21 iunie 2014. Artă, inginerie, medicină, viață.

Posted in Evenimente în imagini (galerie foto), File din Istoria stiintei si tehnicii, Mesaje transmise catre..., Uncategorized on 21.06.14

Dana Malide 1Fat cells (red) and blood vessels (green)
A mouse’s fat cells (red) are shown surrounded by a network of blood vessels (green). Fat cells store and release energy, protect organs and nerve tissues, insulate us from the cold and help us absorb importFat cells (red) and blood vessels (greenant vitamins.

Daniela Malide,  născută la Petroșani, școlită la Universitatea de Medicină din Cluj-Napoca, lucrează la National Heart, Lung, and Blood Institute, National Institutes of Health, Statele Unite ale Americii.

Deși este medic, participă cu o ” lucrare de artă” la o expoziție organizată pe Aeroportul  internațional din Washington.

Imaginea este  fantastică, este mai mult decât o lucrare de artă. Ingineria și-a adus prinosul său  prin perfecționarea microscopului  cu care s-a obținut această imagine. Studiul imaginii, studiu făcut de medici,    contribuie la îmbunătățirea sănătății oamenilor.  Acest studiu  este făcut  și de Daniela Malide, născută la Petroșani, școlită la Cluj-Napoca.

Alte imagini puteți  vedea pe   http://www.nigms.nih.gov/education/life-magnified/Pages/default.aspx

One comment »

23 Apr

23.04.2014 Ridica-te, Gheorghe….

Posted in Mesaje transmise catre... on 23.04.14

Radu Gyr – Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru vazduhul tau liber de mâine,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,

pentru cântecul tau tintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâsnita-n masele,

ci ca sa aduni chiuind pe tapsane

o claie de zari si-o caciula de stele,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi

si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane

si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ti ies inainte,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!

Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,

ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

 (Poezie scrisa  de Radu Gyr, 1905-1975)

 

No Comments »

06 Feb

07.02.2014 AGIR – arc peste timp,construit de oameni și sprijinit pe știință de carte.

Posted in Mesaje transmise catre... on 06.02.14

Doamnelor și Domnilor,

Discursul meu, intitulat „AGIR – arc peste timp, construit de oameni și sprijinit pe știință de carte „  va avea  două părți, o parte vorbită și o parte fizică și se va încheia cu  un mesaj.

Prima parte a discursului.

Azi , 7 februarie 2014 , participăm la al XXIX –lea Congres AGIR la care s-a propus pentru dezbatere tema  „Formarea inginerului pentru societatea viitorului” .

Menționez că Primul Congres AGIR  s-a ținut la Iași în 1921.

Apoi, la Congresele următoare s-au dezbătut diverse teme importante la vremea aceea.

La Congresul al X-lea , desfășurat între 26 și 29 septembrie 1930 la Craiova ,  s-a dezbătut  ”Problema agricolă”. În documentele Congresului se spunea: ” În Capitala  Olteniei, regiune eminamente agricolă, s-au dezbătut ….. cele mai importante probleme în legătură cu cea agricolă, cea mai mare parte din discuțiuni consacrându-se acestei chestiuni   vaste pentru țara noastră”.  Menționez că la Congres au participat  doi membrii ai Guvernului și multe alte personalități publice. Printre acestea și Nicolae Vasilescu Karpen,  născut la Craiova în anul 1870,  la vremea aceea  Rector al  Școlii Politehnice din București.  A fost și Președintele AGIR între 1931 și 1934. Nicolae Vasilescu Karpen este cunoscut mai ales pentru pilele K,  dar s-a ocupat și de telegrafie și radiofonie. În acest domeniu a colaborat cu  inginerul Mihail Konteschweller, născut la Craiova în 1897. În 1935 Mihail Konteschweller  a făcut o demonstrație ,în Parcul Carol  din București,  cu un vaporaș  telecomandat prin radio. Este considerat, în România, părintele telemecanicii. A scris și două cărți. Una dintre ele, Radioelectricitate, publicată în 1944, a fost premiată de Academia Română.

A doua parte a discursului.

