Blog – Prof. Gheorghe Manolea

În luna martie 2009 doamna profesoară Sonia Degeratu a finalizat cartea “Materiale electrotehnice”  pregătită pentru Editura Universitaria din Craiova. Mi-a cerut să scriu un Cuvânt înainte. Iată ce am scris… 

Cuvânt înainte 

În  primăvara anului 1978 studenţii anului patru de la Facultatea de Electrotehnică din Craiova au fost „ aleşi”  să meargă pe Şantierul  „ Dunăre- Marea Neagră”. Pe Şantier au mers numai studenţii. Studentele au rămas la Craiova. Dacă studenţii munceau pe un şantier , normal era ca şi studentele să muncească pe un şantier. Clădirea Şcolii Normale din Craiova, situată pe Calea Bucureşti,  fusese afectată de cutremurul din 1977 şi urma să fie  folosită de Facultatea de  Mecanică,  facultate nou  înfiinţată în cadrul Universităţii din Craiova. Aşadar, şantierul exista. Trei luni , studentele  din anul  patru al Facultăţii de Electrotehnică, printre care şi Sonia Dumitrescu,   au muncit la consolidarea clădirii Facultăţii de Mecanică. Se poate spune că , din piatră, au construit o şcoală. Sonia Dumitrescu a construit o parte din şcoală pe care, cu migală, a vopsit-o , a curăţat-o. În timpul acesta ,colegii lor, studenţii din anul patru,  au construit „ o cale de umblat” pentru barje şi şlepuri , făcute din fier  şi destinate să care piatră , fier, cărbune.

 După trei luni , adică în luna iunie 1978 au început cursurile semestrului II. Acelaşi număr de ore repartizate într-o lună şi jumătate. Luni-marţi-miercuri = o săptămână. Se învăţa şi sâmbăta. Joi- vineri- sâmbătă  = o săptămână. Eu eram atunci asistent şi aveam toate orele la anul patru. Ceilalţi studenţi erau în vacanţă la mare sau la munte.

„Aleşii” să muncească pe Şantierul „ Dunăre- Marea Neagră”  nu dădeau semne de oboseală. Cursuri, seminarii, proiecte, laboratoare, consultaţii – păreau să fie  hrană dătătoare de puteri  pentru   studenţii din anul patru .Acum, după trei decenii, pot afirma  că foarte  mulţi dintre ei , inclusiv Sonia Dumitrescu , Sonia Degeratu, au folosit „ puterea” dobândită  atunci pentru  a deschide noi drumuri  profesionale, pentru a construi , pentru a crea  cu pasiune , cu dăruire şcoli de învăţătură, şcoli de cercetare, iar alegerea lor pentru acea  încercare de viaţă nu a fost întâmplătoare. „Cineva”  a vrut să-i convingă  de valoarea lor, de puterea lor intelectuală.

Cuprul  se găseşte în natură în stare nativă. Este maleabil, ductil, bun conducător de căldură şi electricitate. Cositorul se găseşte şi el în natură  dar este   ascuns  în casiterită .  Este maleabil şi ductil. Topite împreună, cu măiestrie şi ştiinţă , dau bronzul –material rezistent , numai  bun pentru  armele luptătorilor  şi uneltele meşteşugarilor. Oamenii au descoperit şi alte metale. Unul dintre oameni, Dimitri I. Mendeleev  , le-a aranjat  într-o ordine logică. Această ordonarea le-a permis altor oameni să meargă pe drumul nevăzut  dintre metale şi nemetale şi să descopere semiconductoarele şi aplicaţiile lor. Una dintre cele mai importante o reprezintă tranzistorul,   inventat  la data de 16 decembrie 1947 de către John Bardeen, Walter Houser Brattain, şi William Bradford Shockley.

 Cărbunele ( grafitul) şi diamantul  conţin carbon. Şi  cărbunele şi diamantul  s-au format sub  pământ, fără lumină. Diamantul dă multă lumină. Elementul magic, ordonat şi el de Mendeleev,  este carbonul, capabil să formeze lanţuri lungi de atomi pe care se fixează şi alte elemente, cum ar fi hidrogenul. Aşa a apărut  clasa materialelor  numite obişnuit plastice, numite de specialişti polimeri organici. Unul dintre aceştia este Nylonul , brevetat în 1937, folosit pentru confecţionarea paraşutelor utilizate la debarcarea în Normandia, iar apoi, după război,  la confecţionarea unor obiecte de  îmbrăcăminte , simbol al modernismului.

Sonia Dumitrescu a fost repartizată, după absolvirea facultăţii,  la un institut  de cercetări din Craiova. După câţiva ani de acumulări profesionale, în 1991, Sonia Degeratu a obţinut,  prin concurs, un post la Facultatea de Electromecanică.  Folosindu-şi   cu măiestrie puterea   intelectuală nativă  şi folosind  cunoştinţele  acumulate de oameni de-a lungul timpului, Sonia Degeratu  a construit o şcoală modernă de materiale  la facultatea noastră.

Şcoală  înseamnă spaţii. A finalizat ceea ce a început   cu ani în urmă.

Şcoală înseamnă echipamente. Sonia Degeratu a adunat cu migală echipamente şi,  prin proiectele iniţiate, va completa această zestre.

Şcoală  înseamnă cărţi şi o filozofie specifică.

 O carte cu filozofie proprie este un Diamant.

Diamantul  făurit cu măiestrie, cu  pasiune şi ştiinţă  de profesoara Sonia Degeratu  poartă numele de „ Materiale electrotehnice”.

Vă invit să  studiaţi  acest diamant.

 Nu pregetaţi să o ascultaţi pe profesoară cum povesteşte despre materiale.

 Eu, fostul său profesor, o ascult fascinat cum povesteşte despre    Kapton şi Kinel, banale poliamide , dar  care devin, miraculos,   eroi  învingători  în  lupta motorului electric cu temperaturile înalte .

Eu,  fostul său profesor  ,  mă minunez cum materialele inteligente ,    îndeplinesc, în mod miraculos,   gândurile  profesoarei Sonia Degeratu. 

28.03.2009