Strada Eugeniu Carada
Prin anii ’80 am ținut un curs de ”Creativitate” cu studenții grupei de acționări electrice de la Facultatea de electrotehnică din Craiova. Discutam despre inventatori, despre invenții. Aveam și câte un invitat, un inventator din zona noastră, a Craiovei. Ii amintesc doar pe profesorii Liviu Pop, de la Agronomie, Ovidiu Drăgănescu, de la Electrotehnică, Sever Șontea , de la Mecanică. Discuțiile, întâlnirile erau programate la Casa de cultură a studenților din Craiova. Atunci, în 1980, abia se mutase de un an, în clădirea din strada Ialomicioarei, acum strada Eugeniu Carada nr.10. În clădirea monumentală erau câteva săli mari,luminoase, cu tavan înalt. Mi se părea că într-un asemenea spațiu imaginația studenților se poate rostogoli liber fără teama de inhibiția produsă de sălile de clasă obișnuite de la facultate. Clădirea nouă a Casei studenților s-a inaugurat în data de 2 mai 1988.Am participat la eveniment și am comparat deschiderea acestui lăcaș cu înființarea unei noi facultăți:Facultatea de cultură.Mai bine de un an s-au desfășurat aici, sistematic, spectacole de teatru, de muzică.Faclutatea de cultură era ca un copac cu roade frumoase și gustoase . Cadrele didactice de la electrotehnică au proiectat pentru sala de spectacole un sistem ingenios, inovativ, de translatare a scaunelor sub scenă pentru ca sala să fie multifuncțională.În părculețul de la intrarea de atunci a Casei studenților era o statuie : Eugeniu Carada. După un timp a fost mutată lângă Biserica Madona Dudu. Multe s-au schimbat după 1990 în această zonă. Clădirea monumentală a fost retrocedată, iar ușile sunt mereu închise. Parcă vrem să ascundem frumusețile tangibile și intangibile ale trecutului. A reapărut statuia lui Eugeniu Carada. Numele străzii s-a schimbat din Ialomicioara în Eugeniu Carada. S-au demolat și câteva case pentru a se face loc pasajului subteran. În jurul Casei de cultură a studenților au apărut puzderie de restaurante.Animația din săli s-a mutat la mesele din restaurante.
Așadar, la un moment dat, statuia care îl reprezenta pe Eugeniu Carada în mărime naturală și care fusese dezveltită în 1936, la 100 de ani de la nașterea acestuia, a fost mutată dar, ca un făcut, cam în aceiași perioadă, mai precis în 1985, am descoperit un alt monument legat de Eugeniu Carada în Cimitirul Sineasca. Mergând pe aleea principală, care urcă paralel cu strada George Enescu, pe partea stângă îți atrage atenția un mormânt pe care este montat un sarcofrag din bronz. Este locul în care odihnește Eugeniu Carada.Atunci , în 1985, mergând sistematic în Cimitirul Sineasca, fostă moșie a boieroacei Bălașa Sinescu, mi-am pus întrebarea: Oare cine a fost Eugeniu Carada?
Eugeniu Carada s-a născut la Craiova la data de 29 noiembrie 1836 în familia boierului Nicolae Carada și Petrița Carada, născută Slăvițescu. Primele lecții le-a făcut cu Gheorghe Chițu, a continuat la Școala Centrală din Craiova, înființată în 1826, apoi, în paralel, a urmat Institutul francez Raymond care funcționa la Craiova dar programa școlară era similară cu cea de la Sorbona. Precizarea este importantă pentru a arăta nivelul școlilor din Craiova și în urmă cu aproape două sute de ani. În 1853 a plecat la Paris unde a audiat cursuri de literatură, drept și economie. S-a reîntors la București unde a deținut mai multe funcții publice printre care și cea de secretar al Adunării ad-hoc în care s-a hotărât unirea Țării Românești cu Moldova. Eugenia Carada a tradus în limba franceză documentele Adunării . Trebuie menționat că deși la început l-a susținut pe A.I.Cuza, mai apoi, în 1865, s-a implicat direct în acțiunile pentru detronarea lui și aducerea unui principe străin.
S-a implicat în viața politică, fiind de două ori deputat. S-a implicat și în publicistică fiind Secretar de redacție, apoi redactor la ziarul ” Românul” , considerat una dintre cele mai influente publicații din acea perioadă. S-a implicat, de asemenea, în organizarea armatei române și pregătirea ei pentru Războiul de Independență, pentru care a primit ”Crucea Trecerii Dunării”. S-a implicat, inclusiv financiar, în ridicarea mai multor monumete din București, printre care și cel dedicat Fraților Golești.
Și totuși, activitatea de care istoria îi leagă numele este cea de organizare a Băncii Naționale a României.A refuzat să fie Guvernatorul acesteia dar a coordonat întreaga activitate a Băncii Naționale din 1880 până în 1910. A elaborat Statutul Băncii și planurile clădirii în care funcționează și astăzi. Și în prezent Banca Națională a României îi acordă lui Eugeniu Carada un loc de cinste în istoria sa, inclusiv prin ridicarea monumentului care i-a fost închinat.Iată cum îl descria unul dintre funcționari: ” De-i spuneai vreun păs, vreo suferință , se făcea așa de comunicativ și fermecător, că la despărțire rămâneai cu impresia că i-ai spus păsul șefului, ci părintelui tău”.
A fost Director la Căile Ferate Române având o contribuție determinantă la răscumpărarea patrimoniului de la concernul german Stroussberg.
S-a stins din viață la data de 10 februarie 1910 în București dar, conform dorinței sale, a fost adus la Craiova pentru a fi înmormântat în Cimitirul Sineasca, alături de mama sa, Petrița. La înmormântare a participat și Guvernatorul Băncii Naționale , Ion Bibicescu, care a spus: “Și-a găsit și Carada veșnica odihnă.Numai moartea l-a putut repaosa. Moare ca toți oamenii acela care a trăit ca foarte puțini. A trăit Carada o viață de muncă cum puțini au muncit, o viață de luptă cum puțini au luptat, o viață de sacrificii cum nu știu să fie altul să fi făcut și toată viața, munca, lupta, au fost închinate binelui public”.
Închei acest episod cu îndemnul să faceți o plimbare pe strada Eugeniu Carda. Începe de la intersecția străzii Frații Buzești cu strada Mihail Kogălniceanu.Pe dreapta este Restaurantul Craiova, iar pe stânga clădirea construită după ’90 pentru Banca Agricolă. Mergând în susul străzii redescoperiți frumusețile îmbătrânite ale Craiovei. Mai sus, pe dreapta, fosta Casă a căsătoriilor, unde mulți dintre noi ne-am însoțit prietenii, rudele, copii în momentul fericit al întemierii famililor lor. Acum este închisă.Vis-a-vis, pe stânga,clădirea în care funcționat Întreprinderea Ascensorul, apoi Casa de oaspeți a Universității din Craiova.A fost retrocedată și este închisă. În spațiul generos de la intersecția străzilor Arieș, Eugeniu Carada, Fortunescu, se ridică impunătoare statuia celui al cărui nume este purtat de strada pe care vă plimbați. Traseul continuă până în strada Alexandru Macedonski.Dacă ați ajuns până aici, mergeți și în Cimitirul Sineasca.Din aleea principală, paralelă cu strada George Enescu, se vede pe stânga sarcofagul de bronz: Eugeniu Carada.