Cu ocazia celui de al XXIX –lea Congres AGIR, Sucursala Dolj oferă Bibliotecii AGIR  cartea scrisă de inginerul Mihail Konteschweller în anul 1944.

Mesajul  nostru.

Domnilor ingineri. Construiți și scrieți cărți ! Cărțile sunt folositoare!

Domnilor profesori. Scrieți cărți și construiți! Construcțiile dăinuie peste vremuri.

Domnilor ingineri și domnilor profesori. Formarea inginerului pentru societatea  viitorului se bazează pe știință de carte, adică pe școală și muncă.

București, 07.02.2014

No Comments »

02 Feb

02.02.2014 Cultura generală și ingineria

Posted in Mesaje transmise catre... on 02.02.14

Explicație,

În urmă cu câțiva ani m-am hazardat într-o cercetare la granița dintre inginerie și pedagogie.La început am fost entuziasmat de temă. Apoi am trecut prin perioade de frământări, de incertitudini. Am răsucit documentul rezultat din cercetare și pe față și pe dos. Am adăugat, am eliminat și iar am eliminat  părți consistente din acest document. Încet-încet a căpătat identitate. Mi s-a părut că este clar. Este clar pentru mine, inginer,dar pentru cei care nu au pregătire inginerească? L-am rugat pe un pedagog să citească documentul final. I-am așteptat cu emoție verdictul. După ce l-am ascultat pe pedagog mi-am adus aminte de….cultura generală.

 

 Cultura generală și ingineria

 

            Capacitatea de a desfăşura o activitate intelectuală se dobândeşte, în liniile ei generale, prin pregătirea pe care ţi-o dă şcoala dar această pregătire nu este suficientă.

            Dacă nu-i adaugi mereu elemente noi, dacă te privezi de emoţiile şi bucuriile pe care ţi le mijloceşte contactul cu cultura, poţi deveni un funcţionar care rezolvă o problemă de aici şi . . . până aici.

            Capacitatea de a gândi creator, de a cunoaşte, de a avea o activitate raţională îşi are rădăcinile în munca de la liceu, în însuşirea cunoştinţelor de cultură generală.

            În ultimii ani s-a răspândit meteahna, în rândul elevilor de liceu, dar şi  în rândul profesorilor de liceu că un elev trebuie să-şi concentreze eforturile numai spre disciplinele la care se dă concurs de admitere pentru facultate.

            Totuşi, în anii de liceu, ne construim casa spirituală care dacă are multe “ferestre” are multă “lumină”.

            Ideea de cultură generală aparţine timpurilor moderne ca un corolar al specializării; antichitatea şi evul mediu nu au cunoscut-o.

            Cultura generală reprezintă, dintr-un anumit punct de vedere, nevoia spirituală resimţită de umanitate ca o compensaţie la formarea unilaterală pe care o implică specializarea mărginită.

            Fiecare tânăr care îşi formează aptitudinile într-un anumit domeniu, care are idealuri creative, trebuie să ştie că lipsa de receptivitate culturală frânează aptitudinile creative şi, în cele din urmă, anihilează însuşi actul creator care este, prin excelenţă, un act cultural, indiferent de domeniul în care se exercită. Le Corbusier, arhitectul vizionar, recomanda discipolilor săi studiul folclorului care “îi ajută să descopere nevoile adânci şi fireşti ale omului”. Maxwel [1], în adolescenţă şi tinereţe s-a străduit pentru o pregătire temeinică dar nu s-a mulţumit cu o pregătire unilaterală. Şi-a însuşit o cultură clasică îngrijită. A frecventat cursurile de filozofie ale lui William Hamilton. Audiate la o vârstă fragedă, în anii de formare a personalităţii şi de orientare a concepţiilor ştiinţifice, prelegerile filozofului scoţian i-au influenţat hotărâtor activitatea viitoare, stimulându-i înclinaţiile către raţionament, către dezvoltarea teoretică a cunoştinţelor şi investigaţiilor.  Discuta, ocazional, probleme variate: atomii, sufletul, conştiinţa etc.

