Blog – Prof. Gheorghe Manolea

În august 2o13 am scris întâmplarea de mai jos.

Ieri s-a petrecut o întâmplare cutremurătoare la Paris: mai mulți oameni au fost împușcați.

M-am tot gândit la  întâmplarea  de la Paris apoi mi-am adus aminte  de  întâmplarea  din parcarea unui supermarket din Craiova

Hai mai repede, că mă grăbesc!

Într-una din zile am mers să fac cumpărăturile săptămânale la un Supermarket.

Descărcam cumpărăturile în plase și le grupam după categorii, greutate etc. .

Un copil , din cei pe care îi întâlnim uneori în parcările magazinelor, s-a apropiat de mine .

– Îmi dai mie căruciorul?

De regulă răspunsul meu este Nu. De data asta am vrut să i-l dau.

– – Căruciorul nu pot să ți-l dau pentru că nu este al meu, este al magazinului.

– – Păi mie nu-mi trebuie căruciorul. Vreau moneda de 50 de bani.

Ușor descumpănit de sinceritatea brutală a copilului, fără să renunț la decizia de a-i da căruciorul, căutam o replică pe măsură si, probabil,  descarcam mai incet.

Copilul ținea în mână o agrafă special confecționată pentru a elibera moneda din dispozitivul căruciorului fără ca acesta să fie dus la locul de depozitare.

Eu încă nu-i răspunsesem așa că, puțin agasat mi-a spus:

– – Hai mai repede, că mă grăbesc!

La început am râs.

Apoi, reflectând asupra fenomenului, mi-am dat seama că nu este nimic de râs.

Îmi aduc aminte de începuturile acestor practici, transformate, încet-încet , în fenomen social.

Am constatat ,cu această ocazie, unde a ajuns fenomenul .

Îmi imaginez unde vom ajunge!!!!

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care, la vremea lor, nu le-am privit cu indiferență și am reacționat rapid ( atunci eram tânăr).

Am comparat întâmplarea cu alte fenomene sociale pe care le-am privit cu indiferență ( atunci credeam că este toleranță, dar granița dintre toleranță și indiferență este difuză).

Degeaba mi-a părut rău, mai târziu, că nu am reacționat normal.

Discutia poate fi continuată pe tema…”reacție  normală”.

Să învățăm să reacționăm normal!