            Cultura generală nu reprezintă un depozit de informaţii din toate domeniile, deşi cantitatea de informaţie produce calitate ideatică, ci un sistem de cunoştinţe, deprinderi, aptitudini creative. Acum  nimeni nu va mai putea acumula totalitatea cunoştinţelor, principiile însă trebuie cunoscute.

De la un anumit nivel în sus, principiile unor discipline, aparent separate, se completează. Aceste principii formează osatura culturii generale. Adevărata cultură generală îl face pe om să fie receptiv la ceea ce depăşeşte cercul îngust al specializării lui. A-ţi  forma o cultură generală înseamnă a şti să deosebeşti ce ţi se cere imediat de ceea ce ţi se pretinde oricând.

            Mi se pare exemplificativ în acest sens ce scria Ion Moraru [4] , [5]despre Gogu Constantinescu.

„Gogu Constantinescu beneficiază de o instrucţie divergentă, orientată preponderent spre o temeinică pregătire matematică, de care s-a îngrijit deliberat şi metodic mai ales tatăl său, profesor talentat de matematică, şi o iniţiere în arte, mai ales în muzică, aspect de care s-a ocupat mama sa, femeie dotată cu o aleasă sensibilitate artistică, ce interpreta la pian cu un talent remarcabil….. Liceul îl face la Craiova, unde talentul său pentru matematică uimeşte pe profesori şi pe tatăl său, care ţinea totuşi ca fiul să aibă o cultură generală solidă. Gogu Constantinescu matematicianul clasei, întrecând şi pe profesorii săi, prin soluţiile elegante şi simplificate pe care le găsea pentru rezolvarea problemelor. În afară de matematici îi plăceau fizica şi chimia, cărora le dedica timpul liber….. În afara preocupărilor de ordin tehnico-ştiinţific este atras de muzică, cântând la pian cu mult talent. Găsim în această pasiune originea cercetărilor sale de mai târziu la elaborarea unei teorii a armoniei muzicale, care îl va duce, printr-o remarcabilă asociaţie de idei, la acea admirabilă operă ştiinţifică, care este SONICITATEA…… Cultura generală solidă la care ţinea atât de mult tatăl său va constitui suportul informaţional al creativităţii şi creaţiei sale prodigioase,” zestrea de semanteme” ce va asigura matricea asociativ-analogică şi combinatorie a descoperirilor şi invenţiilor realizate.”

            Un om este cu atât mai cult cu cât este mai capabil să folosească valorile spirituale şi materiale pentru progres.

            De altfel, nici nu trebuie să se vorbească de “cultură de specialitate” şi “cultură generală”. Putem discuta despre cunoştinţe de specialitate şi cunoştinţe generale în cadrul unei culturi unice. Nu putem avea idei generale fără cunoştinţe de specialitate; dacă nu sunt legate de specialitate atunci ideile sunt vagi dar nu generale. O pregătire de specialitate care nu este înglobată într-o concepţie generală este mai degrabă o îndeletnicire decât o activitate creatoare.

            În prezent, progresul rezultă din cooperarea ştiinţelor fundamentale şi inginereşti. Inginerii rezolvă în folosul societăţii ceea ce oamenii de ştiinţă, întâmplător sau nu, reuşesc să descopere. Ingineria, ca şi alte ştiinţe, are propriul său limbaj, are propria sa literatură, inaccesibilă celor neiniţiaţi. Începând cu a doua jumătate a secolului XX, se poate afirma că ingineria a devenit cultura dominantă în societate. În acelaşi timp filozofii au început să analizeze structura culturii tehnice, valorile tehnice, spaţiul şi timpul tehnic, puterea tehnică, invenţia tehnică. Din punct de vedere filozofic, tehnica este considerată un domeniu distinct al culturii ,comună tuturor activităţilor umane[2].

            Cultura poate fi privită sub două aspecte, după cum urmează:

          ea este dovada istorică a faptului că oamenii şi-au asumat destinul lor;

          ea este condiţia orientării practice la timpul prezent.

            Aceasta înseamnă:

          că un om cultivat poate să extragă din interdependenţa, cauzalitatea, legitatea dintre posibil şi real, dintre necesar şi întâmplător elementele care închid spaţiul şi timpul existenţei sale particulare, poate să recunoască şi să-şi asume istoria sa;

          cultura este o stare de frontieră: ea dezvăluie orizonturi şi asigură punţi între acestea.

            În plus, descoperirile ştiinţifice sau tehnice reprezintă nu numai un efort de aprofundare ci şi de corelaţie cu alte discipline. Ştiinţele complementare, „de frontieră”, au reprezentat şi vor reprezenta, într-un proces sinergetic, zone de atracţie, de afirmare a creativităţii.

            Şi totuşi, care sunt competenţele care rezultă din cultura generală?

            Le-am putea defini în multe feluri dar şi astfel:

– capacitatea de a comunica eficient, de a emite sau a înţelege mesaje transmise printr-o multitudine de mijloace scrise, audiovizuale, tehnologice;

– obişnuinţa, îndemânarea de a rezolva probleme, de a găsi soluţii ţinând cont de cât mai multe restricţii folosind creativitatea şi intuiţia;

– uşurinţa de a formula judecăţi de valoare şi de a lua decizii proprii, ceea ce  presupune capacitatea de a discerne valorile, de a rezolva conflictele de valori specifice procesului de luare a unei decizii;

– capacitatea de a înţelege lumea contemporană în care trăieşte, cu multiplele ei sfidări faţă de persoane şi colectivităţi pe plan economic, politic, social.

 

Bibliografie

1.Florea, I.C. Trei savanţi iluştri. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1978.

2.Jinescu, V.V. Elogiu ingineriei .Discurs de recepţie.Editura AGIR, Bucureşti, 2002.

3.Manolea Gh. Bazele cercetării creative , Editura AGIR ,București , 2006

4.Moraru, I. Psihologia creativităţii, vol.I Editura VICTOR, Bucureşti, 1997.

5.Moraru, I. Psihologia creativităţii ,vol.II. Editura VICTOR, Bucureşti, 1998.

 

No Comments »

12 Jan

12.01.2014 După un timp, ficțiunea poate deveni realitate.

Posted in Mesaje transmise catre... on 12.01.14

                  După un timp, ficțiunea poate  deveni realitate.        

Jules Gabriel Verne s-a născut la data  de 8 februarie 1828 în localitatea Nantes, situată în vestul Franței, pe malul  fluviului Loire. În orașul lui funcționa , de aproape 400 de ani, o școală superioară ,  Universitatea,  fondată în 1460.

În 1865 scrie cunoscutul roman de ficțiune , pe vremea aceea, De la Pământ la Lună.  Se terminase războiul  civil  din America. Un grup de americani, la care se asociază și un francez, își propun să lanseze  un proiectil din Florida  spre Lună. Cartea a avut succes. S-au turnat  filme. S-au  montat piese de teatru.

Spre sfârșitul anilor  ’60 , Războiul Rece  era pe sfârșite.

În 1969 , 16 iulie,  a fost lansată   racheta Saturn V de la Centrul Spațial Kennedy  din Florida , care  a scos în spațiul cosmic  nava americană Apollo 11 cu trei oameni la bord. A ajuns pe Lună în 20 iulie. Neil Armstrong    a pășit pe satelitul natural al Pământului , așa cum își imaginase Jules Verne cu aproape 100 de ani în urmă. 

        În 1948 a fost inventat tranzistorul care a fost folosit prima dată pentru realizarea unui aparat auditiv. În 1954 a fost realizat primul aparat de radio complet tranzistorizat.

          Ray Bradbury  s-a născut la data  de 22 august 1920,  în Waukegan, Illinois, Statele Unite ale Americii.În 1953 scrie romanul de ficțiune Fahrenheit 4510  ( temperatura la care se aprinde  hârtia) publicată și în România în 1963 ,apoi și în 2013. Cartea are succes. S-au turnat filme. S-au montat piese de teatru.  Focul ,la Teatrul Național din Iași.

         Romanul tratează  o societate în care valorile au fost răsturnate,sunt negate.Romanul  tratează efectele televiziunii și mass-media , a reclamelor stereotipe difuzate peste tot, inclusiv în mijlocele de transport în comun, a  distracțiilor  facile  dar  care stimulează  secreția adrenalinei asupra oamenilor.    Oamenii  au uitat să se bucure de flori, de iarbă, de ploaie, de prieteni. Oamenii sunt pedepsiți dacă  păstrează cărți. Cărțile   și casele în care au fost ascunse sunt arse.  Mildred Montag, soția eroului principal, Guy Montag, pompier însărcinat cu arderea cărților și a caselor, este dependentă de telenovele, de căștile introduse în urechi, de droguri. Datorită lipsei cărților, a educației oamenilor prin cărți, majoritatea sunt indiferenți la evoluția societății, la deciziile celor care conduc societatea. Mildred Montag își denunță soțul pentru deținerea ilegală  de cărți, sustrase din casele pe care le incendiase. Căpitanul Beatty, pompierul-șef,  colegul  și superiorul direct al lui Guy Montag, altă-dată cititor de cărți, nu ezită să dea foc casei lui Guy Montag, colegul său, după ce acesta fusese denunțat de soția lui, obligându-l pe Guy să-și incendieze propria casă. O scenă de cinism pe care o întâlnim, în alte forme,  în zilele noastre și pe care ziarele și televiziunea ne-o servește sistematic.

         Și totuși, alți oameni au memorat conținutul multor cărți pentru a putea fi transmise din generație în generație.

         Spiritul cărților nu trebuie să dispară !

         Educația oamenilor prin intermediul cărților nu trebuie să dispară !

         Prețuirea, respectul dintre oameni nu trebuie să dispară!

         Valorile trebuie păstrate cu grijă !

        

No Comments »

24 Dec

24.12.2013 Arc peste timp:profesor-student sau de la cartelă la calculatorul cuantic

Posted in Mesaje transmise catre... on 24.12.13

Arc peste timp : profesor-student sau de la cartelă la calculatorul cuantic.

Eram student în anul IV când am participat la un curs  facultativ de ”Calculatoare”.

Profesorul Profir Degeratu se întorsese de curând din Polonia   unde toate  catedrele erau dotate cu calculatoare , iar domnia sa declara ceva mai târziu ” Venind în țară în 1965 , am dorit să continui formarea unui  colectiv și să realizez ceea ce am văzut bun acolo, în sensul dotării cu tehnică de calcul și al pregătirii colegilor în domeniile de vârf : calculatoare, teoria sistemelor,automatizări, optimizări”.

A găsit un student de excepție, Pop Emil, pe care la îndrumat spre aceste domenii de vârf.

Profesor-student.

O parte din cursul de calculatoare a fost  predat de  fostul student Pop Emil, devenit între timp asistent. Îmi amintesc cu câtă însuflețire ne povestea despre  calculatorul de proces instalat la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara pentru comanda instalației de tăiat produsele laminate. Tăiere  precisă, la aceiași lungime, eliminându-se pierderile de material.

Îmi amintesc că la unul dintre cursuri a venit cu o cartela utilizată pentru programarea calculatoarelor  din acea vreme. A luat-o în mâna dreaptă, a ridicat-o cât mai sus pentru a putea fi văzută de toții studenții.

          Am aici  o cartelă pentru calculator, a spus domnia sa.

          Aveți cumva și un bon la cantină ? a întrebat unul dintre colegi , deoarece  semăna, ca formă , cu cartela primită de studenți pentru a putea servi masa la cantina Institutului.

După audierea acestui curs, interesul nostru, al studenților, pentru utilizarea calculatoarelor a fost foarte mare. Așa se explică faptul  că multe proiecte de diplomă ale promoției 1970  au avut ca obiect calculatorul. Colegul nostru Cornel Puiu, devenit mai târziu Directorul unui Centru de calcul de Cluj-Napoca, s-a ocupat de  ”Proiectarea unui calculator specializat pentru determinarea proprietăților rocilor”. Eu am făcut , ca realizare practică la proiectul meu  de diplomă, un comparator de numere binare.

În același an, ca cercetător la un institut de cercetări am scris un articol intitulat ”Prietenul meu calculatorul” în care făceam apologia utilizării calculatoarelor în activitatea de cercetare.

                Apoi,în 1977, am venit la Craiova, la Facultatea de electrotehnică. Profesorul Profir Degeratu a introdus un curs nou în Planul de învățământ: Utilizarea calculatoarelor în acționările electrice. Mi-a fost încredințat mie. La început baza materială a fost redusă. Utilizam calculatoarele de la Centrul de calcul al Uzinei Electroputere sau de la Centrul de calcul al Universității. În 1981 am primit, prin repartiție guvernamentală, adică gratuit, un calculator M18 B ,  fabricat la Fabrica de calculatoare de la București. Nu a fost simplu dar nici imposibil.

                Programele puteau fi introduse și de la un cititor de cartele dar și de la o bandă magnetică sau de la un Floppy disk extern. Era un mare progres, un mare avantaj.

                Profesor-student.

                Timpul a trecut. Mulți dintre studenții care au utilizat M18B și-au croit un drum profesional legat de calculatoare. Cu  puțini dintre ei am păstrat legătura.

                În decembrie 2013  am scris un articol în Revista Tehnică și Tehnologie.

http://www.ttonline.ro/sectiuni/strategii/articole/11468-model-de-dezvoltare-afacerii-prin-inovare-vii-valorificarea-potentialului-creativ-din-

La scurt timp am primit un mesaj intitulat ”Arc peste timp”

O adevărată surpriză să vă “citesc” în revista Tehnică&Tehnologie (la care eu colaborez de câțiva ani).[Am fost studentul Dumneavoastră prin anii 1990.] Va trimit atașat un articol pe care l-am scris recent pentru revista CHIP, despre calculatoarele cuantice. Sănătate și La mulți ani! Cu respect, Mircea Băduț , Râmnicu-Vâlcea.

Am constatat ,apoi, că domnul ing.Mircea Băduț a scris 11 cărți despre  calculatoare. Cea mai recentă “Sisteme geoinformatice pentru electroenergetică”, Editura Polirom, 2008.

Am citit cu interes articolul despre Calculatorul cuantic. Mi-am adus aminte de întâmplarea cu cartela de calculator.

Așa mi-a venit ideea să scriu articolul Arc peste timp : profesor-student sau de la cartelă la calculatorul cuantic.

No Comments »

20 Dec

20.12.2013 Orice problemă are o soluție !

Posted in Mesaje transmise catre... on 20.12.13

Orice problemă are o soluție !

Cu aproape trei luni în urmă am fost invitat să particip la susținerea Tezei de doctor habilitat elaborată de d-l conf.dr.Viorel Bostan de la Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău.

S-a fixat și data :20 decembrie 2013.

Numai că, între timp,  s-a produs  o  întâmplare   nedorită care, prin efectele sale, m-a adus în situația de a nu mai putea da curs invitației.Totuși vroiam să particip la acest eveniment.

Ce să fac!Ce să fac!

Am discutat cu colegii de la Chișinău.

După câteva zile am primit un răspuns: ”  În Republica Moldova, începând cu 1.09.2013, susţinerea tezelor se efectuează on-line…..”

Orice problemă  are o soluție!

Așa că am participat, on-line, la susținerea Tezei de doctor habilitat.

În cuvântul meu am spus:

Stimați colegi,

Mai întâi îmi exprim mulțumirea profesională pentru că am putut participa la un astfel de eveniment științific.

În al doilea rând ,subliniez satisfacția personală că, în relația mea cu Universitatea Tehnică a Moldovei , am reușit, de mai multe ori în ultimii 15 ani, să depășesc piedicile fizice sau formale care au apărut în colaborarea dintre Universitatea din Craiova și Universitatea Tehnică a Moldovei,  dintre mine și profesorii de la Chișinău.

Vă mulțumesc dumneavoastră, colegilor de la Chișinău, pentru deschiderea demonstrată și pentru implicarea fără rezerve pentru ca…. orice problemă să aibă o soluție

Apoi ,evenimentul s-a desfășurat…normal! A durat  4 ore. S-a vorbit de la Chișinău. S-a vorbit din Florida. S-a vorbit, puțin, din Viena.

Am vorbit și eu  de la Craiova:

Având în vedere preocupările mele din domeniul teoriei și practicii cercetării, am analizat Teza d-lui dr.Viorel Bostan din punct de vedere metodologic și doresc să subliniez  următoarele aspecte care  caracterizează lucrarea prezentată.

            În primul rând faptul că actualitatea temei este particularizată pe două planuri:

          planul economic, cerința socială, prin care se asigură aplicarea rezultatelor;

          planul științifici prin care se asigură obținerea  unor rezultate competitive în timp din punct al valorii profesionale și al costurilor de cercetare.

Al doilea aspect metodologic este legat de alegerea domeniului real al vitezei vântului la care turbina trebuie să funcționeze eficient. Autorul numește rezultatul cercetării

 Rotor aerodinamic cu factor de performanță  adaptat la sursa de generare a energiei  . Eu fac o analogie cu teoria sistemelor și îl numesc ”Rotor aerodinamic adaptiv  sau autoadaptiv”. Din punct de vedere metodologic această abordare înseamnă analogie cu soluțiile din natură, mai precis cu zborul unei păsări care, prin forma aripilor, își reduce singură viteza la aterizare.

            Al treilea aspect metodologic este legat de instrumentele utilizate pentru efectuarea cercetării:

          instrumentul matematic, care asigură  vederea de sus, vederea de ansamblu;

          instrumentul virtual – simularea numerică – prin care se asigură vizibilitatea soluțiilor oferite de instrumentul matematic. Ca să fiu mai plastic îl compar cu o substanță de contrast , folosită de medici, pentru a vizualiza circulația sângelui în corpul uman, altfel invizibilă pentru un privitor extern;

          instrumentul fizic sau modelul fizic prin care, de regulă, cercetătorul se ancorează în realitatea cotidiană.

În final țin să subliniez modul în care autorul a aplicat metoda deductivă , pornind de la modele generale, pe care le-a particularizat , ca un adevărat inginer experimentat, pentru cazul turbinelor eoliene și al turbinelor hidraulice.

Așadar, din punctul meu de vedere, Teza de abilitare analizată demonstrează calitățile de cercetător ale autorului , capabil să identifice o problemă tehnică, să găsească soluția problemei și să o aplice, îmbinând eficient munca individuală cu munca în echipă.

20.12.2013 Craiova

No Comments »

05 Dec

05.12.2013 Karol Saal

Posted in Mesaje transmise catre... on 05.12.13

Karol Saal Karol Saal

 

În 4 octombrie 2012 s-a desfășurat la Suceava Conferința Națională de Acționări Electrice, ediția a XVI-a. Am prezentat în Plen lucrarea ” CNAE Conferință profesională ,cu Istorie scrisă de Oameni timp de 40 ani” Am povestit acolo despre mai mulți oameni care au construit Școala de Acționări electrice din România. Printre ei: Karol Saal.

În lucrarea evocată scriam:

 

S-a născut în satul Lipcani din judeţul Bistriţa-Năsăud, la data de 25 aprilie 1929. În perioada 1944-1947 a fost elev al Gimnaziului teoretic din Bistriţa pe care l-a absolvit în 1947. În perioada 1947-1952 a fost student al Facultăţii de Electrotehnică, Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi. Deşi era încă student, în perioada 1950-1951, a funcţionat ca asistent la catedra de Maşini electrice. Timp de zece ani, între 1951 şi 1961 a funcţionat ca inginer în domeniul proiectării instalaţiilor electrice în Bucureşti, Sibiu şi Braşov. Din 1958 până în 1961 a funcţionat în calitate de cadru didactic asociat la catedra de Fizică a Institutului Politehnic din Braşov, înfiinţat în 1953. Din 1961 devine titular la Catedra de Electrotehnică, iar din 1968 până în 1987 a fost profesor la catedra de Acţionări Electrice. În 1968 a obţinut titlul de doctor inginer, avându-l conducător de doctorat pe profesorul Nicolae Boţan. A plecat în Germania, unde locuieşte şi în prezent. În perioada 1992-1994 a fost încadrat ca profesor la FH Regensburg, Germania, Facultatea de Electrotehnică, Catedra de maşini electrice.

Din 1970 a devenit conducător de doctorat în domeniul acţionărilor electrice şi a condus 25 de teze la Universitatea din Braşov şi la Universitatea Tehnică din Dresda.

A scris, în colaborare, mai multe manuale de acţionări electrice , printre care Sisteme de acţionare electrică. Determinarea parametrilor de funcţionare, Bucureşti, Editura Tehnică, 1981. A scris circa 75 de articole şi lucrări comunicate la manifestări ştiinţifice.

L-am cunoscut pe profesorul Saal Karol. Am scris împreună un articol: Modelul termic şi curbele limită termice statorice ale motoarelor asincrone trifazate, publicat în Revista Electrotehnica nr. 2, 1986.

            L-am cunoscut pe profesorul Saal Karol. Apăruseră calculatoarele personale de tipul HC la care programele erau salvate pe casete audio. Am petrecut ore bune în apartamentul domniei sale din Braşov discutând despre cum pot fi utilizate calculatoarele în acţionările electrice.

In ultimele zile am pus ordine în documente mai  vechi și am dat peste câteva scrisori primite de la profesorul Karol Saal.Printre ele una datată ”Brașov, 15 mai 1985” și în care dă câteva detalii legate de apariția articolului scris de noi pentru Revista Electrotehnica.

Dragă și stimate tovarășe Manolea,

Pe la sfârșitul lunii aprilie am fost la redacția Revistei EEA- Electrotehnica, corecând șpaltul unui articol din nrumărul 4. Cu această ocazie am verificat intrarea în redacție a articolului trimis de noi care, probabil , o să apară cam târziu, pe la sfârșitul anului, fiindcă numărul din octombrie va fi dedicat aniversării a 25 de ani a ICPE-ului.

Cum cine spune A, spune și B, ne-am înscris la sesiunea ICPE-ului ”Electrotehnica.Probleme actuale ale progresului tehnicȚ , târziu, mai precis azi că  târziu am primit invitațiile. Va avea loc tot în octombrie.Trimit alăturat o copie a rezumatului trimis. Ideea cu folosirea curbelor limită termice statorice pentru verificarea puterii motorului  de acționare, fabricat pentru S1 și folosit în alte servicii, a fost foarte bună.Peste vreo cîteva săptîmâni am să vă trimit o primă redactare a lucrării ( nu știu dacă este limitat volumul ei, asta vom vedea ulterior), ca să o vedeți, să mai completați ce va mai fi posibil și să o trimitem apoi sub formă definitivă la ICPE.Lucrarea în extenso se cere pînă la 1 iulie a.c.

            În rest nimic nous pe la noi ; sînt prins și în comisia de examen de stat și la admitere cît și la un bacalaureat.

            Cu cele mai bune urări de sănătate și prosperitate întregii  familii,

Saal”

 

            Poate fi un exemplu de …corespondență profesională din acei ani.

No Comments »

12 Oct

12.010.2013 Despre frumusețe.

Posted in Mesaje transmise catre... on 12.10.13

Despre frumusețe.

Două familii locuiau în case învecinate.

O familie avea o fată, Ana, aproape o domnișoară. Nu era foarte frumoasă , unii spuneau chiar că este urâtă de tot,dar cânta cu dăruire la pian. Cânta cu plăcere.

Cealaltă familie avea un băiat, aș putea spune un băiețel pentru că nu mergea încă la școală.

Cele două familii se întâlneau destul de des, se vizitau adesea.

Într-o seară au mers la un concert susținut de vecina Ana.

Cânta, așa cum făcea de obicei, cu dăruire.

La un moment dat, în timpul concertului, băiețelul s-a aplecat spre mama lui și i-a șoptit :

Ce frumoasă este Ana !

Oamenii sunt frumoși , dacă le descoperim calitățile !

Hai să căutăm calitățile celor din jurul nostru !

No Comments »